R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

DECIZIA CIVILĂ NR.2143/A

Ședința publică de la 15 Decembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE E____-S_____ R____

Judecător P___ P______

Grefier M_____ A____ P________

********

Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.6733/09.09.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea nr.85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât EL B___ N_____ GOMAA EL SAIED.

La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu au răspuns.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:

Nefiind cereri prealabile formulate sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea dispozițiilor art.223 alin.3) Noul Cod de procedură civilă, astfel cum s-a solicitat.

CURTEA,

Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă sub nr.XXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului EL B___ N_____ GOMAA EL SAIED în baza art.138 lit.c) din legea nr.85/2006 și obligarea acestuia la suportarea pasivului neacoperit al societății debitoare CRISTIL COMIMPEX S.R.L.

Prin sentința civilă nr.6733 din 09.09.2015 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins această cerere ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul - sindic a reținut că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ atât condițiile generale ale răspunderii delictuale, cât și condițiile speciale prevăzute de art.138 din legea insolvenței, respectiv persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.

Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate de lege.

A precizat instanța de fond că debitorii care sunt supuși procedurii insolvenței se află, în urma activității desfășurate, în încetare de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.

Fapta descrisă de reclamant privind managementul defectuos aplicat de membrii organelor de conducere care ar fi condus la utilizarea resurselor financiare în interes personal nu este de natură, prin ea însăși, în lipsa administrarii unui probatoriu, să dovedească incidența în speță a dispozitiilor art.138 lit.c), respectiv dispunerea in interes personal a continuarii unei activitati care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.

Sarcina probei potrivit art.129 C.pr.civ. rap. la art.1169 C.civ. incumba reclamantului, iar invocarea art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea pârâtului deoarece nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, legea prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.

A arătat judecătorul-sindic că dezinteresul și managementul defectuos invocate de reclamant la modul foarte general, chiar dacă ar fi cauzat pierderi în patrimoniul debitorului, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute de art.138 din lege.

Pentru aceste considerente instanța a respins, ca nefondată, cererea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub același număr unic XXXXXXXXXXXXXXX.

În motivarea apelului reclamanta a arătat că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.

Astfel, apelanta a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.138 lit.c) din legea insolvenței, căci societatea debitoare a continuat să desfășoare activitate până la data de 15.01.2014, data deschiderii procedurii insolvenței, deși continuarea acestei activități producea prejudicii grave averii sale, dovadă în acest sens fiind cuantumul obligațiilor fiscale înregistrare de societate și neachitate.

În situația în care conducererea societății nu ar fi desfășurat un management defectuos și nu ar fi dispus continuarea unei activități care ducea societatea în încetare de plăți, atunci debitoarea nu ar fi înregistrat obligații față de bugetul de stat sau cuantumul acestora nu ar fi fost atât de mare.

A susținut apelanta că și în situația în care încetarea de plăți a societății debitoare s-ar datora unor cauze obiective, de natură economică, răspunderea administratorilor debitoarei poate fi atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, conform regulilor de la mandatului comercial.

De asemenea, a invocat apelanta faptul că intimatul-pârât avea obligația formulării unei cereri întemeiată pe dispozițiile legii insolvenței, conform art.27, iar dispozițiile art.138 lit.c) apar ca o sancțiune aplicată administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor art.27 din lege.

Legătura de cauzalitate între fapta ilicită a intimatului-pârât (respectiv managementul defectuos al societății în sensul că a continuat să mai funcționeze, deși pierderile din afaceri erau iminente) și prejudiciul creat (cauzat prin neplata datoriilor așa cum rezultă din tabelul obligațiilor societății debitoare) constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

Față de aceste susțineri, apelanta a arătat că faptele intimatului se încadrează în prevederile art.138 lit.c) din legea nr.85/2006 și a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului-pârât.

În drept, apelanta a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă coroborate cu cele ale legii nr.85/2006.

În cauză intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulare, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Apelanta-creditoare a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a intimatului–pârât EL B___ N_____ GOMAA EL SAIED întemeiată pe dispozițiile articolului 138 alineat 1 litera c) din legea nr.85/2006, astfel cum rezultă din cererea formulată de aceasta.

Curtea precizează că dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 instituie răspunderea civilă delictuală a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare. Pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară proba elementelor cumulative prevăzute de Codul civil pentru acest tip de răspundere. În plus, articolul 138 impune ca atragerea răspunderii să intervină în funcție de o calitate determinantă a persoanei fizice raportat la debitorul aflat în insolvență, pentru faptele anume prevăzute la literele a)-g), dar și în condițiile în care se dovedește legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății lichidate.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că dispozițiile art.138 din legea nr.85/2006 nu instituie nici o prezumție, nici măcar relativă, apelanta-reclamantă având obligația de a le proba în întregime și cumulativ, conform articolului 249 Noul Cod de Procedură Civilă.

În speță, doar condiția prejudiciului a fost dovedită, căci pasivul societății debitoare nu a fost acoperit în urma desfășurării procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006.

În ceea ce privește fapta, Curtea apreciază că aceasta trebuia să se circumscrie dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c) din lege (dispunerea, în interes personal, a continuării unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți), acestea fiind limitele învestirii instanței de fond de către apelanta-reclamantă.

Apelanta nu a dovedit, nici în fond și nici în apel, săvârșirea unei asemenea fapte de către intimatul-pârât.

Existența prejudiciului și calitatea acestuia de administrator al debitoarei nu poate duce la concluzia că a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lui patrimonială, în lipsa unor probe certe.

Curtea arată că desfășurarea unei activități comerciale este prezumată a fi în interesul societății și nu al organelor de conducere, iar apelanta nu a răsturnat această prezumție, nedovedind interesul personal al intimatului-pârât în continuarea activității comerciale și nici că această continuare a activității ducea în mod vădit la încetare de plăți.

Managementul defectuos ori dezinteresul intimatului în funcționarea normală și în condiții de legalitate a societăți, aspecte invocate de către apelantă, nu pot fi reținute ca echivalând cu dispunerea continuării în interes personal a activității, având ca rezultat încetarea de plăți, faptă prevăzută de lit.c) a art.138; de altfel, apelanta nu numai că nu a probat, dar nici nu a invocat/indicat activitățile care ar fi continuat în interes personal.

De altfel, în ceea ce privește invocarea de către apelantă a nesocotirii de către intimat a obligației de a solicita aplicarea dispozițiilor legii nr.85/2006, Curtea precizează că alin.1 al art.27 are în vedere obligația societății debitoare de a solicita deschiderea procedurii reglementată de legea nr.85/2006 în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, iar alineatul 2 are în vedere posibilitatea societății debitoare de a formula o astfel de cerere în cazul în care apariția stării de insolvență este iminentă. Prin urmare, încălcarea dispozițiilor alineatului 1 nu constituie motiv de ajungere în insolvență, căci această stare este deja instalată (iar pe de altă parte nu se circumscrie faptelor prevăzute de articolul 138), iar alineatul 2 are în vedere, contrar susținerilor apelantei, posibilitatea și nu obligația societății debitoare de a formula cererea în caz de apariție a stării de insolvență iminentă. Ca atare, câtă vreme debitoarea are doar dreptul de a cere deschiderea procedurii, nu și obligația legală de a face, în cazul în care nu se adresează tribunalului aceasta comite o omisiune căreia îi lipsește caracterul ilicit.

Concluzionând, Curtea apreciază că nerespectarea dispozițiilor art.27 din Legea nr.85/2006 nu se circumscrie faptei prevăzute de articolul 138 litera c) din lege și nici nu respectă cerința impusă de acest text ca fapta (omisiunea) să fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare.

Toate motivele de apel invocate de apelantă reprezintă afirmații întemeiate pe prezumții simple, fără nicio probă certă a săvârșirii faptelor prevăzute de art.138 lit. c) de către intimatul-pârât.

Nefiind dovedită îndeplinirea uneia dintre condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, respectiv săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.c) din legea nr.85/2006, angajarea răspunderii patrimoniale în baza acestui text de lege nu poate fi antrenată, iar analiza celorlalte condiții este de prisos, motiv pentru care Curtea nu o va mai efectua.

Prin urmare, hotărârea apelată este legală și temeinică, fiind în concordanță atât cu probele administrare în cauză, cât și cu dispozițiile legale invocate, criticile formulate fiind fără temei.

Ca urmare, în baza art.480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ____________________ sector 2, împotriva sentinței civile nr.6733/09.09.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât EL B___ N_____ GOMAA EL SAIED, cu domiciliul în București, _______________, ______________, sector 2, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2015.

Președinte, E____-S_____ R____		Judecător, P___ P______
	Grefier, M_____ A____ P________

Red.Jud. E.S.R.

Tehnored.E.S.R.

4 ex./14.01.2016

__________________________________> Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă

Judecător sindic : M_____ M______