Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL C________
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1003
Ședința publică din 21.04.2015
JUDECĂTOR SINDIC-C_______ B_______
GREFIER-I_____ M_____
Pe rol pronunțarea cererii de antrenare a răspunderii administratorului formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C________, cu sediul in Constanta, ______________, nr. 18 în contradictoriu cu pârâta G_____ E____ domiciliată în C________, ____________________, _________________________, jud.C________ și cu sediul ales în C________, ___________________, nr.128A, __________, ____________________.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată,încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre,iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.04.2015, dată când a pronunțat următoarea hotărâre:
JUDECĂTORUL SINDIC,
Asupra cauzei de față, constată :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la data de 05.12.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ – A.J.F.P. C________, în calitate de creditor al debitoarei ___________________ a solicitat în temeiul art.138 alin.1 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006 angajarea răspunderii asociatului și administratorului debitoarei, pârâta G_____ E____ și suportarea pasivului debitoarei de către pârâtă, respectiv a creanței de xxxxx lei.
În motivarea cererii, s-a arătat că în raportul lichidatorului judiciar se menționează că a solicitat administratorului statutar să predea documentele societății dar, până la data depunerii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență nu a putut analiza actele și operațiunile comerciale, fiind în imposibilitatea formulării unei opinii.
În ceea ce privește art. 138 lit. a din Legea 85/2006, se arată că potrivit bilanțului pe anul 2010 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârâtă, figurează cu active imobilizate în cuantum de 4300 lei, stocuri în cuantum de 8441 lei, creanțe de 15 lei, casa și conturi la bănci de 200 lei, sume care ar fi putut acoperi datoriile societății.
În aceste condiții, având în vedere că pe parcursul procedurii pârâtul nu a făcut dovada de îndeplinire a obligațiilor pentru a răsturna prezumția de responsabilitate consideră că în mod nejustificat au fost retrase sumele amintite, pârâtul urmând prin aceasta crearea unui avantaj material propriu, astfel încât este incidentă ipoteza prevăzută de art. 138 lit. a din Legea 85/2006.
Referitor la art. 138 lit. d din Legea 85/2006, reclamanta menționează că ulterior pronunțării sentinței de deschidere lichidatorul judiciar a procedat la notificarea pârâtei în vederea predării tuturor documentelor contabile, acesta neprimind niciun răspuns. O asemenea atitudine coroborată cu refuzul pârâtei de a se prezenta în vederea administrării probelor permite ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzia că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale. Aceasta în condițiile în care o atare obligației este stabilită în mod expres de lege în sarcina lor. Or, este de principiu ca desfășurarea normală a activității unei societăți comerciale presupune o organizare clară în vederea evidențierii situației patrimoniale a acesteia.
Pe de altă parte examinarea de ansamblu a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 1357 din N. C. civil.
Condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din exprimarea folosită de legiuitor – „La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte.”
Reclamanta apreciază că pârâta a ascuns o parte din averea societății, fapta sancționată de Legea 85/2006 prin art. 138 alin. 1 lit e), potrivit bilanțului pe anul 2010 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârâtă, bunurile nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, pârâtul nedând nicio lămurire în acest sens. Această atitudine reprezintă o ascundere a averii debitoarei, faptă care justifică atragerea răspunderii personale.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare pârâta arată că principala cauză a intrării societății în insolvență a constat în lipsa de activitate începând cu anul 2010, când s-a și dispus suspendarea activității, iar raportat la inexistența încasărilor, s-au acumulat treptat datorii către bugetul de stat. Este adevărat că există active de 4300 lei, reprezentate de un autoturism Dacia, asupra căruia a fost instituit sechestru asigurător de către ANAF conform adresei nr.S73377/24.09.2014. Celelalte sume și stocuri de marfă se regăsesc în registru de casă și jurnal de bancă, iar mărfurile trecute în raportul din 2010 au fost în timp deteriorate, datorită unei inundații și trecerii timpului. De asemenea, pârâta menționează că reclamanta nu probează existența faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Legea 85/2006, iar chiar dacă ar fi dovedită fapta, u înseamnă că ar fi produs și insolvența.
În dovedire a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin precizările din 05.02.2015 reclamanta a arătat că a înțeles să formuleze acțiunea în temeiul art. 169 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 pentru faptele prevăzute de art. 169 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, pentru faptele prevăzute de art. 169 alin. 1 lit. a, d și e din același act normativ.
Analizând actele dosarului, instanța retine următoarele:
Prin Încheierea nr. 1159/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul C________-prin judecătorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată față de debitoarea ___________________, iar în calitate de lichidator judiciar a fost desemnat practicianul în insolvență V_______ SPRL.
Raportul întocmit de lichidatorul judiciar cu privire la cauzele ce au dus la apariția stării de insolvență, reține faptul ca societatea debitoare a fost înființată în anul 2007, având ca obiect principal de activitate „Comerț cu amănuntul în magazine specializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun”. Lichidatorul judiciar a intrat în posesia documentelor societății prevăzute la art. 67 din lege, iar conform mențiunilor de la Registrul Comerțului, activitatea societății a fost suspendată începând cu 03.01.2009. Stocurile de marfă nu au fost identificate, dar fiind vorba despre produse alimentare, este evident că nu mai puteau fi valorificate.
În urma analizei financiare a societății aflată în insolvență, lichidatorul judiciar a constatat că debitoarea nu a desfășurat activitate și nu a efectuat încasări din anul 2009, astfel că nu a mai putut achita datoriile acumulate, astfel că nu se poate aprecia asupra cauzelor insolvenței; s-a menționat în raport că lichidatorul judiciar apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile privind incidența art. 169 din lege.
Potrivit dispozițiilor art.169 din Legea nr.85/2006 „(1)La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b)au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d)au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;
e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g)în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori;
h)orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu. (2)Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.”
Fiind o obligație izvorâtă din lege, răspunderea administratorului unei societăți aflată în insolvență pentru faptele prevăzute in art.169, este o răspundere civilă delictuală, care presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1357 C.civil, și anume: existența faptei ilicite, a prejudiciului suferit, a culpei pârâtului, precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Una din caracteristicile răspunderii reglementată de art. 169 din legea insolvenței este că fapta ilicită care poate justifica angajarea răspunderii trebuie să fie din cele expres prevăzute de art. 169 și să existe un raport de cauzalitate între aceste fapte și starea de insolvență.
În cauză, este întrunită condiția existenței unui prejudiciu, concretizat în starea de insolvență a debitoarei și în imposibilitatea satisfacerii creanțelor afirmate de creditorii menționați în tabelul definitiv al creanțelor, din averea acesteia.
Nu se poate stabili, însă, că pârâta administrator a cauzat insolvența debitoarei prin săvârșirea faptelor reglementate prin art. 169 alin.1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2014.
Astfel, susținerea creditoarei că pârâta se face vinovată de ajungerea debitoarei în stare de insolvență ca urmare a folosirii bunurilor acesteia în interesul său personal, este lipsită de suport probator.
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în temeiul art. 169 lit. a din legea 85/2014 este necesar a se dovedi în concret folosirea bunurilor societății în folosul propriu al pârâtului sau în cel al unei alte persoane și că prin această folosire s-a creat starea de insolvență. Or, în cauză astfel de probe nu au fost administrate.
Activitatea de folosire a bunurilor societății debitoare în interesul propriu sau cel al unei alte persoane presupune săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești ale societății de la scopul lor firesc într-o utilizare frauduloasă, respectiv în interesul propriu. În relațiile comunicate de lichidatorul judiciar s-a menționat faptul că debitoarea nu deține alte bunuri în afara autoturismului sechestrat de ANAF.
În legătură cu fapta prevăzută de lit. d) a art. 169, judecătorul sindic reține că neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform documentelor contabile, ascunderea unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, nu doar nedepunerea documentelor contabile, pentru care există o altă sancțiune. Chiar dacă în condițiile lipsei acestor documente de la sediul declarat al debitoarei s-ar prezuma că nu au ținut contabilitatea conform prevederilor legale, nu s-a dovedit că în acest mod s-a cauzat prejudiciul adică starea de insolvabilitate .
De altfel, pârâta a predat actele contabile lichidatorului judiciar și astfel atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu nu se prezumă.
În ce privește fapta prevăzută de art. 169 lit. e), nu s-a dovedit în cauză că administratorul statutar a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice. Însușirea activelor circulante și a sumelor aflate în casierie nu se încadrează în prevederile art. 169 lit. e, pentru că pasivul unei societăți poate fi mărit prin prezentarea unor obligații patrimoniale fictive, prin consemnarea în evidența contabilă a unor sume fără cauză legitimă, prin achitarea unor servicii sau bunuri neefectuate sau nelivrate, împrumuturi nereale, etc. Însă, săvârșirea acestor fapte nu a fost dovedită și nici măcar invocată, în prezenta cauză.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.169 alin.1 lit. a, d și e pentru a se dispune angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, instanța va respinge acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D____ G_____ prin AJFP C________ cu sediul in Constanta, ______________, nr. 18 în contradictoriu cu pârâta G_____ E____ domiciliată în C________, ____________________, ________________________________________ și cu sediul ales în C________, ___________________, nr.128A, ________________________________.
Cu apel în 7 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Tribunalul C________.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
JUDECĂTOR SINDICGREFIER
C_______ BelecciuIonica M_____
Tehnoredactat jud C B_______/20.05.2015
5 ex./3 _______________________________________________>
ROMÂNIA
Tribunalul C________
Secția a II-a civilă
__________________ nr. 31
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX
COMUNICARE
Sentința civilă nr. 1003/21.04.2015
Către,
[2)]..................................................................................................................
(lista anexă)
Se comunică, alăturat, copia sentinței civile nr.1003/21.04.2015
pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXXX de Tribunalul C________ , Secția a II-a civilă, privind pe debitorul ____________________ cu sediul în C________, ____________________,_____________, __________________________, număr de ordine în Registrul Comerțului JXXXXXXXXXXXX CUI xxxxxxxx prin lichidator judiciar V_______ SPRL cu sediul în C________, ____________________.103, _____________, ____________________.
|
|
|
|
Parafa președintelui instanței, Grefier,
(semnătura și ștampila)
LISTĂ ANEXĂ:
reclamant:
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C________, cu sediul in Constanta, ______________, nr. 18
pârâta:
G_____ E____ domiciliată în C________, ____________________, ____________, ___________, jud.C________ și cu sediul ales în C________, ___________________, nr.128A, __________, ____________________
OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C________ cu sediul in C________, __________________, județul C________
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025