R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1652/SIND

Ședința publică din 30 octombrie 2015

Instanța este constituită din:

JUDECĂTOR SINDIC: A______ – I_____ A__________

Grefier: D_____ D____

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii formulată de reclamant Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, creditor al debitorului ______________________– în faliment în contradictoriu cu pârâtul H____ D_____, având ca obiect angajarea răspunderii potrivit art.138 din Legea nr.85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor menționate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere nevoia de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 octombrie 2015.

JUDECĂTORUL SINDIC:

Deliberând asupra cauzei civile de față, judecătorul sindic constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B_____, în data de 10.06.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____, în calitate de unic creditor, a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâtului H____ D_____, în calitate de administrator al societății debitoare S.C. PROINGEX GROUP S.R.L., la plata sumei de 77.375 lei, reprezentând creanța cu care creditoarea este înscrisă la masa credală.

În fapt, reclamanta a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii pârâtului, în calitate de administrator al debitoarei, întrucât având în vedere raportul asupra cauzelor și împrejurările care au condus la apariția insolvenței debitoarei S.C. PROINGEX GROUP S.R.L. lichidatorul judiciar a arătat că nu înțelege să formuleze acțiune împotriva foștilor administratori. Din analiza înscrisurilor rezultă că societatea a desfășurat activitate economică, a declarat obligații de plată, a reținut contribuții (de la angajator) pe care nu le-a virat bugetului de stat, a declarat TVA de plată, însă nu a achitat datoriile către bugetul statului, fapt care prezumă că societatea a folosit în interes propriu veniturile și nu a virat cu rea credință obligațiile fiscale. Răspunderea administratorului pentru neplata obligațiilor bugetare se stabilește în temeiul art. 72 din C.proc.fiscală și art. 138 alin.1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006. Se prezumă că sumele de bani obținute din activitățile comerciale desfășurate prin folosirea salariaților, destinate contribuțiilor pentru asigurări de sănătate au fost deturnate în alte scopuri, fiind întrunite condițiile pentru stabilirea răspunderii fostului administrator, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006. S-a arătat că este evidentă legătura de cauzalitate între acțiunile administratorului și starea de încetare de plăți a societății debitoare, având în vedere că lipsirea societății de importante resurse financiare a reprezentat o împrejurare concretă aducătoare de prejudicii. Totodată, pârâtul a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, conform art.138 alin.1 lit.c. Reclamanta a arătat că fostul administrator a cauzat un prejudiciu real societății prin modul deficitar și neglijența cu care pârâtul a organizat și condus activitatea economică, prin folosirea în interes personal a veniturilor, astfel încât se face vinovat de starea de insolvență a societății, potrivit art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006. Reclamanta a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru atragerea răspunderii pârâtului.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2006.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâtul H____ D_____ a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând, în esență, că societatea a fost înființată în anul 2002, având ca obiect principal de activitate confecții metalice din categoria specială – uși antifoc, trape evacuare fum, uși adăposturi apărare civilă, și ca obiect secundar, analize de risc la incendiu, proiectare sisteme evacuare fum. Scăderea drastică a investițiilor în acest domeniu, importul masiv de produse similare la prețuri inferioare celor practicate de debitoare, precum și scăderea puterii de cumpărare au condus la crearea unui deficit între valoarea încasărilor și cea a cheltuielilor efectuate. Scopul acestei societăți era de a promova, la începutul activității, produsul „Ușa rezistentă la foc 90 min”, destinat protecției împotriva incendiului la obiective turistice. Acest produs fiind proiectat chiar de către pârât. Pentru a compensa scăderea veniturilor, în paralel activitatea societății s-a extins în domeniul întocmirii scenariilor de securitate la incendiu și evaluare de risc la incendiu, precum și în domeniul furnizării de echipamente speciale pentru adăposturile de apărare civilă. Administratorul societății nu a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți, societatea înregistrând profit la finele anilor 2011 și 2012, anul 2013 fiind încheiat în pierdere, datorită crizei economice prelungite, scăderii activității în construcții și pe fondul scăderii contractării lucrărilor. Afirmațiile creditoarei că nu a întreprins nici o acțiune sau măsură pentru recuperarea creanțelor este neadevărată. Creanțele nerecuperate de la debitorii societății sunt în cuantum de 7761,29 lei, și a încercat recuperarea lor. Nu este săvârșită nici fapta prevăzută la art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, în cauză nefăcându-se dovada vreunui interes personal.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Judecătorul sindic a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 432/CC/12.09.2013, pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXX13, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei S.C. PROINGEX GROUP S.R.L. și a fost numit în calitate de lichidator judiciar CONTINENTAL 2000 S.P.R.L.

Potrivit tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei S.C. PROINGEX GROUP S.R.L. creditoarea acesteia este ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ cu suma de 77.375 lei.

Judecătorul sindic constată că însuși societatea debitoare a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului, prin reprezentantul său legal, pârâtul H____ D_____.

În conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006: (1) în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. (3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.

Judecătorul sindic constată că în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția insolvenței debitoarei S.C. PROINGEX GROUP S.R.L. întocmit de lichidatorul judiciar CONTINENTAL 2000 S.P.R.L., s-a concluzionat că societatea a fost administrată de pârâtul H____ D_____, fiind înființată în anul 2002, având ca obiect principal de activitate confecții metalice din categoria specială – uși antifoc, trape evacuare fum, uși adăposturi apărare civilă, și ca obiect secundar, analize de risc la incendiu, proiectare sisteme evacuare fum. Scăderea drastică a investițiilor în acest domeniu, importul masiv de produse similare la prețuri inferioare celor practicate de debitoare, care din vânzarea produselor trebuia să acopere costurile chiriilor, a salariilor, a utilităților și a materialelor achiziționate de pe piața internă și din import precum și scăderea puterii de cumpărare au condus la crearea unui deficit între valoarea încasărilor și cea a cheltuielilor efectuate. Având în vedere situația economică generală și scăderea pieței construcțiilor cu caracter industrial, începând cu anul 2010, nu s-a mai reușit contractarea de lucrări, suficiente pentru acoperirea datoriilor debitoarei, fapt ce a contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență. Se constată din bilanțurile depuse la dosar că debitoarea S.C. PROINGEX GROUP S.R.L. a obținut profit în anii 2011, 2012, fiind pe pierderi doar în anul 2013. Prin urmare, din analiza documentelor și evidențelor contabile puse la dispoziție, s-a considerat faptul că starea de insolvență nu a fost determinată de fapte prevăzute și sancționate de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

Față de faptul că lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze acțiune în atragerea răspunderii, potrivit art. 138 alin. 3 Legea nr. 85/2006 a dobândit calitate procesuală activă singurul creditor, reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____.

În drept, în conformitate cu art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Fiind o specie a răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, în condițiile art. 138 din lege, este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții, anume prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.

Răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349 din Codul Civil, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”

Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, respectiv:

a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;

b) existența unei fapte ilicite, căci numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;

c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, căci pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;

d) existența vinovăției, deoarece nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.

În ceea ce privește existența unui prejudiciu acesta este reprezentat de suma de 77.375 lei, reprezentând creanța creditoarei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ față de debitoarea S.C. PROINGEX GROUP S.R.L. și care a rămas neacoperită

În ce privește fapta ilicită, în materia angajării răspunderii membrilor organelor de conducere, la art. 138 alin. 1 lit. a – g sunt prevăzute faptele ilicite care duc la atragerea răspunderii patrimoniale.

Astfel legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențială pentru angajarea răspunderii delictuale și în cazurile prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Dar, prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea acestei răspunderi speciale fiind necesară întrunirea a două condiții cumulative, anume starea de insolvență a societății debitoare și săvârșirea, de către persoanele vizate, a uneia dintre faptele expres și limitative prevăzute de lege.

În prezenta cauză reclamantă consideră că sunt incidente faptele prevăzute de art. 138 alin.1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006, însă acțiunea este formulată la modul generic, nefiind indicate în concret care sunt faptele săvârșite de pârât și care să se încadreze în cazurile prevăzute de lege.

În speță, judecătorul sindic constată, raportat la motivele prezentate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, că nu poate fi reținută incidența art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, întrucât, în condiții normale, o societate comercială își desfășoară activitatea încasând și efectuând plăți în mod constant, ceea ce înseamnă că, tot în mod constant, fluctuează și sumele reprezentând disponibilul bănesc al societății, precum și stocurile societății comerciale.

În prezenta cauză, judecătorul sindic constată, din examinarea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția insolvenței debitoarei S.C. PROINGEX GROUP S.R.L. întocmit de lichidatorul judiciar CONTINENTAL 2000 S.P.R.L., că la data de 31.12.2013 societatea debitoare figura cu imobilizări corporale în sumă de 628 lei, față de 744 lei la finele anului 2012, casă și conturi la bănci 0 lei față de 91.455 lei, la finele anului 2012.

Judecătorul sindic reține că lichidatorul judiciar a procedat la inventarierea patrimoniului debitoarei, constatându-se că este format dintr-un autoturism marca Dacia L____, care a fost valorificat în cadrul procedurii cu suma de 2.790 lei.

Se constată că, în timpul procesului, pârâtul a făcut dovada achitării din fondurile sale proprii a unei părți din creanța reclamantei, respectiv suma de 709 lei, reprezentând CAS asigurați, suma de 390 lei, reprezentând sănătate asigurați, suma de 11 lei, reprezentând șomaj asigurați și suma de 247 lei, reprezentând salarii.

În aceste condiții, judecătorul sindic constată că simplele afirmații ale reclamantei, nesusținute de alte probe, nu pot conduce la concluzia că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, conform cărora angajarea răspunderii patrimoniale are loc atunci când pârâtul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, reținem că în speță nu s-a făcut în nici un fel dovada incidenței acestui text de lege. În acest sens, pentru aplicarea art. 138 lit. c, creditorul trebuie să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind relevante argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu s-a solicitat aplicarea dispozițiilor legii 85/2006 în momentul încetării de plăți si s-a continuat desfășurarea activității ar fi suficient pentru atragerea răspunderii în temeiul acestui text de lege.

Prin urmare, judecătorul sindic constată că reclamanta nu a făcut dovada principalei condiții de existență a faptei ilicite imputabile pârâtului, și anume că acesta, cunoscând dificultățile financiare ale societății și creșterea pasivului societății, ar fi dispus cu rea – credință și în interes personal continuarea activității comerciale a debitoarei, respectiv în scopul obținerii de avantaje patrimoniale/nepatrimoniale pe seama și în detrimentul societății. Reclamanta nu a precizat și dovedit care au fost acele acte și operațiuni, dispuse de pârât în cursul activității societății, din care să rezulte interesul vădit al acestuia de a-și procura foloase sub acoperirea societății și în dauna creditorilor.

Faptul că pârâtul a declarat obligații de plată către bugetul statului fără însă a le achita nu duce la constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 138 lit. c din lege.

Împrejurarea că societatea debitoare a înregistrat debite și că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței la data la care a apărut starea de insolvență nu poate echivala cu incidența ipotezei reglementată de art.138 lit.c și nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale. Trebuie observat că derularea unei activități economice este un aspect normal din timpul funcționării unei societăți, în cadrul căreia diversele raporturi contractuale sunt reglementate de contracte civile. Imposibilitatea de a face față plăților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorilor, atâta timp cât aceasta se poate datora și unor cauze obiective, independente de voința acestora.

Judecătorul sindic reține din bilanțurile depuse la dosar că debitoarea S.C. PROINGEX GROUP S.R.L. a obținut profit în anii 2011, 2012, fiind pe pierderi doar în anul 2013 și se constată că sunt obiective cauzele care au dus la starea de insolvență, iar cererea pentru deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată a fost formulată de către debitoare prin administratorul acesteia, pârâtul H____ D_____.

Fapta pârâtului de a fi dispus continuarea activității neprofitabile a debitoarei, în lipsa dovedirii interesului personal urmărit de pârât în toată această perioadă, poate fi apreciată cel mult ca management defectuos, care însă, nefiind enumerată între faptele ilicite, cauzatoare de insolvență, prevăzute limitativ de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, nu poate conduce la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei și obligarea acestora la suportarea pasivului debitoarei.

Având în vedere aceste considerente, judecătorul sindic va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul-creditor ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ în contradictoriu cu pârâtul H____ D_____.

Ținând cont de dispozițiile art. 453 C. proc. civ, instanța, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-creditor ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____, cu sediul în B_____, ____________________________. 7, județul B_____, în contradictoriu cu pârâtul H____ D_____, cu domiciliul în B_____, ______________________, ___________, județul B_____, ca neîntemeiată.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul B_____.

Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2015.

Judecător sindic, Grefier,

A__________ A______ – I_____ D____ D_____

Redactat AAI. 23.11.2015

Dact DD 25.11.2015

4 ex.