Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECTIA CIVILĂ

DECIZIA nr. 1190/_______________________>

Ședința publică din 6 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G______ Ș________

Judecător M_____ L______

Grefier C_______ N____

Pentru astăzi este amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ împotriva sentinței civile nr.864/Sind din data de 14.05.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2015, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 6 octombrie 2015.

C U R T E A

Asupra apelului civil de față:

Prin Sentința civilă nr. 864/SIND/2015, Tribunalul B_____ – judecătorul sindic a respins acțiunea formulată de către reclamanta AJFP B_____, cu sediul în B_____, _______________________.7, în contradictoriu cu pârâta C_______ C______ V_______, domiciliată comuna Unirea, ____________________, jud. A___, ca fiind neîntemeiată.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, astfel cum rezultă din conținutul raportului asupra cauzelor care au condus la apariția stării de insolvență, întocmit de lichidatorul judiciar - fila 18 dosar, societatea administrată de pârâtă a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel încât dispozițiile art. 138 lit. d nu sunt incidente în cauză.

De asemenea, din conținutul aceluiași raport rezultă că starea de insolvență a survenit pe fondul incapacităților de plată a obligațiilor către bugetul statului ceea ce a condus la acumularea de accesorii, în condițiile în care la rândul său debitoarea avea de încasat importante sume de bani de la bugetul statului. În condițiile în care ar fi survenit compensarea, pasivul debitoarei s-ar fi redus substanțial.

S-a concluzionat de către lichidatorul judiciar că documentele contabile ale debitoarei i–au fost comunicate de către pârâtă iar din analiza acestora a reieșit că starea de insolvență se datorează unor cauze de ordin intern survenite pe fondul crizei economice care a perturbat mediul economic și de afaceri și nu au fost identificate elemente de natură a atrage răspunderea patrimonială a vreunei persoane. De altfel, cerea de deschidere a procedurii insolvenței a fost depusă de către pârâtă, astfel încât nu i–a putut fi imputată acesteia continuarea unei activități ce ar fi condus societatea în încetare de plăți.

Față de probatoriul administrat, judecătorul sindic a constatat că în contextul lipsei de contracte prestări servicii - generat de economia afectată de criză, societatea administrată de pârâtă a fost în imposibilitate de a-și mai desfășura activitatea în mod normal și profitabil, acumulând datorii pentru care nu a mai avut surse de acoperire astfel încât, a ajuns în incapacitate de plată, fiind acumulate datorii către bugetul de stat.

Instanța a mai reținut și concluziile lichidatorului judiciar care arată că nu poate identifica vreo persoană care să fi cauzat starea de insolvență a debitoarei dar și faptul că societatea are de recuperat importante sume de bani de la stat iar dacă aceste sume ar fi fost la rândul lor achitate și ar fi operat o compensare, așa cum ar fi fost legal, pasivul debitoarei ar fi fost cu mult diminuat.

De asemenea, s-a constatat că evidența contabilă a debitoarei a fost ținută în conformitate cu legea iar cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost promovată de către debitoare, astfel încât, dispozițiile art. 138 lit. d și c din legea insolvenței, la care a făcut referire reclamanta în descrierea situației de fapt nu pot fi incidente în cauză.

În ceea ce privește dispozițiile art. 138 lit. a și e invocate de reclamantă ca și temei de drept, s-a constatat că la acestea nici nu s-a făcut vreo referire privitoare la potențialele fapte presupus să fi fost săvârșite de către pârâtă și care ar putea fi de natură a atrage incidența acestor dispoziții legale. Potrivit dispozițiilor art.138 din Legea insolvenței, răspunderea patrimonială a conducătorilor persoanei juridice poate fi antrenată în situația în care aceștia au contribuit la ajungerea societății în această stare prin una din faptele expres și limitativ prevăzute la literele a - g.

Atât săvârșirea faptelor cât și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu trebuie probate, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod Civil, potrivit căruia cel ce face o afirmație în fața instanței este obligat să o dovedească. Nu au putut fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora din culpa pârâtei creanțele creditorilor au rămas neacoperite, întrucât acest aspect privește insolvabilitatea, iar nu insolvența, iar simpla prezumție că starea de insolvență a intervenit din culpa pârâtei nu se justifică.

În contextul invocat mai sus, pe lângă faptă și prejudiciul invocat de reclamantă prin acțiune, au rămas nedovedite celelalte condiții legale la care se referă în mod specific și cumulativ dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, referitoare la vinovăția administratorului și la raportul de cauzalitate între pretinsele fapte săvârșite și prejudiciul produs.

În speța de față, din înscrisurile depuse rezultă cu certitudine că starea de insolvență a societății debitoare a fost cauzată de blocarea activității societății, la care s-a adăugat expirarea licenței de funcționare, astfel încât, nu-i poate fi imputată pârâtei cauzarea stării de insolvență a debitoarei.

Pentru aceste considerente, constatând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 138 din legea 85/2006, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei C_______ C______ V_______, judecătorul sindic a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând în esență că sunt întrunite cerințele răspunderii pentru faptele imputate, reiese fapta de însușire a activelor și raportul de cauzalitate cu insolvența, nu au fost virate sumele datorate bugetului statului deși a reținut contribuții de la angajați societatea deținea active imobilizate și circulante care nu se mai găsesc, contabilitatea nu a fost ținută corespunzător.

Apelul este fondat în parte, potrivit considerentelor ce urmează:

Conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori”.

Fără îndoială, răspunderea administratorilor, reglementată de art. 138 din Legea nr.85/2006, are natura unei răspunderi civile delictuale, ce se analizează sub toate elementele ce o compun în lumina dispozițiilor art. 998-999 Cod civil (în vigoare la data promovării cererii), fiind necesar să fie dovedită fapta ilicită, circumscrisă celor prevăzute de norma în discuție, prejudiciul produs, reprezentând pasivul care a determinat ajungerea în insolvență, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Toate aceste elemente sunt dovedite, în parte, în speță, contrar celor reținute de judecătorul sindic.

Este de precizat că în sistemul răspunderii creat prin Legea nr. 85/2006, faptele ilicite arătate în art. 138, odată dovedite în obiectivitatea lor, antrenează și celelalte elemente, precum prejudiciul și raportul de cauzalitate, care apar o consecință directă a acestora, fiind astfel ușor de dovedit. Vinovăția, la rândul ei, se aproprie de forma de răspundere contractuală, unde este prezumată prin simpla neîndeplinire a obligației, încât în prezența celorlalte elemente ale răspunderii, revine administratorului pârât sarcina de a proba intervenția unei cauze obiective, exoneratoare de răspundere, total străină de voința sa. Cu alte cuvinte este suficientă conturarea elementelor intrinseci faptei ilicite reglementate de art. 138 pentru a se naște prezumția încorporării și a celorlalte condiții ale răspunderii, concluzia fiind trasă din modul de redactare al textului, care precizează expres faptele prezumate ca fiind ilicite. Din acest punct de vedere legiuitorul se depărtează de sistemul clasic al răspunderii delictuale, unde faptele considerate ilicite nu sunt enumerate și deci revine sarcina reclamantului de a dovedi că o anumită faptă are caracter ilicit și a produs, pe fondul celei mai ușoare culpe, un prejudiciu derivat din faptă, spre deosebire de sistemul analizat unde este suficientă dovedirea faptei care se înscrie în ilicitul prezumat din art. 138.

D____ urmare este suficientă dovedirea unei fapte din cele menționate la art. 138, pentru a fi antrenată răspunderea administratorului dacă s-a ajuns la starea de insolvență.

Judecătorul sindic a reținut că nu sunt întrunite cerințele răspunderii, în baza art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, deși pârâta nu a putut justifica lipsa unor active imobilizate în valoare de 1965 lei și circulante în sumă de 669 lei, disponibilități bănești și coroborat cu ajungerea în stare de insolvență a societății, elementele răspunderii delictuale sunt dovedite. Din bilanțul pe anul 2013, reiese că societatea deținea aceste active și cum lipsesc, răspunderea pârâtei nu poate fi înlăturată, conform art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, prezumându-se că le-a folosit în folosul lor propriu.

Nerecuperarea creanțelor nu constituie o faptă ilicită în sensul art. 138, încât cerințele de la art. 138 lit. c nu sunt îndeplinite, ca de altfel nici cele de la lit. e, neexistând vreo probă a faptelor prevăzute în ipotezele normei, însă neținerea contabilității, în condițiile lit. d din același act normativ poate fi reținută din moment ce lipsesc activele menționate.

Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.2 NCPC, apelul va fi admis și pe cale de consecință va fi admisă în parte acțiunea, pârâta urmând să fie obligată să suporte din averea personală parte din pasivul societății debitoare, în cuantum de 2634 lei (activele menționate), respingându-se restul pretențiilor pentru pasiv din acțiune și apel.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E :

Admite apelul declarat de reclamanta AJFP B_____ împotriva Sentinței civile nr. 864/SIND/2015, a Tribunalului B_____, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de aceeași reclamantă împotriva pârâtei C_______ C______-V_______ și

în consecință:

Obligă pârâta să suporte din averea personală parte din pasivul societății debitoare, în cuantum de 2634 lei.

Respinge restul pretențiilor din cererea de chemare în judecată și apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi, 06.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G______ Ș________ M_____ L______

GREFIER,

C_______ N____

Red.M.L. / 07.10.2015

Dact. C.N./ 29.10.2015

- 5 exemplare -

Jud. sindic – S.L. E_____