ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A nr.830

Ședința publică din data de 2 decembrie 2015

Președinte - I____ S_______

Judecător - I______ L______

Grefier - M______ I______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 476 din data de 6 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul S_____ M_____, domiciliat în Ploiești, _____________________, _____________________________________.

Cerere de apel scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se învederează instanței că în cadrul procedurii prealabile fixării primului termen de judecată,intimatul-pârât S_____ M_____ a depus întâmpinare cu privire la apelul declarat în cauză, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, având în vedere împrejurarea că atât apelanta-reclamantă, prin cererea de apel, cât și intimatul-pârât, prin întâmpinare, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr.XXXXXXXXXXXXXXXX reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în calitate de creditor al debitoarei ________________________ SRL a chemat în judecată pe pârâtul S_____ M_____, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună atragerea la răspundere pentru pasivul rămas neacoperit al societății debitoare în sumă de 58.153 lei, conform dispozițiilor art.138 lit. c din Legea nr.85/2006.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare, stabilind pasivul societății în cuantum de 58.153 lei, creanța A.J.F.P. Ploiești fiind creanță bugetară în cuantum de 58.153 lei, reprezentând un procent de 100% din masa credală.

A învederat că, deși se afla în încetare de plăți, debitoarea prin reprezentantul său legal nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii de insolvență, continuând o activitate care ducea în mod vădit la pierderi; că debitorul, deși avea dificultăți financiare a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat (fiind vădit un asemenea deznodământ) încetarea plăților și starea de insolvență; că nu a existat o strategie managerială viabilă și debitorul a derulat activități comerciale riscante care au atras insolvența.

Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 lit. c din Legea nr.85/2006.

Pârâtul S_____ M_____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că cererea creditoarei este nefondată, întrucât aplicarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale cu privire la pasivul debitorului presupune să fie îndeplinite condițiile legale referitoare la fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția persoanelor vizate.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința nr. 476 din data de 6 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă cererea de atragere răspundere patrimonială formulată conform art.138 din Legea 85/2006 de reclamanta creditoare A.J.F.P. Prahova, în contradictoriu cu pârâtul S_____ M_____, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Potrivit art.138 lit. c din Legea 85/2006 judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății debitoare ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitoarei în această situație prin faptul că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale fiind guvernată de principiile consacrate în materie respectiv art.998 – 999 Cod civil. Pentru a se angaja răspunderea acestora trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.

În speță aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este una personal, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Or, în cauza de față, reclamanta creditoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a formulat acțiunea în temeiul unor prezumții rezultate din evidențele contabile ale debitoarei, fără a se administra probatorii privind situația societății și mai ale probe din care rezultă faptele săvârșite de administrator și vinovăția acestuia la cauzarea stării de insolvență.

Prima condiție a răspunderii civile delictuale se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nicio faptă gravă care nu se încadrează între cele prevăzute de aet.138 nu poate angaja răspunderea persoanelor prevăzute de acest text de lege. Pe de altă parte, între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o relație de la cauză șa efect. Conform art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 răspunderea va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea „a cauzat starea de insolvență a debitorului”.

Astfel, săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006. Or, este imperios necesar să se probeze că prin săvârșirea faptei de către pârât a fost cauzat un prejudiciu debitorului și, indirect creditorilor, respectiv trebuie să se rețină că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere.

Or, cauzele aducerii societății debitoare în stare de insolvență sunt obiective, determinate de contextul economic și nicidecum de continuarea unei activități în interesul propriu al pârâților sau al altor persoane.

Prin probatoriile administrate în prezenta cauză, tribunalul a constatat că nu s-a demonstrat legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptul că pârâții ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Împotriva sentinței precizate a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii sale si obligarea pârâtului la plata pasivului neacoperit al debitoarei in suma de 58.153 lei.

În motivarea apelului, s-a arătat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a formulat în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a reprezentanților debitoarei, solicitând obligarea acestora la plata pasivului neacoperit stabilit in cursul procedurii insolvenței, în suma de 58.153 lei.

Prin sentința civilă apelată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada existentei elementelor răspunderii patrimoniale, astfel cum sunt prevăzute acestea în textul art. 138 din Legea nr. 85/2006, neoperând nicio prezumție legală cu privire la vinovăția asociaților si răspunderea lor.

Apelanta a susținut că instanța nu a avut in vedere toate elementele situației de fapt existente în cauză si semnificația acestora în drept, prin raportare la dispozițiile ce reglementează răspunderea specială prevăzuta de art. 138 din legea nr. 85/2006, iar hotărârea pronunțata astfel este netemeinică si nelegală, nerealizând echilibrul dintre vătămarea produsă prin fapta ilicită a persoanei si obligația celui care a cauzat prin fapta sa prejudiciul, de a-l repara.

S-a mai învederat că prin încheierea Tribunalului Prahova - Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și fiscal din data de 12.03.2014 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență a debitoarei, lichidator judiciar fiind numit R___ P____ IPURL, că în îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare, stabilind pasivul acesteia in cuantum de 58.153 lei, creanța A.J.F.P. Ploiești reprezentând 100% din masa credală, că, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr.85/2006, "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maxim de 30 zile de la apariția stării de insolvență, precum și că, deși se afla în încetare de plați, debitoarea prin reprezentantul său legal nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii de insolvență, continuând o activitate care ducea in mod vădit la pierderi.

Apelanta a mai susținut că scopul instituirii răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 este acela de a asigura acoperirea pasivului rămas in patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor si distribuirea sumelor obținute, că răspunderea persoanelor menționate la art. 138 este condiționată de existenta unui pasiv neacoperit, stare de fapt existentă în prezenta cauză, că deși avea dificultăți financiare, constând in lipsa lichidităților financiare necesare achitării datoriilor acumulate, debitorul a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat încetarea plaților si starea de insolvență, că nu a existat o strategie managerială viabilă, iar debitorul a derulat activități comerciale riscante, care au atras insolvența, precum și că situația de fapt expusă relevă existența elementelor răspunderii patrimoniale prevăzută de dispozițiile art. 138 al 1 lit. c, ca specie a răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită - săvârșita de către asociații debitoarei, care nu au înțeles să formuleze cererea de deschidere a procedurii în termenul prevăzut de lege, cunoscând că fondurile bănești si chiar întregul patrimoniu al societății sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor acumulate, prejudiciul creat - constând în pasivul neacoperit în urma parcurgerii procedurii de insolvență, stabilit de către lichidatorul judiciar conform tabelului definitiv al creanțelor, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul creat, relevată prin raportul de determinare între dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății debitoare și prejudiciul cauzat în final creditorilor prin neachitarea creanțelor acestora, precum și vinovăția făptuitorului - element ce rezultă din analiza împrejurărilor de fapt ale cauzei, care arata ca administratorul societății putea și trebuia să prevadă consecințele produse prin fapta sa .

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, motivat, în esență, de faptul că prin continuarea activității societății debitoarei nu s-a urmărit satisfacerea unor interese personale ale lui, astfel că nu își găsesc aplicarea dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.

Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate de către apelantă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele :

Prin cererea introductivă, apelanta pârâtă a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului – asociat unic al debitoarei ________________________ SRL – în temeiul dispozițiilor art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, pentru pasivul neacoperit în cuantum de 58.153 lei, motivat în esență de faptul că, deși avea dificultăți financiare, totuși debitoarea și-a continuat activitatea, ceea ce în final a determinat încetarea plăților și starea de insolvență, precum și că nu a existat o strategie managerială viabilă, debitoarea derulând activități comerciale riscante, care au atras insolvența.

Curtea reține că dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, anterior precizate, reglementează ipoteza în care s-a dispus în interes personal continuarea unei activități, care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.

De asemenea, Curtea mai reține că instanța de fond a respins cererea reclamantei creditoare, motivat de faptul că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor necesare angajării răspunderii patrimoniale a pârâtului.

Cu privire la acest aspect, Curtea reține că în cadrul raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolveță a debitoarei, lichidatorul judiciar R___ P____ IPURL a învederat că societatea nu a mai desfășurat activitate din anul 2010, datoriile scadente și neachitate fiind în sumă de 58.153 lei si reprezentând în totalitate obligații la bugetul consolidat al statului, precum și că nu există dovezi din care să rezulte săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006. Astfel, în ce privește dispozițiile art.138 lit.c, lichidatorul judiciar a învederat că nu deține informații din care să rezulte desfășurarea de activități în interes personal, care să conducă la încetarea de plăți, precum și că deschiderea procedurii insolvenței s-a făcut la solicitarea debitoarei, în scopul de a limita pierderile și datoriile neonorate.

În condițiile în care în cauză nu s-au administrat alte probe, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-a dovedit fapta ilicită a pârâtului imputată de AJFP Ploiești, respectiv comportamentul fraudulos al acestuia și faptul că societatea ar fi fost devalizată de către aceștia.

De asemenea, s-a reținut în mod judicios faptul că nedepunere unei cereri la tribunal în termen de 30 de zile de la apariția insolvenței , unită cu prezumția că starea de insolvență exista cu mult anterior solicitării deschiderii procedurii insolvenței de către debitoare, nu poate face dovada săvârșirii faptei prevăzute în cadrul dispozițiilor art.138 lit.c, anterior precizate, în condițiile în care nu s-a făcut dovada concretă a faptului că activitatea a fost continuată în interesul personal al administratorului sau asociaților debitoarei.

În acest sens, Curtea consideră că apelata –reclamantă ar fi trebuit să dovedească în mod concret și neechivoc faptul că măsura continuării activității s-a făcut în interesul personal al pârâtului, care astfel a obținut foloase materiale sau de altă natură din aceasta.

Or, în condițiile în care o astfel de dovadă nu s-a făcut în cauză, Curtea apreciază că susținerile apelantei – vizând existența faptei ilicite a pârâtului – sunt simple alegații nedovedite, formulate cu nerespectarea dispozițiilor art.10 al1. și art.249 din Codul de procedură civilă.

Curtea mai reține că această concluzie este aplicabilă și în ceea ce privește susținerile reclamantei vizând inexistența unei o strategii manageriale viabile și derularea unor activități comerciale riscante, care au atras insolvența, susținere nefundamentată pe vreo probă. În plus, Curtea consideră că, chiar reale de ar fi, aceste împrejurări nu dovedesc eo ipso pretinsa faptă ilicită a pârâtului, întrucât este evident că un manageriat și o strategie comercială eronate a debitoarei nu echivalează cu continuarea activității acesteia în interesul personal al reprezentanților săi – pentru dovedirea acestei ultime împrejurări fiind necesară administrarea de probe concrete în acest sens – lucru care nu s-a produs în prezenta cauză.

Ca urmare, nu pot fi reținute susținerile teoretice ale apelantei, vizând îndeplinirea cumulativă a condițiilor angajării răspunderii patrimoniale a pârâtului, sentința recurată fiind astfel legală și temeinică.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale deja invocate și celor prevăzute de art.480 al.1 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul, ca nefondat.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Respinge apelul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 476 din data de 6 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul S_____ M_____, domiciliat în Ploiești, _____________________, _____________, ______________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 2 decembrie 2015 .

Președinte Judecător

I____ S_______ I______ L______

Grefier

M______ I______

Red.IS

Tehnored.MI

5 ex./16.12.2015

d.f.XXXXXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

j.f.I____ H______ B______

Operator date cu caracter personal,

nr. notificare 3120/2006