R O M Â N I A Operator 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA a II-a CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 243/A

Ședința publică din 11.03.2015

PREȘEDINTE : D____ I___ Ț_____

JUDECĂTOR : M____ Bacău

GREFIER : A_______ T_____

S-a luat în examinare apelul declarat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______ împotriva sentinței civile nr. 11/JS/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul intimat E_______ V_____ S____, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, SCP Miriana Mircov Relicons SPRL Timișoara în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ________________________ Reșița a depus întâmpinare.

Curtea, din oficiu, invocă lipsa calități procesuale a apelantei potrivit art. 138 alin.6 din Legea nr. 85/2006 și reține cauza spre soluționarea excepției.

CURTEA

În deliberare asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11/JS/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, s-a respins acțiunea în răspundere patrimonială formulată de reclamantul creditor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______ împotriva pârâtului E_______ V_____ S____

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că reclamantul creditor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______ a întemeiat în drept acțiunea pe disp.art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, art.72 și art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, art.10 din Legea nr.82/1991, art.374 Cod comercial.

În raport de temeiul juridic invocat de reclamant, o asemenea acțiune se grefează pe trăsăturile acțiunii în răspundere reglementată de Legea societăților comerciale, pe o răspundere obișnuită a administratorului față de societatea comercială.

Răspunderea reglementată de art.138 din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală și pentru ca ea să poată fi angajată este necesar să fie îndeplinite condițiile generale prevăzute de art.998-999 Cod civil și cele special reglementate de art.138 din Legea insolvenței.

Admisibilitatea acestei acțiuni în răspundere întemeiată pe disp.art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 este condiționată de proba elementelor constitutive, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa.

Probele sunt în sarcina reclamantului creditor căruia îi incumbă obligația de a proba cele afirmate.

În cauză reclamantul creditor nu a dovedit existența elementelor constitutive ale răspunderii patrimoniale.

Nu este suficientă existența neținerii contabilității în conformitate cu legea, sau ținerea unei contabilități fictive ci este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență. Legea insolvenței nu face referire la cauzarea prejudiciului, ci la cauzarea insolvenței.

Tribunalul a reținut că în speță nu s-a probat existența legăturii de cauzalitate dintre fapta reclamată și starea de insolvență a debitorului, nu s-a făcut dovada că fapta reclamată a determinat ajungerea debitorului în insolvență și că fapta reclamată - de nepredare a documentelor contabile este ulterioară declanșării procedurii insolvenței.

Reclamantul creditor a solicitat în temeiul art.141 alin.1 din Legea nr. 85/2006 instituirea măsurii asigurătorii asupra bunurilor din averea personală a pârâtului.

Această cerere întemeiată pe art. 141 a fost făcută în cadrul cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale. În speță această cerere nu se judecă separat de fondul cauzei, de aspectele de fond privitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale. Scopul acestei cereri este de luare a măsurii de conservare însă ea este incidentală cererii principale întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______, solicitând modificarea sentinței apelate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond admiterea cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______ față de administratorul societății debitoarei, în persoana numitului E_______ V_____ S____ și obligarea acestuia la plata către AJFP C____-S______ a sumei de 15.796 lei reprezentând obligații bugetare restante.

În motivare, arată că din Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, pentru S.C. C_____ C_________ S.R.L. întocmit de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză rezultă că, deși lichidatorul judiciar a făcut toate demersurile necesare pentru a contacta membrii de conducere a societății în insolvență aceștia nu au luat legătura cu lichidatorul judiciar și nu au predat acestuia actele și documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Existența raportului de cauzalitate între faptele administratorului debitoarei și prejudiciu sunt de netăgăduit, fiind clară intenția administratorului prin faptele sale, de a conduce societatea la insolvență comercială și la imposibilitatea achitării creditorilor debitoarei.

Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, „obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", iar potrivit dispozițiilor art. 1540 Cod civil „mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului".

De asemenea, potrivit art. 2 al aceluiași articol în cazul în care mandatul are caracter oneros răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 374 din Codul comercial mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul, respectiv asociatul nefăcând dovada contrarie.

Este adevărat că, în speță, încă nu s-a constatat că fostul administrator nu a ținut o contabilitate, însă refuzul îndeplinirii obligației de depunere a documentelor contabile poate conduce la ideea că în cazul debitoarei actele contabile nu au fost încheiate în conformitate cu dispozițiile legale.

Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă și de a o prezenta lichidatorului desemnat de instanță, reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, republicată.

Administratorul societății, în persoana numitului ENAȘASCU V_____ S____ nu a ținut evidența contabilă potrivit legii și nu a făcut dovada că ar fi ținut o asemenea evidență contabilă, prin prezentarea documentelor contabile, astfel cum rezultă și din conținutul dosarului de insolvență.

În consecință, este întrunită condiția prevăzută de art. 138 alin. 1 litera d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, SCP Miriana Mircov Relicons SPRL în calitate de lichidator al debitoarei ________________________ Reșița, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

În motivare, arată că lichidatorul s-a pronunțat prin raportul întocmit în baza art.59 alin.1 din Legea 85/2006, depus la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de 23.10.2014 publicat în BPI și necontestat de către creditoare în sensul că, pentru angajarea răspunderii personale în procedura insolvenței este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de răspunderea civilă specială reglementată de Legea nr. 85/2006: fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăție.

Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 sunt limitative iar greșeala de gestiune (în sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului. Prin urmare, pentru a se putea pune problema antrenării răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, trebuie să se probeze că aceștia, prin faptele lor culpabile au cauzat aducerea societății în stare de insolvență.

Chiar dacă s-ar aprecia, că fapta de nepredare a documentelor contabile, se încadrează în rândul faptelor ilicite arătate la art.138 alin.1 lit. d, se observă că fapta de nepredare a documentelor contabile este ulterioară declanșării procedurii insolventei, fiind astfel imposibil ca aceștia să cauzeze în mod direct starea de insolvență a debitoarei.

Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă (greșeală de gestiune) a administratorului.

Atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale a paratului.

Față de cele menționate lichidatorul apreciază că nu se impune formularea unei cereri de antrenare a răspunderii materiale a reprezentanților debitoarei.

Examinând cu precăderea excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei în a declara apel împotriva sentinței mai sus arătate, excepție invocată din oficiu de către Curte, se constată că excepția este fondată urmând a fi admisă.

Astfel, potrivit art. 138 alin.3 din Legea 85/2006, acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății debitoare precum și a altor persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei, poate fi introdusă atât de către administratorul judiciar sau lichidator cât și de către președintele Comitetului Creditorilor, ori, după caz, un creditor desemnat de adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de 50 % din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.

Potrivit art. 138 alin.6 din Legea insolvenței, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introdusă de către subiecții mai sus arătați, fie în temeiul alin.1 sau, după caz, alin.3 din cadrul aceluiași articol, administratorul judiciar sau lichidatorul care nu intenționează să formuleze apel împotriva acestei hotărâri, va notifica creditorii asupra intenției sale. În cazul în care adunarea generală a creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor, decide că se impune introducerea apelului, administratorul judiciar sau lichidatorul trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.

Din examinarea celor două texte legale, rezultă următoarele constatări: a) acțiunea introductivă de primă instanță privind angajarea răspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere/supraveghere precum și altor persoane cărora le poate fi imputată apariția stării de insolvență a debitoarei persoană juridică, pentru motivele prevăzute de art. 138 alin.1 lit.a)-g) din Legea 85/2006, poate fi exercitată atât de către practicianul în insolvență desemnat în procedură (administratorul judiciar/lichidator), iar în cazul în care practicianul în insolvență nu exercită dreptul la acțiune, și de subiecții prevăzuți de alin.3 ale aceluiași articol, și anume președintele comitetului creditorilor, în urma hotărârii adunării creditorilor, un creditor desemnat de adunarea creditorilor, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, un creditor care deține mai mult de 50 % din valoarea creanțelor înscrise la masa credală; b) indiferent de titularul acțiunii, dintre cei arătați de art. 138 alin.1 și alin.3 din Legea 85/2006, dacă instanța pronunță o hotărâre de respingere a cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, subiectul îndreptățit să promoveze calea de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii este administratorul judiciar sau lichidatorul; c) dacă practicianul în insolvență nu intenționează să formuleze calea de atac, are obligativitatea de a notifica creditorii asupra acestei intenții; d) declararea apelului poate avea loc numai de către același practician în insolvență, indiferent de titularul acțiunii introductive, după notificarea mai sus arătată și numai în situația în care adunarea generală a creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală decid că se impune promovarea recursului; e) în această situație, introducerea apelului este obligatorie iar sarcina declarării apelului și exercitării sale revine exclusiv administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului.

În consecință, dacă subiecții prevăzuți de art. 138 alin.3 din Legea 85/2006 au calitate procesuală pentru a introduce acțiunea de angajarea răspunderii patrimoniale, aceiași titulari ai acțiunii introductive de primă instanță nu au calitate procesuală proprie în a declara apelul împotriva hotărârii de respingere a acțiunii reglementată de art. 138 alin.1 și 3 din aceeași lege.

Această calitate procesuală activă în a exercita dreptul la apel este recunoscută exclusiv de legiuitor administratorului judiciar, respectiv lichidatorului, fie în mod direct, voluntar, fără informarea creditorilor, fie în mod determinat, obligat de decizia adunării creditorilor sau de aceea a creditorului care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor.

În cauză acțiunea introductivă pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare a fost formulat în condițiile art. 138 alin.3 din Legea 85/2006, de către creditoarea D.G.F.P. C____-S______, acțiunea acestei creditoare fiind respinsă de judecătorul sindic prin sentința atacată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel aceeași creditoare.

Se constată astfel că, potrivit considerentelor mai sus arătate și a prevederilor art. 138 alin. 6 din Legea 85/2006, această creditoare nu are calitate procesuală activă de a declara apel împotriva sentinței de respingere a acțiunii în răspundere patrimonială.

Prin urmare, dată fiind admiterea excepției lipsei calității procesuale active în apel a creditoarei apelante, instanța urmează a respinge apelul astfel formulat ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă, motiv pentru care Curtea constată că este dispensată a mai cerceta pe fond motivele de apel arătate de aceeași apelantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______ împotriva sentinței civile nr. 11/JS/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul intimat E_______ V_____ S____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11.03.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D____ I___ Ț_____ M____ BACĂU

GREFIER

A_______ T_____

RED.M____ BACĂU/18.03.2015

TEHNORED. A.T./18.03.2015

PRIMA INSTANȚĂ : TRIBUNALUL C____-S______

JUDECĂTOR SINDIC : R______ C______

Se comunică 2 ex : - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______

- E_______ V_____ S____