DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECȚIA A-II-A CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.570

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.04.2012

JUDECĂTOR-SINDIC : P____ P______

GREFIER : M_____ S____

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cererii de antrenare răspundere administrator formulată de lichidatorul judiciar al _____________ G_____, în contradictoriu cu pârâta C___ E_____ IPURL T_____, în baza Legii nr.85/2006.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2012 când Tribunalul având nevoie de timp pentru deliberare a amânat soluționarea cauzei la data de 10.04.2012 cînd a pronunțat următoarea sentință.

JUDECĂTORUL-SINDIC

Prin sentința comercială nr.428/15.03.2011 pronunțată de Tribunalul G_____ în Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX a fost deschisă procedura falimentului prin procedura simplificată prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei _____________.

Urmare notificărilor lichidatorului judiciar, împotriva debitoarei a fost depusă următoarele declarații de creanță în valoare totală de 1.558.302 lei din care DGFP G_____-1.558.302 lei.

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de membrii organelor de conducere și supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarului, prin una din următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

În speță, au solicitat să se observe că lichidatorul judiciar a formulat o astfel de cerere prin care a solicitat răspunderea personală patrimonială a acestora, odată cu constatarea faptului că nu există bunuri și disponibilități bănești și odată deschisă procedura falimentului societății debitoare, pasivul acesteia a rămas neacoperit.

Deși lichidatorul a notificat debitoarea cât și reprezentanții acesteia cu privire la obligativitatea depunerii documentelor prevăzute de art.28 din lege, aceștia nu s-au conformat nici celor dispuse de instanță prin sentința de deschidere a procedurii și nici solicitărilor.

Mai mult decât atât din comunicările AFP G_____ cât și din verificările efectuate de lichidator a rezultat că debitoarea _____________ nu a depus bilanțul contabil de la înființare până la data intrării în procedura insolvenței.

Astfel, în prezenta cauză, inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor referitoare în special la prevederile Legii nr.82/1991 republicată, a Legii nr.31/1990 republicată și a Legii nr.85/2006.

Nerespectarea prevederilor Legii nr.82/1991 duce la imposibilitatea verificării modalităților de înregistrare a operațiunilor contabile și a legalității acestora, a desfășurării relațiilor comerciale și a demarării acțiunilor pentru recuperarea creanțelor societății.

De asemenea, funcționarea unei societăți comerciale se bazează în principal pe documentele financiar-contabile ținute la zi, astfel încât să reflecte situația exactă a patrimoniului societății debitoare.

Potrivit principiilor dreptului civil, ca regulă generală, pentru a solicita răspunderea civilă a unei persoane este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei respective și prejudiciul cauzat, iar în cazul răspunderii contractuale culpa pârâtului este prezumată potrivit art.1062 Cod civil raportat la art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.

Fapta ilicită nu trebuie neapărat să fie constatată prin acțiune, ea poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neândeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de o anumită persoană.

Astfel, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, obligațiilor și răspunderea administratorului sau cenzorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar în conformitate cu dispozițiile art.1540 Cod civil “mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar însă și de culpa în executarea mandatului”.

De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului sau cenzorului) se apreciază cu mai multă generozitate.

Ori, potrivit art.374 din Codul comercial mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speță administratorul nefăcând dovada contrarie. Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a solicita răspunderea civilă a unei persoane este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă persoanei respective și prejudiciul cauzat.

Suntem în prezența unei fapte ilicite, culpabile, a administratorului debitoarei constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat de către aceasta, respectiv neplata datoriilor către creditorul din tabelul definitiv al creanțelor.

Potrivit art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, sau prin faptul că au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate, respectiv art.998 și 999 Cod civil. Pentru a se angaja răspunderea membrilor organelor de conducere în temeiul acestor dispoziții legale, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciului, raportul de cauzalitate și vinovăția. Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Or, în cauza de față lichidatorul a formulat acțiune în temeiul unor prezumții, fără a se administra probatorii privind situația societății și mai ales probe din care să rezulte faptele săvârșite de administrator și vinovăția acestuia la cauzarea stării de insolvență.

Prima condiție a răspunderii civile delictuale se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nici o faptă gravă care nu se încadrează între cele prevăzute de art.138 nu poate angaja răspunderea persoanelor prevăzute de acest text de lege. Pe de lată parte, între fapta ilicită și prejudiciul trebuie să existe o relație de la cauză la efect. Conform art.138 alin.1 răspunderea va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea a „cauzat starea de insolvență a debitorului”.

Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limiztativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul art.138. pentru succesul acțiunii este necesar să se probeze că prin săvârșirea faptei de către subiect a fost cauzat un prejudiciu debitorului și, indirectcreditorilor.

Deci, trebuie să se rețină că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere.

În aceste condiții, judecătorul-sindic constată că nu s-a deminstrat legătura de cauzalitate dintre inadvertența în ținerea contabilității și starea de insolvență a societății debitoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de antrenare răspundere administrator formulată de lichidatorul judiciar al _____________ G_____, în contradictoriu cu pârâta C___ E_____ IPURL T_____, în baza Legii nr.85/2006, ca nefondată.

Definitivă și executorie.

Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 10.04.2012.

JUDECĂTOR-SINDIC, GREFIER,

P____ P______ M_____ S____

Red. PP-dact MS-5 ex 23 05 2012