R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie ,de conflicte de muncă și asigurări sociale

DECIZIA CIVILĂ Nr. 696/RDosar nr. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 02 aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ L______

Judecător G______ Ș________

Judecător D_____ R____

Grefier E___ P_________

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul S_____ T____ Alenxadru, împotriva sentinței civile nr. 2029/sind din data de 3 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2013, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.03.2013 iar apoi pentru astăzi, 2.04.2013.

C U R T E A :

Asupra recursului civil de față:

Prin Sentința civilă nr. 2029/SIND/2012, a Tribunalului B_____ – judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de lichidatorul C______ L__________ IPURL în contradictoriu cu pârâtul S_____ T____ A________.

A obligat pârâtul să suporte din averea personală parte din pasivul debitoarei ________________________, în cuantum de 120.525,87 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele :

Prin sentința civilă nr. 1730/sind/08.10.2009 a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea _______________________, iar prin Sentința civilă nr. 1278/sind/24.06.2010 a fost deschisă procedura falimentului.

Potrivit procesului verbal de inventariere întocmit de lichidatorul numit în cauză (f. 117 vol. I dosar nr. XXXXXXXXXXXX), din patrimoniul debitoarei au fost constatate lipsuri în valoare de 135.019,55 lei, constând în echipament tehnologic în valoare de 108.889,56 lei; aparate și instalații de măsurare și control în valoare de 12.521 lei; mobilier birotică de 2.000 lei; obiecte de inventar de 9.927,28 lei; mărfuri de 1.681,71 lei.

În condițiile în care pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei, nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar actele din care să rezulte modalitatea de ieșire din patrimoniul societății a bunurilor și disponibilităților bănești, se consideră că a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății, faptă sancționată de art. 138 lit. e din L. nr. 85/2006.

Este irelevant, sub aspectul obligației administratorului societății de a justifica toate operațiunile care vizează mișcarea elementelor patrimoniale ale societății, faptul că imprimanta achiziționată în leasing de către debitoare se află în posesia unei alte societăți în baza unui contract de închiriere, contract care, de altfel, nu a fost depus la dosar sau că alte bunuri ale debitoarei se află depozitate într-un spațiu deținut de o altă societate al cărei acționar este un fost acționar al debitoarei.

Aceste împrejurări indică tocmai faptul că administratorul debitoarei nu a întreprins niciun demers în vederea readucerii tuturor bunurilor debitoarei în patrimoniul societății.

În privința acestor active s-a reținut faptul că faptul că pârâtul, în calitate de administrator al societății, are obligația de a prezenta lichidatorului toate bunurile care figurează înregistrate în contabilitate, iar în condițiile în care acest lucru nu este posibil și nu există nici un fel de justificare, se consideră faptul că bunurile au fost folosite în interes propriu de către administrator.

Textul art. 138 din L. nr. 85/2006 impune condiția ca fapta administratorului să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și, indirect, creditorii, sau să fi constituit numai o condiție favorabilă pentru apariția insolvenței.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, aplicându-se principiile prev. de disp. art. 998 C.civ.

Fapta ilicită este expres determinată de disp. art. 138 din L. nr. 85/2006, iar din conținutul acesteia rezultă că ea constă dintr-o acțiune sau inacțiune referitoare la imposibilitatea constatării situației reale a societății; prejudiciul creat societății constă în aducerea acesteia în imposibilitate de a efectua plățile, cu consecința declanșării procedurii insolvenței; raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă – prezumție cu caracter absolut - atât timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din L. nr. 85/2006, iar vinovăția administratorului există sub forma intenției, deoarece acesta contribuie la ajungerea societății în insolvență.

De vreme ce starea de insolvență a societății a fost constatată printr-o sentință definitivă și irevocabilă, iar în speță s-a solicitat constatarea săvârșirii de către pârâtă a faptelor prev. de art. 138 lit. a și e, este sarcina acesteia de a demonstra că a fost bun administrator, a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea și este în măsură să indice modalitatea de ieșire din patrimoniu a tuturor activelor care figurează în evidențele contabile.

Pentru aceste considerente, constatând că pârâtul nu a făcut dovada conducerii activității societății în conformitate cu mandatul asumat, faptul că nu a predat lichidatorului bunurile care figurează în evidențele contabile și nu a justificat în nici un fel ieșirea acestora din patrimoniul societății, considerând că prin conduita sa a determinat prejudicierea creditorilor, judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de lichidator și, în baza art. 138 alin. 1 lit. a și e din L. nr. 85/2006, a obligat pârâtul să suporte din averea personală pasivul debitoarei în cuantum de 120.525,87 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul susținând în esență că nu sunt întrunite cerințele răspunderii, lichidatorul nu a făcut dovada că ar fi urmărit imprimanta la _____________________, fapt ce ar fi condus la recuperarea ei. Se susține că în contul societății a făcut plăți din venituri proprii, iar despre o ________ bunuri au cunoștință foștii asociați.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori”.

Fără îndoială, răspunderea administratorilor, reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, are natura unei răspunderi civile delictuale, ce se analizează sub toate elementele ce o compun în lumina dispozițiilor art. 998-999 Cod civil (în vigoare la data promovării cererii), fiind necesar să fie dovedită fapta ilicită, circumscrisă celor prevăzute de norma în discuție, prejudiciul produs, reprezentând pasivul care a determinat ajungerea în insolvență, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Toate aceste elemente sunt dovedite în speță, cum legal a reținut și judecătorul sindic.

Este de precizat că în sistemul răspunderii creat prin Legea nr. 85/2006, faptele ilicite arătate în art. 138, odată dovedite în obiectivitatea lor, antrenează și celelalte elemente, precum prejudiciul și raportul de cauzalitate, care apar o consecință directă a acestora, fiind astfel ușor de dovedit. Vinovăția, la rândul ei, se aproprie de forma de răspundere contractuală, unde este prezumată prin simpla neîndeplinire a obligației, încât în prezența celorlalte elemente ale răspunderii, revine administratorului pârât sarcina de a proba intervenția unei cauze obiective, exoneratoare de răspundere, total străină de voința sa. Cu alte cuvinte este suficientă conturarea elementelor intrinseci faptei ilicite reglementate de art. 138 pentru a se naște prezumția încorporării și a celorlalte condiții ale răspunderii, concluzia fiind trasă din modul de redactare al textului, care precizează expres faptele prezumate ca fiind ilicite. Din acest punct de vedere legiuitorul se depărtează de sistemul clasic al răspunderii delictuale, unde faptele considerate ilicite nu sunt enumerate și deci revine sarcina reclamantului de a dovedi că o anumită faptă are caracter ilicit și a produs, pe fondul celei mai ușoare culpe, un prejudiciu derivat din faptă, spre deosebire de sistemul analizat unde este suficientă dovedirea faptei care se înscrie în ilicitul prezumat din art. 138.

D____ urmare este suficientă dovedirea unei fapte din cele menționate la art. 138, pentru a fi antrenată răspunderea administratorului dacă s-a ajuns la starea de insolvență.

Judecătorul sindic a reținut legal că sunt întrunite cerințele răspunderii, în baza art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, din moment ce pârâtul nu a putut justifica lipsa bunurilor a căror contravaloare i se impută, deși în recurs s-au acordat mai multe termene, pentru a justifica cu acte cel puțin lipsa imprimantei care are valoarea cea mai mare. Alta ar fi fost situația dacă pârâtul justifica cel puțin un contract de închiriere asupra imprimantei cu societatea ECOCASA, cum afirmă, însă dovada nu a făcut-o, încât lipsa bunului îi este imputabilă, ca de altfel și a celorlalte găsite lipsă de lichidator. Nu era de datoria lichidatorului să justifice lipsa bunurilor ci a pârâtului care a fost administratorul societății și avea obligația ca bunurile înscrise în contabilitatea firmei să se regăsească și pe teren sau în cel puțin în detenția legală a unor terți de la care să poată fi recuperate. Plățile de care pârâtul se prevalează că le-ar fi efectuat nu sunt de natură să suplinească lipsurile constatate și imputate, încât legal judecătorul sindic i-a antrenat răspunderea în temeiul normelor arătate.

Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de pârâtul S_____ T____ A________ împotriva sentinței civile nr.2029/sind/2012 a Tribunalului B_____, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2013.

Președinte, M_____ L______	Judecător, G______ Ș________	Judecător, D_____ R____
	Grefier, E___ P_________

Red.M.L./11.04.2013

Tehnoredact.E.P./12.04.2013 – 2 ex.

Jud. sindic M. Deteșanu