Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Număr intern XXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr.647/2013

Ședința publică de la 26 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ G_______ I___

Judecător R_______-M_____ D___

Judecător E____-S_____ R____

Grefier E______-R_____ L____

***************

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea reclamantă DIRECȚIA G_______ A JUDEȚULUI G______ împotriva sentinței civile nr.783 din 13.11.2012, pronunțată de Tribunalului G______ - Sindic în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât C_______ V_____.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul a depus întâmpinare în două exemplare prin C_____________ Registratură în data de 25.03.2013, precum și împrejurarea că în cauză a fost solicitată în scris judecarea în lipsă, după care:

Curtea, din oficiu, reține cauza spre soluționare pe aspectul excepției lipsei calității procesuale active a recurentei conform art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006, făcând aplicarea art.242 Cod procedură civilă astfel cum a fost solicitată.

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr.783 din data de 13.11.2012 pronunțată de Tribunalul G______ – Sindic în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, s-a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului G______, în contradictoriu cu pârâtul C_______ V_____.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului G______, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și, în consecință, atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei ____________________.

În ședința publică din 26.03.2013, Curtea din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesual active a recurentei și a reținut cauza în pronunțarea asupra excepției precizate.

Analizând cu prioritate actele și lucrările dosarului pe excepția invocată, Curtea reține următoarele:

Potrivit art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, introdus prin Legea nr.169/2010 de modificare a legii insolvenței și publicată în Monitorul Oficial nr.505/21.07.2010 (așadar, în vigoare la momentul pronunțării sentinței recurate) în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin.(1) sau, după caz, alin.(3), administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.

Din textul legal reiese că indiferent de titularul cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor menționate la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 singurul abilitat de legiuitor să declare recurs împotriva hotărârii de respingere a acțiunii este administratorul judiciar/lichidatorul.

Prevederile legale precizate, în vigoare la momentul pronunțării sentinței civile nr.783 din 13.11.2012, vizează în mod exclusiv calea de atac a recursului și sunt de imediată aplicare.

Prin urmare, având în vedere că prezentul recurs a fost introdus de către creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului G______, iar nu de către lichidatorul judiciar, ținând seama și de dispozițiile legale invocate, cu majoritate, Curtea va admite excepția și va respinge recursul ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesual activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.

Respinge recursul formulat de creditoarea reclamantă DIRECȚIA G_______ A JUDEȚULUI G______ împotriva sentinței civile nr.783 din 13.11.2012, pronunțată de Tribunalului G______ - Sindic în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât C_______ V_____, ca fiind formulat de o persoană fără calitate.

Cu opinia separată a doamnei judecător C_______ G_______ I___, în sensul că:

Respinge excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013.

Președinte, C_______ G_______ I___	Judecător, R_______-M_____ D___	Judecător, E____-S_____ R____
	Grefier, E______-R_____ L____

Red. Jud. C.G.I./ opinie separată

Red. Jud. RMD/ opinie majoritară

Tehnoredactat: LER

2 ex./28.03.2013

Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Jud. sindic: A____-E____ B______

OPINIE SEPARATĂ

Consider că excepția lipsei calității procesuale active a recurentei este nefondată pentru următoarele motive:

Potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, „dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală”.

Se observă că Legea nr.85/2006 recunoaște dreptul la acțiunea în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere nu doar administratorului/lichidatorului judiciar, ci și unor alte persoane, și anume președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de adunarea creditorilor sau creditorul majoritar iar reclamanta creditoare care a formulat cererea de chemare în judecată cu care a fost sesizată prima instanță în prezenta cauză se încadrează în categoria persoanelor avute în vedere de textul de lege menționat.

Or, dreptul la acțiune este un drept complex, întrucât aceasta reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se asigură protecția dreptului subiectiv civil ori a unor situații juridice ocrotite de lege.

Dreptul la acțiune înglobează o ________ drepturi, cum ar fi dreptul de a sesiza instanța, de a solicita probe, de a obține „condamnarea” pârâtului, de a exercita căile de atac, de a recurge la executarea silită, etc., de unde reiese că formularea unei cereri de chemare în judecată este doar una dintre formele de manifestare a acțiunii.

Față de cele de mai sus, reiese că, atât timp cât legiuitorul, prin dispozițiile art.138 alin.3, a recunoscut reclamantei creditoare dreptul la acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, i-a recunoscut și toate drepturile pe care dreptul la acțiune le presupune, deci inclusiv de cel la formularea căii de atac a recursului, pentru situația în care s-a respins cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o.

Cât privește dispozițiile art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006, care au fost avute în vedere în opinia contrară, de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, acestea prevăd următoarele: „în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin.(1) sau, după caz, alin.(3), administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează să formuleze apel împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune introducerea apelului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii”.

Se constată că aceste dispoziții legale nu elimină din ________ drepturi incluse în dreptul la acțiune pe cel de a formula căi de atac iar din punctul meu de vedere în lipsa unei prevederi exprese în sensul limitării dreptului la acțiune prin eliminarea posibilității celorlalte persoane îndreptățite de a formula calea de atac (pentru ipoteza că cererea pe care au formulat-o a fost respinsă) textul de lege nu poate fi interpretat în acest sens.

Aceasta deoarece, astfel cum am arătat mai sus, la alin.3 legiuitorul a recunoscut și altor categorii de persoane dreptul la acțiune și deci posibilitatea formulării căii de atac împotriva hotărârii judecătorului sindic, iar a interpreta alin.6 al art.138 în sensul că persoana care a formulat cererea de chemare în judecată nu poate formula ea singură și recurs împotriva hotărârii prin care cererea s-a respins echivalează cu o știrbire a dreptului la acțiune recunoscut de legiuitor fără ca o asemenea limitare să fie prevăzută expres.

Mai am în vedere și faptul că o asemenea interpretare ar fi contrară și principiului egalității armelor, care reprezintă una din garanțiile oferite de art.6 – Dreptul la un proces echitabil – al Convenției Europene a Drepturilor Omului și care presupune ca fiecare din părțile unui proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ în raport cu partea adversă.

Or, a socoti că în situația în care s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de adunarea creditorilor sau creditorul majoritar reclamantul nu poate declara direct recurs, ci doar indirect, prin intermediul administratorului judiciar/ lichidatorului, și în condiții extrem de restrictive (ce presupun ca lichidatorul să procedeze la notificarea creditorilor asupra faptului că nu va intenționează să declare recurs, să fie convocată adunarea generală pentru ca aceasta sau creditorul majoritar să decidă că se impune introducerea recursului, după care lichidatorul în sfârșit să formuleze și să motiveze recursul – și toate acestea într-un termen foarte scurt - 7 zile de la comunicarea hotărârii) pune o problemă evidentă cu privire la respectarea principiului egalității armelor.

Se observă că partea adversă (pârâtul – în situația admiterii cererii de atragere a răspunderii) poate declara direct calea de atac, fără a fi condiționat în nici un fel, simpla sa manifestare de voință fiind suficientă în acest sens, iar între situația sa și a creditorului majoritar, de exemplu, care nu poate declara direct recurs ci poate doar să îl oblige pe lichidator să declare calea de atac și în condițiile restrictive de mai sus există un dezechilibru semnificativ.

Mai mult, apreciez că art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006 nu numai că nu a înțeles să elimine posibilitatea celorlalte persoane îndreptățite de a formula calea de atac, ci, din contră, le-a creat un drept de opțiune, acestea având fie posibilitatea de a formula direct calea de atac, fie posibilitatea de a-l obliga pe administratorul judiciar/lichidator să o introducă.

Judecător,

C_______ G_______ I___