Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 279/2014

Ședința publică de la 04 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE E____ G________

Judecător C_______ P_____

Judecător G_______ P_____

Grefier I_____ P_____

S-a luat spre examinare cererea de recurs formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1477 din 15.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX a Tribunalului Iași, intimați fiind N_____ E____ și T___ V_______, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile:

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la prim termen; s-a solicitat judecata în lipsă.

Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivat, motivele de recurs urmând a fi analizate și potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.

Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 1477/15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă și faliment s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei N_____ E____, domiciliată în Iași, _______________. 52, _________________________ consecință :

S-a respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă acțiunea formulată de reclamantul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, cu sediul în Iași, _____________. 26 în contradictoriu cu pârâta N_____ E____.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, cu sediul în Iași, _____________. 26, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtei T___ V_______ , domiciliată în Iași, _________________.18, _______________, ______________________> Pentru a pronunța această sentință tribunalul următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei N_____ E____:

Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat la data de 17.03.2004, având ca administratori pe ambele pârâte de la data înființării până la data de 27.01.2006 când pârâta N_____ E____ s-a retras din funcția de administrator. De la această dată până la data deschiderii procedurii insolvenței, funcția de administrator a fost ocupată de pârâta T___ V_______.

Declarația de creanță a unicului creditor înregistrat în cauză cuprinde creanțe ulterioare datei de 26.01.2006 , când a încetat mandatul de administrator al pârâtei N_____ E____, motiv pentru care instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția invocată de acesta privind lipsa calității procesuale pasive.

În consecință, admițând excepția, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta N_____ E____ a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la pârâta T___ V_______:

În fapt, prin Încheierea nr. 150/CC/26.06.2012, irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului ___________________. cu sediul în Iași, ________________.18, ___________, ________________, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.32 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanța unui singur creditor: Administrația Finanțelor Publice Iași în valoare de 52.897 lei.

La data de 03.08.2012 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că insolvența se datorează unor cauze obiective , externe societății, respectiv lipsa activității debitoarei datorată apariției hipermarket-urilor în toate zonele județului Iași, micii întreprinzători neputând face față prețurilor practicate de aceștia. A opinat că nu sunt indicii privind atragerea răspunderii în baza art. 138 din Legea 85/2006 cu privire la administratorul societății.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate în cauză constă în aceea că aprecierea culpei persoanei chemată să răspundă este făcută în concreto, cerându-se o cauzalitate specifică între faptă și prejudiciu, respectiv faptele enumerate, în măsura în care au fost săvârșite culpabil și au cauzat un prejudiciu, să fi fost în măsură să contribuie la ajungerea societății debitoare în insolvență.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, s-a reținut:

Pârâtei i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. .

• 138 lit c: a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâta „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși administratorul judiciar susține în raportul cauzal i-au fost puse la dispoziție toate documentele contabile solicitate, inclusiv balanțele contabile pentru anul 2011 .

De asemenea , nu există elemente pentru a se aprecia asupra neconformității datelor înscrise in documentele contabile prezentate.

Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtei ar fi îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acesteia, iar faptul că nu a mai fost depuși indicatorii financiari după anul 2011 la Oficiul Registrului Comerțului, nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

Faptul nejustificării activelor contabile evidențiate în bilanțul din anii 2007-2008 ar putea constitui, eventual, element constitutiv al faptei sancționate de art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, însă reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea pe acest temei legal.

A reține instanța că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 138 lit.c din Legea nr. 85/2006 . Astfel, nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la lit.c. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, ori nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Pentru aceste motive, instanța a respins cererea reclamantei.

Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1477/15 octombrie 2013 a Tribunalului Iași numai în ceea ce privește respingerea acțiunii patrimoniale față de pârâta T___ V_______.

În motivarea recursului formulat, recurenta susține că T___ V_______ se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin.1 lit.c din Legea nr. 85/2006 în sensul că nu a suspendat activitatea societății sau nu a anunțat creditorii despre imposibilitatea achitării datoriei.

Nemairealizând profit, ba dimpotrivă, mergând în pierdere, situația financiara a societății a fost periclitată. Aceasta nu denota decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege că prin activitatea desfășurata acestea nu au urmărit decât realizarea unor interese personale și nu realizarea intereselor _______________ Iași.

Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul sindic prin sentința prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Acesta situație de încetare a plaților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente constituie un prejudiciu pentru creditori.

Potrivit informațiilor extrase din bilanțul prin care debitorul raporta activitate la organul fiscal, respectiv cel din anul 2007, societatea deținea active circulante din care: stocuri în sumă de xxxxx lei, creanțe în sumă de 3942 lei, disponibilități în casă și conturi în sumă de 6436 lei care nu au fost valorificate de către administratorul T___ V_______ în vederea diminuării obligațiilor către bugetul consolidat al statului și care nu se mai regăsesc în bilanțul din 2008, deci au fost valorificate în interes propriu.

Componența debitului înregistrat la bugetul de stat așa cum rezultă din titlurile executorii anexate, denotă că debitoarea a avut angajați, a desfășurat activitate și a obținut venituri, care însă, au fost folosite de organele de conducere cu alte destinații și nu în scopul achitării creanțelor societății.

Prezența obligațiilor fiscale în sarcina debitorului în calitatea sa de contribuabil demonstrează faptul că s-a desfășurat activitate generatoare de venituri și că impozitele și taxele nu au fost achitate către bugetul de stat.

Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul sindic prin sentința prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficienta economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași este creditor îndreptățit să solicite stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de ___________________________________ de plată, având un interes legitim.

Pentru aceste critici, recurenta solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și obligarea pârâtei T___ V_______ la plata pasivului debitoarei.

Intimatele nu au depus întâmpinare.

În recurs nu s-au depus înscrisuri.

Recursul este neîntemeiat.

Creditoarea Administrația Finanțelor Publice a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtelor N_____ E____ și T___ V_______ pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin.1 lit.a, c, d din Legea nr. 85/2006.

Tribunalul a constatat, prin sentința recurată, că pârâta N_____ E____ nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar față de pârâta T___ V_______ a respins acțiunea în răspundere ca fiind neîntemeiată.

Curtea reține că reclamanta Administrația Finanțelor Publice Iași a indicat, ca și temei juridic al răspunderii pârâtei T___ V_______, incidența prevederilor art. 138 alin.1 lit.a, c, d din Legea nr. 85/2006.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei față de această pârâtă considerând că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin.1 lit.c și d și că, una din faptele imputate – nejustificarea activelor contabile din bilanțul pe anii 2007 – 2008 -, ar putea constitui fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit.a, însă reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe aceste dispoziții.

În motivele de recurs formulate, reclamantul indică incidența art. 138 alin.1 lit.c din Legea nr. 85/2006, faptă căreia i se include și nejustificarea activelor aferente anului 2007.

În condițiile în care recurenta nu a criticat sentința instanței de fond raportat la greșita reținere a nesesizării și cu privire la fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit.a, curtea va analiza motivele de recurs prin raportare doar la prevederile art. 138 alin.1 lit.c, text indicat de către recurentă.

Cu privire la fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit.c din Legea nr. 85/2006, prin dispunerea de a continua în interes personal efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt vădit prejudiciile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obține câștiguri personale.

În speța dedusă judecății, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiții și, contrar susținerilor acestora, din probele administrate nu rezultă că intimatul T___ V_______ a urmărit sistarea activității în scopul falimentării acesteia.

Recurenta a mai indicat ca și fapte prejudiciale nesuspendarea activității firmei și managementul defectuos. Ori acțiunea în răspundere civilă fundamentată pe art. 138 are un dublu temei de fapt: starea de insolvență a firmei, asociată cu săvârșirea uneia din faptele prevăzute expres și limitativ de articolul de lege. Cele două fapte indicate de către recurentă nu se regăsesc printre faptele prevăzute de art. 138 alin.1.

Chiar dacă recurenta a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura insolvenței, imposibilitatea recurentei de a-și recupera creanța nu constituie o premisă suficientă pentru a obliga automat fosta administratoră statutară la plata creanțelor, această formă de răspundere neputând fi dispusă decât în condițiile statuate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.9, art.304 ind.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1477/2013 din 15.10.2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 04.04.2014.

Președinte, E____ G________	Judecător, C_______ P_____	Judecător, G_______ P_____
	Grefier, I_____ P_____

Red.P.C.

Tehnored.P.I.

2 ex. – 29.04.2014

Tribunalul Iași – B_____ R_____