- art. 138 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1330
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Judecător sindic O__________ D_____ G_______
Grefier D___ M_______
Pe rol, soluționarea cererii formulată de petentul M_________ E________ ȘI FINANȚELOR – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SUCEAVA, în calitate de creditor al debitorului _______________, cu sediul în Oraș F_____, _______________________, Jud. Suceava, număr de ordine în registrul comerțului JXXXXXXXXXXX, cod de identificare fiscală xxxxxxxx, privind antrenarea răspunderii materiale a pârâtului D______ D______, cu domiciliul în localitatea Regio Calabria, via Cassino nr. 18-21, Italia și cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în Orașul Gura Humorului, ________________, ____________________.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care judecătorul sindic, constatând probatoriul epuizat și cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acesteia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
JUDECĂTORUL SINDIC,
Asupra cauzei de față, reține :
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 21 septembrie 2009 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXX9, creditorul B__ – G__ SA a solicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitorul _______________, motivat de faptul că aceasta îi datorează suma de 4.046.347 lei reprezentând obligații contractuale, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Prin sentința comercială nr. 407/15.06.2010, judecătorul sindic a admis cererea, cu consecința deschiderii procedurii de insolvență față de debitor și a desemnării, în calitate de administrator judiciar, a practicianului în insolvență M_________ R___________ LICHIDARE IAȘI SPRL.
Urmare a faptului că nu au fost identificate posibilități de reorganizare a activității debitorului, judecătorul sindic, prin sentința comercială nr. 265/19 aprilie 2011, a aprobat raportul administratorului judiciar și a deschis procedura de faliment față de debitor.
Prin sentința civilă nr. 1237/24.09.2013, judecătorul sindic a respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar și a închis procedura față de debitor.
Prin cererea formulată la data de 23 mai 2013 creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava a solicitat antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator al debitorului pentru motivele prevăzute de 138 alin. 1 lit. a, c și f din Legea nr. 85/2006.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată datorită faptului că nu se face vinovat de faptele pe care se presupune a le fi săvârșit, în cauză nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților, judecătorul sindic reține următoarele :
Articolul 138 alin. 1 lit. a, c și f din Legea nr. 85/2006, permite antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai debitorului care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au dispus, în interes personal, continuarea unei activități ce ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Cazurile de antrenare a răspunderii materiale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 presupun existența unor activități dintre cele descrise în acesta ori reclamantul nu a identificat și nu a depus probe prin care să fie identificate elementele obiective ale acestor fapte.
Mai mult, art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că antrenarea răspunderii materiale poate fi dispusă atunci când raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 identifică persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență ori, în speță, lichidatorul judiciar nu a identificat asemenea persoane.
Cum reclamantul nu a adus elemente noi care să identifice și să probeze fapte dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va respinge cererea formulată în baza acestui temei.
Se poate observa că textul art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 este denaturat de reclamant, în sensul că acesta consideră că, pentru antrenarea răspunderii materiale, este suficient ca fostul administrator să fi continuat activitatea ce ducea la instalarea incapacității de plată. Or, art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 prevede că „au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți”.
Prin dispunerea de a continua, în interes personal, efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență se înțelege că acel ansamblu de activități, prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere.
În condițiile în care pentru antrenarea răspunderii este necesar a se proba voința organelor de conducere de a continua astfel de activități, trebuie identificate acele măsuri întreprinse pentru ca judecătorul să poată prezuma că aceste activități au fost întreprinse în interes personal. În acest context, este evident că orice activitate comercială se dorește a fi una de succes iar existența unor pierderi la un anumit moment, cu încercarea comerciantului de redresare a activității nu poate fi identificată cu situația premisă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006. De asemenea, indicarea unor active nu este coroborată cu indicarea pasivului la acea dată pentru a se putea verifica existența stingerii activelor cu datoriile societății.
Articolul 138 alin. 1 lit. f din Legea nr. 85/2006 permite antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare care au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Cât privește activitatea de folosire a mijloacelor ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plată prin folosirea sumelor reținute pentru plata asigurărilor sociale, judecătorul sindic reține că această faptă nu dovedește în nici un caz caracterul ruinător al activității. Ceea ce trebuie să dovedească creditorul este că prin mijloace ruinătoare s-a determinat insolvența, ori din raportul lichidatorului judiciar nu rezultă acest lucru.
Considerând că reclamantul nu a probat incidența cazurilor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a, c și f din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic urmează să respingă cererea de antrenare a răspunderii materiale ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul M_________ E________ ȘI FINANȚELOR – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SUCEAVA, în calitate de creditor al debitorului _______________, cu sediul în Oraș F_____, _______________________, Jud. Suceava, număr de ordine în registrul comerțului JXXXXXXXXXXX, cod de identificare fiscală xxxxxxxx, privind antrenarea răspunderii materiale a pârâtului D______ D______, cu domiciliul în localitatea Regio Calabria, via Cassino nr. 18-21, Italia și cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în Orașul Gura Humorului, ________________, ____________________.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs la Tribunalul Suceava în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2013.
Judecător sindic,Grefier,
RED. ODG
TEHNORED.M.D./3 EX./22.10.2013