ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR.4262

Ședința publică din data de 17 septembrie 2014

Președinte – A_____ R____ G_________

Judecător – A__ R_____ T_____

Judecător – E________ G_______

Grefier – C_______ C_______

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Ploiești, ____________________. 22, județul P______, subrogată în toate drepturile și obligațiile D.G.F.P. P______ împotriva sentinței nr.11 din data de 07 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul P______, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu debitoarea ________________, cu sediul în Albești P________, ____________________.28, județul P______ și lichidator judiciar R__ INSOV SPRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Câmpina, ___________________, județul P______.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, prin intermediul serviciului registratură al instanței lichidatorul judiciar a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care:

Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința nr.11 din data de 07 ianuarie 2014, Tribunalul P______, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței, a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar R__ I_____ SPRL, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea ________________, cu sediul în ______________________________________________. 28, județul P______, având CUI xxxxxxxx și J XXXXXXXXXXX și a dispus radierea societății debitoare din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul P______.

În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.

În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul P______, pentru efectuarea mențiunilor, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că prin sentința nr. 760/06.05.2011 s-a admis cererea creditoarei D___ P______ și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea __________________________ dată s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, fiind întocmite și afișate la sediul instanței atât tabelul preliminar cât și tabelul definitiv al creanțelor.

A reținut instanța de fond că ulterior, prin sentința nr.1466 din 19.10.2011 s-a confirmat planul de reorganizare propus de debitoare, iar prin 730 din 23.04.2012 s-a dispus începerea procedurii generale a falimentului debitoarei, pentru nerespectarea planului de reorganizare. În cauză lichidatorul judiciar a formulat acțiune în instituire răspundere patrimonială a pârâtei pentru pasivul neacoperit al debitoarei, soluționată la același termen de judecată 07.01.2014.

La data de 07.01.2014 lichidatorul judiciar R__ I_____ SPRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lichidării patrimoniului debitorului și a atașat dovezile de comunicare a raportului final și decontul cheltuielilor cu facturile și chitanțele doveditoare.

Judecătorul sindic a constatat că nu există temei juridic pentru menținerea deschisă a procedurii insolvenței până la soluționarea irevocabilă a cererii privind instituirea răspunderii patrimoniale, în condițiile incidenței art.132 alin.2 din Legea 85/2006, iar închiderea procedurii nu afectează posibilitatea declarării unei eventuale căi de atac împotriva sentinței privind instituirea răspunderii.

Reținând că debitoarea și-a lichidat patrimoniul, sumele obținute fiind distribuite creditorilor, judecătorul sindic a apreciat că nu se justifică, în aceste condiții, continuarea procedurii, astfel că în temeiul art. 132 alin. 2 din legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registrul comerțului.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, subrogată în drepturile și obligațiile D.G.F.P. P______, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței de închidere nr.11/07.01.2014 pronunțată de Tribunalul P______ și repunerea cauzei pe rolul Tribunalului P______ pentru soluționarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale potrivit art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că prin sentința nr. 11/07.01.2014 pronunțată de Tribunalul P______, instanța a dispus închiderea procedurii debitoarei ___________________ și radierea acesteia din evidentele ORC, înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.

Astfel, susține recurenta, conform art. 142(2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, după închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executare silita vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile anterior citate, înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuie să desemneze un executor judecătoresc, căruia lichidatorul judiciar să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor și, în baza acestuia, să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executare silită a bunurilor fostului administrator al debitoarei.

Arată recurenta că, în cazul de față, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar, respectiv R__ I_____ SPRL nu a fost soluționată în mod irevocabil.

Apreciază recurenta că măsura închiderii procedurii falimentului nu este una legală, deoarece această procedură poate fi închisă numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei și după executarea silită a administratorului societății debitoare, așa cum prevăd dispozițiile art. 140-142 din Legea nr.85/2006.

Judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii de faliment, înainte de a pronunța o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.

Prin închiderea procedurii de faliment, lichidatorul judiciar este descărcat de sarcini, astfel încât în sarcina sa nu subzistă obligația de a contacta un executor judecătoresc. Este adevărat faptul că sentința de respingere se bucură de autoritate relativă de lucru judecat, fiind executorie, dispozițiile Legii nr.85/2006, nestatuând asupra obligativității că aprobarea raportului final și închiderea procedurii să nu poată fi dispusă, câtă vreme nu s-a statuat cu caracter irevocabil asupra cererilor formulate în temeiul prevederilor art.138, 140 și 142 din Legea nr.85/2006. Însă, în ipoteza în care hotărârea ar fi reformată pe cale de atac, în sensul admiterii cererii, punerea în executare a acestui titlu executoriu nu ar putea fi asigurată raportat la dispozițiile art. 142 din lege.

În concluzie, recurenta consideră că până la soluționarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, procedura insolvenței nu se poate închide, din acest punct de vedere soluția pronunțată de judecătorul sindic fiind nelegala.

Susține recurenta că problema de drept invocată în acest recurs este aceea de a ști dacă închiderea procedurii falimentului debitoarei poate fi dispusă înainte de soluționarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanei vinovate de producerea insolvenței și de executarea efectivă a acestei hotărâri. Potrivit prevederilor art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului de procedură civilă fără să se precizeze că acesta trebuie desemnat înainte de închiderea procedurii.

De asemenea, susține recurenta, se poate lesne observa că potrivit art.142 alin 2 din lege, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului judiciar, ci executorului judecătoresc deoarece după închiderea procedurii lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitori, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, aspect ce rezultă cu claritate din prevederile art.136 din Legea nr.85/2006.

La o analiză sumară a textului de lege citat, s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de insolvența debitorului deoarece după închiderea procedurii sumelor vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate acoperirii pasivului neacoperit, așa cum prevede art.140 din lege, ceea ce ar concluziona că această acoperire a pasivului nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia.

Lichidatorul judiciar R__ I_____ SPRL, succesoare a ROL I_____ SPRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin sentința recurată s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar R__ I_____ SPRL, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea ________________ și s-a dispus radierea societății debitoare din evidențele ORC.

Judecătorul sindic a reținut, în principal, faptul că nu există temei juridic pentru menținerea deschisă a procedurii insolvenței până la soluționarea irevocabilă a cererii privind instituirea răspunderii patrimoniale, iar închiderea procedurii nu afectează posibilitatea declarării unei eventuale căi de atac împotriva sentinței privind instituirea răspunderii.

Împotriva acestei hotărâri, așa cum am arătat, a declarat recurs recurenta DGRFP Ploiești, susținând netemeinicia și nelegalitatea sentinței.

În primul motiv de recurs susținut de către recurentă, aceasta din urmă critică decizia judecătorului sindic de a închide procedura înainte de soluționarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, în opinia titularei căii de atac nefiind posibil și nici legal acest lucru.

Curtea reține caracterul nefondat al acestui motiv de recurs, întrucât, în primul rând, recurenta nu a menționat cadrul legal respectiv articolul de lege care condiționează închiderea procedurii falimentului numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, chiar titulara căii de atac menționând în cuprinsul cererii de recurs faptul că dispozițiile Legii nr.85/2006 nu statuează asupra obligativității ca aprobarea raportului final și închiderea procedurii să nu poată fi dispusă dacă nu s-a statuat cu caracter irevocabil asupra cererilor formulate în temeiul prevederilor art.138-140 și 142 din Legea nr. 85/2006. Așa cum a reținut, în mod corect instanța de fond, nu există temei juridic pentru a menține deschisă procedura insolvenței până la soluționarea irevocabilă a cererii privind instituirea răspunderii patrimoniale, în condițiile incidenței art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar închiderea procedurii nu afectează posibilitatea declarării unei eventuale căi de atac împotriva sentinței privind instituirea răspunderii.

Pe de altă parte, recurenta, în cuprinsul cererii de recurs, susține că potrivit art. 142 alin.2 din același act normativ, după închiderea procedurii, sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului judiciar ci executorului judecătoresc deoarece,după închiderea procedurii, lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură. Mai susține recurenta că există o contradicție între închidere4a procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de insolvență, deoarece după închiderea procedurii, sumele vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate acoperirii pasivului neacoperit, ceea ce nu s–ar putea realiza decât în cadrul procedurii și nu după încheierea acesteia.

Curtea constată caracterul nefondat și al acestei critici, întrucât, din chiar textul articolului 142 alin.2 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, rezultă faptul că procedura poate fi închisă înainte de începerea executării silite, câtă vreme textul de lege citat arată că „sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile legii insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziție de către lichidator”.În speță, creanța recurentei nu se află în concurs cu alte creanțe, a fost pronunțată o hotărâre executorie prin care s-a dispus ca pasivul neacoperit al debitoarei să fie suportat de către fostul administrator, această hotărâre urmând a fi pusă în executare chiar de către recurentă, prin organele sale de executare silită, neexistând nicio dispoziție legală care să împiedice închiderea anterioară a procedurii insolvenței.

În considerarea acestor argumente în temeiul art. 312 alin. 1, vechi cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, și va menține sentința judecătorului sindic ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Ploiești, ____________________. 22, județul P______, subrogată în toate drepturile și obligațiile D.G.F.P. P______ împotriva sentinței nr.11 din data de 07 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul P______, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu debitoarea ________________, cu sediul în Albești P________, ____________________.28, județul P______ și lichidator judiciar R__ INSOV SPRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Câmpina, ___________________, județul P______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2014.

Președinte, Judecători,

A_____ R____ G_________ A__ R_____ T_____ E________ G_______

Grefier,

C_______ C_______

Red.ART

Tehnored.CC

2 ex/15.10.2014

d.f. XXXXXXXXXXXXX – Tribunalul P______

j.f. I____ H______ B______

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006