Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 05 Mai 2015

Președinte - R_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 842/2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D.G.R.F.P.IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâtul C______ M____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 28.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 10.06.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, creditorul majoritar DGRFP -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a chemat în judecată pe pârâtul C______ M_____ , în calitate de fost administrator statutar al societății S.C. AGAPA MOLDAVA S.R.L., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestuia în baza art. 138 din Legea 85/2006.

În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 158.344 lei, cu care s-a înscris pe tabelul definitiv al creanțelor.

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținută direct răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990. Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea 31/1990, adică de dispozițiile referitoare la mandat. Potrivit alineatului 2, dacă mandatul este oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate .

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societății, care a determinat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori și o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

Cu privire la fapta de la lit. a , se arata ca , potrivit ultimului bilant contabil depus - la data de 31.12.2010 , societatea detinea in patrimoniu creanțe de recuperat de 15.700 lei , stocuri de 19.738 lei , disponibil in casa si conturi la banci de 9459 lei , sume cu care s-ar fi putut acoperi partial datoriile debitoarei daca ar fi fost predate lichidatorului judiciar.

Se mai arata ca, la inceputul anului 2010 , valoarea ceantelor de recuperat era de 116.000 lei, insa sumele obtinute din recuperae nu au fost utilizate pentru plata datoriilor .

În drept, se invocă art. 138 lit a, c din Legea insolvenței.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

Pârâtul legal citată, nu a formulat intâmpinare , dar a solicitat, prin concluzii scrise , respingerea actiunii, apreciind ca nu sunt indeplinite condițiile art. 138 din L.85/2006 .

Arata ca stocurile au fost constituite din obiecte de inventar ( vesela și rafturi ), bunuri care au fost casate ca urmare a stării de degradare , astfel cum rezulta si din balanta pe luna decembrie 2011 aflata in dosarul de insolventa.

Creantele recuperate au fost folosite pentru plata salariilor , a dobânzilor bancare și a utilitatilor , precum si a obligatiilor catre bugetul de stat.

A propus , in contradovada , proba cu inscrisuri .

A fost atașat dosarul de fond .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

Prin Încheierea nr. 7/07.01.2014, irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului ______________________ , cu sediul în Iași, ________________ , cam.2 , jud. Iași , înmatriculată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX , CUI xxxxxxxx ,constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.32 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanțele a 4 creditori : Patria Credit IFN SA , in valoare de 34.180,46 lei ,Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în valoare de 158.344 lei , C______ M_____ , in valoare de 78.256,74 lei și _______________ ROMANIA SA, in valoare de 4973,81 lei .

La data de 18.02.2014 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că insolvența se datorează unor cauze obiective , externe societății ,respectiv mediului economic în care a activat , cresterea cotei de TVA in anul 2010 ,lipsa disponibilităților bănești pentru plata datoriilor, fostul administrator statutar fiind nevoit sa apeleze la credite pentru a asigura plata datoriilor curente.A opinat că nu sunt indicii privind atragerea răspunderii în baza art. 138 din Legea 85/2006 cu privire la administratorul societății .

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtului i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a și c din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit c: a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.

. Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a:

Instanța apreciază că activitatea pârâtului nu se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său.

Imprejurarea ca societatea debitoare avea de recuperat creante, nu intra in sfera de aplicare a dispozitiilor art 138 alin 1 lit a din legea insolventei, situatia de fata neputand fi asimilata cu folosirea bunurilor persoanei juridice in folosul propriu al paratului sau in interesul altei persoane , intrucat intre cele doua fapte nu exista similitudine.

Dispozitiile art 138 din lege se refera la bunurile sau creditele persoanei juridice, ori in cazul de fata, lichidatorul nu argumenteaza ajungerea societatii debitoare in stare de insolvență prin pasivitatea paratei in recuperarea unor creante ale societatii debitoare si prin lipsa documentelor necesare identificarii debitorilor.

Deși împrejurarea că aceste creanțe existau în patrimoniul debitoarei poate naște un început de dovadă în sensul dispozițiilor art 138 al 1 lit a, fără alte probatorii și elemente care să ateste împrejurarea că aceste creanțe ar fi fost folosite cu scopul de a crea profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane, nu poate constitui temei suficient pentru atragerea răspunderii pârâtului .

In ceea ce privește suma de 17.938 lei, reprezentând stocuri și disponibilul banesc de 1428 lei , nu se poate aprecia ca nejustificarea acesteia ar fi declansat starea de insolventa a debitoarei , in condițiile in care acesta suma nu ar fi stins nici macar 10% din datoriile societății care , potrivit aceleiasi raportări contabile, erau de 13.877 lei .

Rezulta , de asemenea, din raportul cauzal intocmit in cauza, ca administratorul statutar a sustinut activitatea societății din surse proprii acesta fiind inscris in tabelul de creante cu suma de 78.256,74 lei, astfel incat nu se poate retine ca acesta si-a insusit din bunurile societății .

In cea ce privește diferenta dintre suma de 116.000 lei la inceputul anului 2010 și suma de 5.700 lei la sfârsitul acestui an, reprezentând creante de recuperat, pârâtul a justificat suma prin lata salariilor angajatilor, aspect confirmat de faptul ca , deși societatea a avut angajati ( in bilanț fiind inregistrate cheltuieli cu personalul ), nici unul dintre acestia nu a reclamat salarii restante.

Ca urmare, nu exista elemente pentru a se reține in sarcina pârâtei fapta prev de art. 138 lit. a din L.85/2006.

Reține instanța că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 138 lit c.

Astfel, nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la lit.c. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea reclamantei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul DGRFP IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în Iași, _____________. 26, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului C______ M_____ , domiciliat in Iasi , __________________, ______________.a, ____________ , pentru pasivul rămas neacoperit al debitoarei ______________________ , cu sediul în Iași, ________________ , cam.2 , jud. Iași , înmatriculată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX , CUI xxxxxxxx .

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi,05.05.2015 .

	Președinte, R_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

Red.R.B.

10.07.2015 /4ex.