R O M Â N I A

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ

Decizia civilă nr.1983

Ședința publică de la 22.10.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTEMIHAELA I____ B____-P________

JUDECĂTORLILIANA C_______

JUDECĂTORGEORGE B_____ F_______

GREFIERFLORENTINA D______

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.2901 din data de 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul A________ C______ V___.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul A________ C______ V___ a fost restituită la dosar cu mențiunea „destinatar mutat”.

Curtea dispune aplicarea disp. art.98 C.pr.civ., în ceea ce privește pe intimatul A________ C______ V___ față de care dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost restituită la dosar cu mențiunea „destinatar mutat” și constată procedura de citare legal îndeplinită cu această parte.

Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.2901 din data de 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată de reclamantul D___ B________ IN REPREZENTAREA AFP SECT.1 în contradictoriu cu paratul A________ C______ V___.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Creditorul a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. d) din lege. Calitatea pârâtului de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe.

Fapta prevăzută la art.138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă creditorul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pâratul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c din legea insolvenței, conform cărora angajarea răspunderii patrimoniale are loc atunci când pârâtul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la incetarea de plăți, reținem că în speță nu s-a făcut in nici un fel dovada incidenței acestui text de lege.

În acest sens, pentru aplicarea art. 138 lit. c, creditorul trebuie să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator in interes personal și care ar fi dus in mod inevitabil debitorul la incetarea de plăți, nefiind relevante argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu s-a solicitat aplicarea dispozițiilor legii 85/2006 și s-a continuat desfășurarea activității ar fi suficient pentru atragerea răspunderii in temeiul acestui text de lege.

Dezinteresul și managementul defectuos invocate de reclamant la modul foarte general, chiar dacă ar fi cauzat pierderi in patrimoniul debitorului, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute de art. 138 din lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, in sensul admiterii cererii formulate pe dispozițiile art. 138 din lege.

Recurenta a formulat următoarele motive de recurs:

Hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila), instanța de recurs urmând a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitata la motivele de casare prevăzute la art. 304 Cod Procedura Civila, deoarece privesc hotărâri care potrivit legii nu pot fi atacate cu apel (art. 304 ind. 1 Cod Procedura Civila).

Administratorul avea obligația legala sa solicite el insusi aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 si nu sa dispună in interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vădit persoana juridica in incetare de plați.

Din modul in care a fost conceput textul art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006, rezulta ca simplul fapt ca acesta a dispus in interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vădit societatea in incetare de plați este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civila obișnuita.

Fiind pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumata, potrivit art. 1082 Cod Civil, iar răspunderea trebuie apreciata in abstracto, cu mai multa rigurozitate, avandu-se in vedere ca s-a acționat in temeiul unui mandat comercial.

De asemenea, din verificările efectuate, Serviciul Registrul Contribuabili si Declarații persoane Juridice din cadrul AFP Sector 1, a comunicat ca debitoarea nu a depus bilanțuri contabile in perioada 2007-2011.

In speța, debitoarea nu a depus bilanțuri contabile sau raportări contabile pentru perioada 2011-2012.

Aceasta omisiune reprezintă o încălcare a dispozițiilor legii contabilității. Astfel, conform cu art. 28 alin. (1) din legea 82/1991 rep. societatea, prin reprezentații ei, avea obligația de a intocmi situații financiare anuale.

Potrivit art.198 alin. (1) si (2) art.148 si art. 73 lit. c) din legea 31/1990 rep. administratorii/asociații sunt solidari răspunzători pentru netinerea registrelor prevăzute de lege.

Aceste dispoziții se coroborează cu art.10 din legea 82/1991 rep., in sensul ca răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective.

In aceste condiții, lipsa actelor contabile si neindeplinirea obligațiilor legale menționate creează o prezumție in legătura cu folosirea bunurilor si creditelor societății debitoare de către parat in alte scopuri, lasă sa se inteleaga o intenție de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri a societății, precum si de a ascunde patrimoniul fata de creditori; dovedește culpa paratului in ajungerea societății debitoare in incapacitate de plata.

Asupra excepției inadmisibilității cererii de atragere a răspunderii intemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 invocata de Curte la data de 22.10.2013, se constata urmatoarele:

Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prin sentința civilă nr.xxxxx/28.11.2012, Tribunalul B________, Secția a VII-a Civilă a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului _________________ și radierea societatii din Registrul Comerțului București.

Recurenta a formulat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 la data de xxxxxxxxxxx.

În raport de dispozitiile art.138 alin.1 si 3, art.140, art.142 din Legea insolventei, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale nu poate fi formulata decât pâna la închiderea procedurii, ulterior acestui moment fiind posibila doar executarea silita a hotarârii pronuntate în temeiul art.138 din lege.

Cererea de antrenare a răspunderii trebuie formulată numai pana la momentul închiderii procedurii insolvenței, fiind o cerere accesorie procedurii. După încheierea procedurii, atât administratorul, lichidatorul judiciar sunt descărcați, iar adunarea creditorilor și comitetul creditorilor nu mai au cadrul legal de a se constitui.

În consecință, pentru aceste motive, Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii de atragere a răspunderii, va admite recursul formulat de recurenta, va modifica sentința civilă atacată, în sensul că pe fond, va respinge cererea de atragere a raspunderii patrimoniale ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității cererii.

Admite recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.2901 din data de 20.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul A________ C______ V___.

Modifică sentința civilă atacată, în sensul că pe fond, respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M______ I____ B____-P________ L______ C_______ G_____ B_____ F_______

GREFIER,

F_________ D______

Red. MIBP, 2 ex, 22.11.2013