Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:010.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 8/2016

Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016

Completul compus din:

Președinte C______-A________ S_____

Judecător A___ G_______

Grefier C_______ A_________

S-a luat în examinare cererea de apel formulată de creditoarea D____ - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1785/2014 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă-faliment.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, scutită de taxă judiciară de timbru, au fost comunicate motivele de apel intimatului N___ C______ C______, acesta nu a depus întâmpinare, din oficiu, s-a atașat fișa dosarului Tribunalului Iași nr. XXXXXXXXXXXX3, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanța constată că dezbaterile în cauză au loc potrivit dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă și a Legii nr. 85/2006, data sesizării instanței de fond cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței fiind 1.10.2013, apelul este declarat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.

Din oficiu, s-a atașat la dosar Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a societății debitoare.

După deliberare.

CURTEA DE APEL:

Asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1785/2014 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă-faliment s-a respins cererea formulată reprezentanții reclamatei AJFP Iași în contradictoriu cu pârâtul N___ C______ C______.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Activitatea pârâtului de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către cei dintâi.

Această activitate este sancționată de către disp. art. 138, lit. c din lege în condițiile în care prin derularea ei s-ar întruni condițiile cauzalității dintre faptă și prejudiciul resimțit în patrimoniul creditorilor.

Ori reclamanta s-au limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtului, care chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată insolvența firmei.

Prin urmare nu se poate reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâtul a continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat.

Pe de altă parte neținerea contabilității conforme legii, nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială; aceasta întrucât nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.

În consecință instanța a considerat că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea D____ - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.

În motivarea apelului, se arată că netemeinicia sentinței rezultă din faptul ca deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra actelor si înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, nu a interpretat in mod corect titlurile executorii și fișa sintetică, în sensul că în aceste înscrisuri sunt redate impozitele si taxele generate de activitatea desfășurata de reprezentanții debitorului, cu consecința neachitării obligațiilor la bugetul de stat și nu doar niște date statistice preluate.

Așa după cum au statuat teoria și practica judiciară, obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezintă, în situația închiderii procedurii falimentului, fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a statului da a-si recupera creanțele.

Având calitatea de administrator la ________________.C. EXCHANGE SRL lași, sus-numitul a fost persoana împuternicită să reprezinte societatea, fiind ținută direct răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun in sarcina societății, după cum rezulta si din art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Având în vedere dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care instituie obligativitatea pentru debitor de a solicita să fie supus dispozițiilor acestei legi în maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, consideră că doar existența anumitor interese personale a determinat pa administratorul parat să nu solicite ca societatea sa fie supusă prevederilor Legii insolvenței și, în consecință, apreciază că administratorii se fac vinovați de continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plați, fapta care se încadrează în prevederile art. 136 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Culpa administratorilor constă în aceea ca, în momentul in care societatea debitoare a ajuns in imposibilitatea de a-si mai achita datoriile, nu au suspendat activitatea si ca nu au anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la acumularea de noi datorii.

Nemairealizand profit, ba dimpotrivă, mergând in pierdere, situația financiara a societății a fost periclitata. Aceasta nu denota decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege ca activitatea desfășurata nu a urmărit decât realizarea unor interese personale si nu realizarea intereselor ________________.C. EXCHANGE SRL.

De asemenea, a indicat în acțiune și s-a anexat documentația probatorie, potrivit căreia, în urma analizei efectuate asupra dosarului fiscal al societății debitoare și a ultimei raportări contabile depuse la organul fiscal s-a constatat ca ________________.C. EXCHANGE SRL avea posibilități financiare să-și onoreze integral obligațiile fiscale, dacă administratorul societății debitoare ar fi luat măsurile ce se impuneau pentru valorificarea activelor circulante existente în ultima situația financiară depusă la organul fiscal și achitarea obligațiilor fiscale existente la acea dată.

In urma analizei efectuate de către personalul de specialitate din cadrul A.F.P. a mun. lași asupra dosarului fiscal, a evidentei declarațiilor din programul Informatic DECIMP, a fisei agentului economic, s-a constatat ca societatea nu a mai depus declarații privind obligațiile fiscale din 2013, obligația legală fiind a administratorilor care poarta răspunderea pentru sustragerea de fa declararea și plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului.

In anul 2012 debitoarea avea înregistrate în patrimoniu active circulante concretizate în disponibilități bănești în sumă de 389.160 lei, stocuri in suma de 2.956 lei a căror valoare a scăzut in anul 2012, dar nu au fost diminuate obligațiile de plata către bugetul consolidat al statului, ceea ce denota faptul ca acestea au fost folosite in interesul personal al administratorului.

Prin urmare, societatea a avut capacitate de plata a obligațiilor deoarece în anii analizați existau imobilizări corporale/active circulante pentru valorificarea și achitarea integrală a datoriilor existente în fisa societății. Întrucât administratorul nu a predat lichidatorului judiciar numerarul aflat în casierie și nici nu au fost puse la dispoziție acte financiar-contabile din care să rezulte modul de utilizare a stocurilor, se creează prezumția ca acestea nu mai exista in gestiunea societății și că au fost valorificate în interes personal de către persoanele desemnate cu conducerea societății.

Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul sindic prin sentința prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unul management defectuos, a unei activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Acesta situație de încetare a plăților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Așa cum arata și doctrina în acest domeniu, simpla stare de încetare de plați constituie un prejudiciu pentru creditori.

În drept, apelanta invocă art. 2, 8 și 138 alineatele 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 și art. 466 alineat (1) Cod procedură civilă.

În apel nu s-a depus întâmpinare în termenul stabilit de art. XV alineat (3) din legea nr. 2/2013 și nu s-au administrat probe noi.

Examinând actele și lucrările dosarului, în aplicarea articolului 479 alineat (1) din Codul de procedură civilă, curtea constată că apelul este nefondat, în condițiile în care tribunalul a stabilit corect situația de fapt, care are pe deplin corespondent în probele administrate și a aplicat judicios dispozițiile legale relevante.

Curtea de apel notează - cu caracter de principiu - că articolul 138 alineat (1) din Legea nr. 85/2006 instituie o formă de răspundere menită să asigure acoperirea pasivului debitorului, în situația în care averea acestuia nu satisface toate creanțele înregistrate. Textul stabilește persoanele care pot fi obligate, de judecătorul-sindic, la suportarea pasivului debitorului persoană juridică.

Articolul 138 reglementează o formă de răspundere delictuală specială, care intervine doar dacă prejudiciul a fost cauzat prin săvârșirea uneia dintre faptele ilicite limitativ arătate în alineatul (1) literele a) - g).

Antrenarea răspunderii speciale a administratorilor presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor; fapta ilicită a administratorilor; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile ale debitorului în insolvență; culpa persoanelor (administratori) a căror răspundere se solicită.

În speță, reclamanta a învestit judecătorul sindic cu o acțiune întemeiată pe literele a), c) și d). Pentru acest texte nu se circumstanțiază acțiunile ilicite ale pârâtului, apelanta bazându-se în exclusivitate pe prezumții simple.

În ceea ce privește fapta prevăzută la litera a) din articolul 138 al Legii nr. 85/2006, se observă că nu există vreun element care să conducă la concluzia folosirii, de intimatul pârât N___ C______ C______ a stocurilor și disponibilităților bănești, în folosul propriu.

Referitor la stocurile și disponibilitățile bănești evidențiate în bilanțul de la 31.12.2012, curtea notează că erau în valoare de 392.116 lei, dar că nu se poate reține însușirea lor de către intimat, în condițiile în care la acel moment datoriile societății se ridicau la 464.967 lei și au scăzut până la 132.995 lei, sumă solicitată de reclamantă. Se poate, de aceea, presupune că sumele respective au fost folosite pentru plata datoriilor.

Instanța de control judiciar mai constată că nu rezultă - din actele și lucrările dosarului - interesul personal în care intimatul ar fi dispus continuarea unei activități care ducea persoana juridică, în mod vădit, la încetarea de plăți, în sensul literei c) a articolului 138 menționat, raționamentul prezentat de recurentă reprezentând simple presupuneri. Existența acestui interes este o condiție a reținerii incidenței textului menționat.

Privitor la nedepunerea situațiilor financiare la organul fiscal, curtea reține că nu se poate susține că există o prezumție de culpă, din formularea art. 138 lit. d) reieșind că fapta nu poate fi săvârșită decât cu intenție, care trebuie dovedită cu probe convingătoare, în persoana celui considerat răspunzător, aspect care nu a fost probat în cauză.

Instanța de apel constată că prejudiciul suportat de creditor, prin imposibilitatea executării creanței împotriva debitoarei falite, este doar una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru atragerea răspunderii personale a foștilor administratori. În lipsa faptei ilicite, articolul 138 din Legea nr. 85/2006 nu operează.

Raportat considerentelor expuse și în aplicarea articolului 480 alineat (1) Cod procedură civilă, se va respinge apelul reclamantei și se va păstra sentința judecătorului sindic.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de creditoarea D____ - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1785/2014 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă-faliment, hotărâre pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2016.

Președinte, C______-A________ S_____		Judecător, A___ G_______
	Grefier, C_______ A_________

Red. GA

Tehnored. AC/GA

2 ex./26.01.2016

Tribunalul Iași: D__ A______