Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 09 Octombrie 2013

Președinte - M______ C_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1452/2013

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI în contradictoriu cu pârâtul I___ D_____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte solicitări, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 20.12.2011, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI a chemat în judecată pe pârâtul I___ D_____ în calitate de administrator al societății _______________., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestuia în baza art. 138 din Legea 85/2006.

În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 129 147 lei, cu care s-a înscris pe tabelul definitiv al creanțelor.

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990. Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea 31/1990, adică de dispozițiile referitoare la mandat. Potrivit alineatului 2, dacă mandatul este oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate și, conform art, 374 Cod Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi dat cu caracter oneros.

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societății, care a determinat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori și o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii..

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente.

Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

A mai invocat și săvârșirea faptei prevăzute de art 138 al 1 lit a, susținând că în urma analizei raportărilor contabile depuse de debitoare la organul fiscal a rezultat că la 30.06.2009 societatea deținea în patrimoniu stocuri în valoare de 8 833 lei, creanțe de încasat în valoare de 29 168 lei, sume în casă și conturi la bănci – 6740 lei .

Susține reclamanta că lichidatorul judiciar nu a identificat aceste bunuri, iar pârâtul nu a răspuns solicitărilor administratorului judiciar, ceea ce dovedește că acestea au fost folosite în interes propriu de către pârâtă.

Mai arată reclamanta că societatea nu s-a mai preocupat de ținerea contabilității, obligația fiind a pârâtului în calitate de administrator statutar.

Susține reclamanta că pârâtul este vinovat și de săvârșirea faptei de la art. 138 lit d, deoarece obligația ținerii contabilității îi revenea conform art. 10 din Legea 82/1991.

În drept, se invocă art. 138 lit a , c și d.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.

Pârâtul, legal citat nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

În fapt, prin sent civ nr. 622/04.04.2012 irevocabilă s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului _________________ sediul în Iași, _____________________, ____________, __________, nr. O.R.C. J22- 694-2001 .

Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat în anul 2001, iar pârâtul a fost administrator statutar.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanța creditoarei Administrația Finanțelor Publice Iași în valoare de 129 147 lei.

Potrivit art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006 antrenarea raspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a doua conditii: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice si crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează;

In doctrină, se admite că natura juridică a administratorilor împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.

Fiind în discuție o răspundere delictuală, înseamnă că pentru a fi angajată, trebuie să îndeplinească condițiile generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art. 998 – 999 Cod civil (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă), condiții care, în această situație specială, capătă și unele conotații speciale, respectiv sfera persoanelor ce pot fi obligate la acoperirea pasivului societății este limitată, iar faptele a căror săvârșire atrage antrenarea răspunderii sunt și cele strict și limitativ prevăzute de lege.

În cauza de față, judecătorul sindic reține că potrivit documentelor contabile referitoare la situația patrimonială a debitoarei din 31.12.2008, societatea deținea în patrimoniu stocuri în valoare de 8 833 lei, creanțe de încasat în valoare de 29 168 lei, sume în casă și conturi la bănci – 6740 lei.

Pârâtul, deși a avut calitatea de administrator statutar, nu s-a apărat în nici un mod cu privire la activul patrimonial al debitoarei, nu a arătat cum au fost folosite aceste bunuri și lichidități și de ce nu au fost predate administratorului judiciar în procedură.

Pârâtul nu a administrat mijloace de probă adecvate, de natură a dovedi că toate aceste bunuri chiar au fost valorificate în interesul debitoarei și este justificată concluzia că s-au folosit bunurile societății în interesul propriu al fostului administrator, fapt suficient pentru a-i atrage răspunderea, în baza dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a pentru valoarea stocurilor si a sumelor evidențiate în contul casă și conturi la bănci, în total 15 573 lei.

În ceea ce privește creanțele evidențiate în documentele contabile, acestea nu pot constitui temei pentru atragerea răspunderii personale, în lipsa unor elemente care să dovedească încasarea efectivă a acestora de către pârât.

Referitor la faptele prevăzute de art 138 al 1 lit c si d imputate pârâtului,judecătorul sindic constată că cererea reclamantei nu este fondată.

Verificând cele ce reclamantul a indicat ca elemente materiale ale faptelor delictuale de la art. 138 și raportul de cauzalitate, judecătorul sindic constată:

Administrarea necorespunzătoare a societății, care ar fi determinat încetarea de plăți, ca și modul de folosire al activelor sau resurselor societății, luarea deciziilor de suspendare a activității reprezintă un management defectuos, care nu este sancționat decât dacă sunt întrunite cerințele răspunderii delictuale speciale.

Nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 138 lit c .

În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite cererea formulata de reclamanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, cu sediul în Iași, _______________. 26 , privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului I___ D_____ ( CNP xxxxxxxxxxxxx), domiciliat în municipiul R____, ______________________, jud. N____..

Obligă pârâtul I___ D_____ la plata sumei de 15 573 lei.

Incuviinteaza executarea sumei de mai sus dupa inchiderea procedurii prin executorul judecatoresc si repartizarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 142 alin 2 din Legea insolvenței, in baza unui tabel definitiv consolidat pus la dispoziția executorului de lichidatorul judiciar reclamant.

Definitivă și executorie.

Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.10.2013.

	Președinte, M______ C_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

Red.M.C.B.

28.11.2013 /4ex.