Curtea compusă din:

Președinte: I____ B______– judecător

Judecător: A___ A______ T_____

Judecător: A______ T_____

Grefier: Drăguța-I____ C____

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ________________________, județul Argeș, creditor al debitoarei __________________ Construct SRL, cu sediul în Pitești, _____________________, corp A, județul Argeș, CUI xxxxxxxx, J XXXXXXXXXXXX, împotriva sentinței nr. 420/F din 26 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX, intimați fiind pârâții F_____ (M____) C______ G______, cu sediul în municipiul Pitești, ___________________, _____________, _____________, Județul Argeș, și V_______ M_____ E_____, cu domiciliul în Pitești, _______________________, județul Argeș.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat M____ M___ pentru intimații-pârâți, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar, prin compartimentul registratură, la data de 05 noiembrie 2015, s-a depus, în scris, punct de vedere de către recurenta-reclamantă, după care:

Reprezentantul intimaților-pârâți depune la dosar împuternicire avocațială și, arătând că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea, față de cererea formulată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.

Avocat M____ M___, având cuvântul pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond în rejudecare, după casare, arătând că primul raport de expertiză a fost întocmit de primul lichidator judiciar C_____ P____ C______, însă acel raport a fost unul copiat de pe un alt raport întocmit într-o altă cauză, pentru că au fost menționate bunuri care nu au făcut niciodată parte din patrimoniul debitoarei. Mai arată că, deși procedura insolvenței a fost deschisă în anul 2012, s-a făcut analiza indicatorilor financiari la nivelul anului 2008, precum și că s-a făcut casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se face analiza indicatorilor la o dată mai apropiată de aceea a intrării în insolvență, respectiv la nivelul anului 2011. Actele contabile au fost depuse de la început la primul lichidator judiciar, dar acel raport nu avea nicio legătură cu prezenta cauză. A fost numit un alt lichidator care nu și-a însușit acțiunea formulată de DGRFP, susținând că nu există elementele de răspundere delictuală. În considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond după rejudecare, se arată că la nivelul anului 2011, respectiv la data de 31 decembrie 2011, societatea nu mai avea imobilizări corporale, nu mai avea active circulante, decât o creanță în legătură cu fiscul care nu putea fi recuperată, și s-a constatat că nu sunt întrunite elementele răspunderii delictuale, în condițiile prevăzute de art. 1357 și art. 1358 din Cod civil. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond în rejudecare, după casare.

C U R T E A

Asupra recursului de față, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, la data de 14.1.2014, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXX2*, reclamanta DRGRFP Ploiești, AJFP Argeș, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M____ C______ G______ și V_______ M_____ E_____, obligarea acestora să suporte din averea personală pasivul neacoperit al debitoarei VFC Mondo Group Construct SRL, în cuantum de 12.687 lei.

În motivare, reclamanta a învederat că, din raportarea contabilă depusă de societatea debitoare pentru anul 2008, rezultă că aceasta deținea active circulante în valoare de 76.992 lei, din care creațe în sumă de 46.812 lei și casa și conturi la bănci în sumă de 30.180 lei. Prin raportul causal, lichidatorul judiciar nu a justificat diminuarea acestor active. Nejustificarea creanțelor de recuperate creează prezumția că fie acestea nu au putut fi identificate, fiind recuperate, iar sumele obținute nu au fost înregistrate în contabilitate, ci au fost folosite în interes propriu, fie nu au fost recuperate, pârâții rămânând în pasivitate, creditele fiind astfel folosite în interesul altor persoane. Aceeași este și situația disponibilului din casă și conturi.

În plus, societatea debitoare nu a depus declarații fiscale la organul fiscal, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală, Legii nr. 31/1990 și Legii contabilității nr. 82/1991. Nedepunerea situațiilor financiare împiedică cunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor existente în acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de persoanele responsabile.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.

A anexat, în copie, tabelul definitiv de creanțe și raportul cauzal.

Prin întâmpinarea depusă la 14.02.2014, pârâta F_____ C______ G______ (M____) a solicitat respingerea acțiunii, arătând că societatea a funcționat și a raportat fiscal rezultatele obținute până la începutul anului 2012, ultima declarație fiind înregistrată la MFP în 07.06.2012. Din fișa sintetică actualizată la nivelul anului 2012, rezultă că societatea debitoare a înregistrat datorii la bugetul de stat în sumă de 81.601 lei, din care a rămas neachitată la deschiderea procedurii suma de 12.687 lei. A anexat, în copie, extras din baza de date a MFP, fișa sintetică la 07.02.2014.

Aceleași apărări au fost expuse de pârâtul V_______ M_____ E_____, prin întâmpinarea depusă la 14.02.2014.

Prin sentința nr. 337/11.03.2014, Tribunalul Specializat Argeș, prin judecător-sindic, a admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți în solidar să aducă la masa credală a debitoarei VFC Mondo Group Construct SRL suma de 12.687 lei, pentru acoperirea pasivului debitoarei, conform tabelului definitiv consolidate.

Prin decizia nr. 5049/R-______________, Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a de C_________ Administrativ și Fiscal, a admis recursul pârâților și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la prima instanță. Pentru a pronunța această soluție, instanța ierarhic superioară a reținut că în analizarea faptelor pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii fostului administrator, prima instanță s-a raportat la situația contabilității din anul 2008, în condițiile în care procedura insolvenței s-a deschis în anul 2012, iar la dosar se regăseau și situații contabile mai noi, ultima dintre acestea fiind din anul 2010 (filele 86-96 dosar insolvență). Acestea din urmă ce conțin date diferite față de cele din anul 2008, ce denotă fluctuații ale situației patrimoniale în acest interval de timp, date care nu au fost analizate. De exemplu, spre deosebire de anul 2008, la sfârșitul anul 2010 soldul disponibil în „casa și conturi la bănci” era de 1837 lei, iar creanțele de încasat 42.0801 lei.

La dosar nu se regăsesc însă, nefiind solicitate, evidențele contabile (bilanț, balanță de verificare) aferente anului 2011, în condițiile în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de debitoare la 28.05.2012, iar potrivit art. 28 al. 1 lit. a) din lege, aceasta ar fi trebuit să fie însoțită de bilanțul certificat de către administrator și cenzor/auditor și balanța de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii.

Or, pentru ca analiza situației patrimoniale și, implicit, a faptelor care cad sub incidența art. 138 al. 1 din legea insolvenței să fie pertinentă, aceasta trebuie să se raporteze la situațiile contabile întocmite la o dată cât mai apropiată de ______________________________ a fi posibilă și concludentă verificarea sus-menționată, a corespondenței dintre situația de fapt și cea din scriptele contabile. În cauză, o atare analiză nu s-a efectuat, nici de către lichidatori judiciar, nici de către instanță, în condițiile în care procedura a fost administrată, în mod succesiv, de doi practicieni în insolvență, iar analiza făcută de aceștia asupra situației patrimoniale a societății și a cauzelor și împrejurărilor care au cauzat starea de insolvență este incompletă, iar nu amănunțită, așa cum impune art. 20 al. 1 lit. a) – c) din Legea 85/2006.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței la data de 16.01.2015.

Prin sentința nr. 420/26.05.2015, Tribunalul Specializat Argeș a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta creditoare DGRFP Ploiești – AJFP Argeș, în calitate de creditor al debitorului __________________ Construct SRL, în contradictoriu cu pârâții F_____ (M____) C______ G______, V_______ M_____ E_____, domiciliat în Pitești, ____________________, județul Argeș, având ca obiect obligarea acestora la suportarea din averea proprie a pasivului neacoperit al debitoarei VFC Mondo Group Construct SRL, în cuantum de 12.687 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În drept, potrivit art. 138 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; - au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; - au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Răspunderea prevăzută de acest articol este o răspundere civilă delictuală, fiind necesar a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, urmând a fi avute în vedere și dispozițiile art. 1358 Cod civil, ce prevăd că pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, precum și, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

Potrivit bilanțului prescurtat întocmit la 31.12.2011, la finele anului 2011, societatea debitoare avea înregistrate active de natura creanțelor în cuantum de 2.981 lei; nu avea înregistrate disponibilități bănești la capitolul „Casa și conturi la bănci”.

Conform Formularului 30 – Date informative, întocmit la data de 31.12.2011, creanța de 2.981 lei reprezintă o creanță fiscală în legătură cu bugetul statului.

Potrivit acelorași situații financiare, la sfârșitul anului 2011, societatea înregistra datorii de 60.230 lei, din care 7.540 lei față de bugetul statului și 56.460 lei față de asociați.

Judecătorul-sindic a constatat că reclamantul nu a reușit să facă dovada condițiilor prevăzute de lege pentru a se putea antrena răspunderea pârâților.

Cât privește faptele prevăzute de lit. a) și e), se reține că reclamantul nu a făcut dovada însușirii de către pârâți a unor active ale societății, iar din situațiile financiare întocmite anterior deschiderii procedurii de insolvență rezultă că, în afara utilajelor și mașinilor identificate de lichidatorul judiciar în cuprinsul raportului cauzal, societatea mai deținea o creanță de 2.981 lei reprezentând o creanță fiscală în legătură cu bugetul statului.

Nu a fost reținută nici fapta pârâților de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, deoarece la dosar au fost depuse situațiile financiare aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii insolvenței. Pe de altă parte, potrivit art. 138 lit. d), răspunderea pârâților poate fi angajată pentru fapta de a nu fi întocmit evidențele contabile în conformitate cu legea, iar nu pentru nedepunerea declarațiilor fiscale la organele abilitate ale statului, această faptă atrăgând răspunderea contravențională, în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Pentru aceste considerente, judecătorul-sindic a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta creditoare DGRFP Ploiești – AJFP Argeș.

Împotriva sentinței nr. 420/26.05.2015, în termen legal, reclamanta creditoare DGRFP Ploiești – AJFP Argeș a formulat recurs, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.488 pct.8 NCPC (dar încadrabil în art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză).

Din raportarea contabilă depusă de societate pentru anul 2008 a reieșit faptul ca debitoarea dispunea de active patrimoniale, pe care administratorii societății nu le-au utilizat pentru stingerea datoriilor, respectiv active circulante în sumă totală de 76.992 lei, din care creanțe în sumă de 46.812 lei și casa și conturi la bănci în sumă de 30.180 lei.

În aceste condiții, apreciază că neînregistrarea în contabilitate a sumelor încasate din vânzarea mărfurilor, a determinat starea de insolvență a societății debitoare și a creat un prejudiciu instituției noastre prin neachitarea obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat, întrucât administratorul statutar a mărit în mod fictiv pasivul debitoarei prin deturnarea activului societății.

Prin urmare, administratorul statutar a săvârșit cu vinovăție faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a) și e) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult, din verificările efectuate rezultă că reprezentantul legal al debitoarei nu și-a îndeplinit cu regularitate obligațiile declarative în sensul că societatea nu a depus declarații fiscale la organul fiscal în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală la organul fiscal în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală, ale legii societăților nr.31/1990 și ale Legii contabilității nr.82/1991.

În aceste condiții, recurenta apreciază că în mod eronat instanța a reținut faptul că nedepunerea declarațiilor fiscale la organele abilitate ale statului atrage doar răspunderea contravențională, în condițiile existenței art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006 care reglementează și o altă formă de răspundere decât cea contravențională.

În concluzie, se solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii și obligarea la suportarea din averea personală a pasivului neacoperit în cuantum de 12.687 lei al societății debitoare de către pârâții M____ C______ G______ și V_______ M_____ E_____.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente și a prevederilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că acesta este nefondat, din următoarele considerente:

Așa cum Curtea a statuat deja în hotărârea prin care a soluționat precedentul recurs formulat în cauză, Decizia nr. 5049/11.12.2014, o analiză pertinentă a faptelor pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii trebuie făcută prin raportare la evidențele contabile anterioare și apropiate datei deschiderii procedurii insolvenței, pentru determinarea antecedenței cauzale a acesteia.

În rejudecare, instanța de fond în mod corect a efectuat o astfel de analiză pornind de la datele din evidențele contabile aferente anului 2011, astfel încât susținerile din recurs, referitoare la datele care rezultă din evidențele contabile ale anului 2008, nu pot fi primite, aspectul fiind dezlegat cu autoritate de lucru judecat prin decizia menționată a Curții.

Pornind de la dispozițiile art. 9 al. 1 din Legea 82/1991, conform cărora documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare sunt situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, Curtea reține că pentru atragerea răspunderii persoanelor vinovate de apariția stării de insolvență este determinantă poziția financiară a persoanei juridice la momentul care a precedat apariției acestei stări.

Cum în anul 2011, la 31.12, societatea debitoare VFC Mondo Group Construct SRL nu deținea alte active în afara creanțelor în valoare de 2981 lei, reprezentând o creanță fiscală în legătură cu bugetul statului, simpla existență și a altor active în patrimoniul societății în urmă cu 3 ani nu angajează răspunderea administratorilor pentru însușirea acestora ori pentru mărirea fictivă a pasivului, dacă nu se dovedesc fapte concrete în acest sens ori întocmirea necorespunzătoare a acestor evidențe, aspecte care în cauză nu s-au relevat.

Susținerile recurentei vizând neînregistrarea în contabilitate a sumelor încasate din vânzarea mărfurilor, mărirea în mod fictiv a pasivul debitoarei prin deturnarea activului societății sunt lipsite de suport probator. Cu privire la pretinsa neîndeplinire a obligațiilor declarative ale societății, Curtea constată că nu se arată în concret despre ce omisiuni este vorba și în ce mod au determinat starea de insolvență, iar la dosar au fost depuse un set de înscrisuri cu confirmarea de înregistrare la AFP - declarațiile formular 100, 102, 101, 300, 94 (f. 60- 90 d. recurs XXXXXXXXXXXXXXXX); pe de altă parte, lichidatorul judiciar Art Insolv SPRL a constatat că societatea debitoare a depus situațiile financiare conform legii din 2008 până în 2011 (f. 18 dosar fond în rejudecare), precum și faptul că, în răspuns la susținerea creditoarei fiscale, a solicitat acesteia în scris, prin cererea din 14.05.2014 să precizeze care sunt declarațiile fiscale sau situațiile financiare nedepuse, însă până la data întocmirii raportului lunar nr. 1.94 din 29.09.2014 (fila 104 dosar recurs XXXXXXXXXXXXXXXX) nu a primit niciun răspuns la această solicitare.

În consecință, pentru toate aceste considerente, Curtea constată nefondate criticile recurentei, urmând a respinge recursul, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., art. 8 și art. 149 din Legea 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ________________________, județul Argeș, creditor al debitoarei __________________ Construct SRL, cu sediul în Pitești, _____________________, corp A, județul Argeș, CUI xxxxxxxx, J XXXXXXXXXXXX, împotriva sentinței nr. 420/F din 26 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX, intimați fiind pârâții F_____ (M____) C______ G______, cu sediul în municipiul Pitești, ___________________, _____________, _____________, Județul Argeș, și V_______ M_____ E_____, cu domiciliul în Pitești, _______________________, județul Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2015, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red..T.A.A.

RDH/2 ex./24.11.2015

Jud.fond: M____ R_______ I______