Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 28 Ianuarie 2015

Președinte - D__ A______

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 148/2015

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D.G.R.F.P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâtul T_____ I____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte solicitări, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

JUDECĂTORUL-SINDIC,

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX reprezentanții reclamatei AFPM Iași au solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului T_____ I____, administrator statutar al debitoarei falite _________________.

În urma analizei financiar-fiscale desfășurată de reprezentanții creditorului bugetar s-a sintetizat faptul că pârâtul a omis să mai depună declarațiile fiscale. Au precizat că administratorul statutar al debitoarei a manifestat dezinteres față de activitatea de recuperare a creanțelor. S-a apreciat că societatea a avut capacitate de plată existând imobilizări corporale, active circulante pentru valorificarea și achitarea datoriilor. Astfel, debitoarea era înregistrată în anul 2010 cu active circulante în sumă de 775 lei.

Consideră reclamanta că administratorul debitoarei a dispus în interes personal continuarea activității care conducea la starea de insolvență și, aflându-se în pierdere, pârâtul a refuzat să facă aplicarea disp. art. 27 din legea 85/2006 și să solicite _________________________________, preferând să continue activitatea generatoare de datorii în prejudiciul creditorilor.

Totodată, administratorul statutar nu s-a mai preocupat de ținerea evidenței financiare, a acumulat datorii, fapt ce conduce la concluzia că pârâtul a continuat activitatea în interes personal.

Astfel pârâtul se face vinovat de faptele prev. de art. 138, alin. 1, lit. c și d din legea 85/2006.

Apreciază că în acest fel subzistă o prezumție de fraudare a legii, de ascundere a patrimoniului față de creditori, de sustragere de la controlul statului, culminând cu conducerea și ajungerea debitoarei în incapacitate de plată.

Susținând că în ceea ce îl privește pe pârât a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat creditorilor, invocând disp. art. 138, lit. c și d din legea 85/2006, reclamantul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului să suporte din averea proprie debitul falitei. Deși în petitul acțiunii reprezentanții reclamantei au făcut vorbire despre fapte care se circumscriu disp. art. 138, alin. 1, lit. a din legea 85/2006 acestea nu au fost enumerate, neexistând o motivare în acest sens.

Instanța a dispus comunicarea duplicatului cererii și a dispus citarea pârâtului.

La data de 14.11.2014 pârâtul depune la dosar copii ale bilanțului contabil de la data de 31.12.2012, raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitorului, alte înscrisuri; prin concluziile raportului cauzal s-a stabilit că nu au fost identificate operațiuni ale administratorului statutar care să fi condus debitorul în insolvență.

Nici afirmația că pârâtul nu ar fi predat registrele contabile și înscrisurile societății către lichidatorul judiciar nu sunt reale.

În dovedirea celor sus-arătate depune înscrisuri.

Acordând cuvântul asupra cererii formulate de către reclamant instanța reține:

Activitatea pârâtului de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către cei dintâi.

Această activitate este sancționată de către disp. art. 138, lit. c din lege în condițiile în care prin derularea ei s-ar întruni condițiile cauzalității dintre faptă și prejudiciul resimțit în patrimoniul creditorilor..

Ori reclamanta s-au limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtului, care chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată insolvența firmei.

Prin urmare nu se poate reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâtul a continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat.

Pe de altă parte neținerea contabilității conforme legii – faptă prev. de disp. art. 138, alin. 1, lit. d - nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială; aceasta întrucât nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.

În consecință instanța consideră că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, urmând să respingă cererea ca neîntemeiată.

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată reprezentanții reclamatei AJFP Iași de în contradictoriu cu pârâtul T_____ I____ domiciliat ales în Iași, ____________________, _______________, _____________.

Cu recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată azi 28.01.2015 în ședință publică.

Red.D.A.

4.02.2015/4ex.