R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

(Număr în format vechi XXXXXXXXX)

DECIZIA CIVILĂ NR.556/R/2015

Ședința publică de la 05 octombrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M____ C_______ S______

JUDECĂTOR: I____ C____

JUDECĂTOR: F____ L_____ ȘALAR

GREFIER: V______ G___

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei S.C. TECHNOSTEEL GROUP S.A. împotriva Sentinței civile nr.5178 din 03.06.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-pârâți N_____ P____, N________ Ș_____ I____ și J______ I____ R____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă raportat la dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că reține recursul spre soluționare.

C U R T E A,

Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:

Prin cererea, înregistrată la 16.10.2009,sub nr. XXXXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului București, C________ creditorilor debitoarei ______________________ a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților J______ I____ R____, N_____ P____ și N________ Ș_____ I____, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c Legea 85/2006.

În motivarea cererii s-a arătat că în urma distribuirii sumelor obținute în cursul lichidării patrimoniului societăți debitoare pasivul acesteia nu a fost acoperit, impunându-se obligarea persoanelor vinovate de insolvența societății la suportarea pasivului.

S-a arătat că, în perioada 2004 – 2005 activitatea societății debitoare a înregistrat o scădere semnificativă și implicit a profitului astfel că reprezentanților societății le revenea obligația de a solicita deschidere a procedurii insolvenței, rezoluția de continuarea activității care conducea în mod cert la încetarea plăților având un caracter ilicit.

Formularea cererii de deschidere a procedurii nu reprezintă o opțiune ci o obligație pe care administratorii nu o pot încălca, în caz contrar aplicarea art. 138 alin. 1 lit. c din lege constituind o sancțiune justificată.

Prin sentința civilă nr. 7546/27.06.2013 instanța a dispus respingerea cererii formulată de comitetul creditorilor și închiderea procedurii falimentului în temeiul art. 132 alin. 2 din lege .

Prin decizia civilă nr. 417/27.02.2013 Curtea de Apel a admis recursurile formulate da dispus casarea în parte a sentinței și trimiterea spre rejudecare a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.

Cauza a fost înregistrată, în fond după casare sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

La data de 06.02.2015 C________ C___________ prin, Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat cerere de atragere a răspunderii în temeiul art.138 alin. 1 lit. c, înregistrată sub nr. 9333/3//2006/a2, cerere conexată prin încheierea de ședință din 27.05.2015 la prezentul dosar.

Prin sentința civilă nr. 5178/03.06.2015 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții DGRFP București și C________ C___________ debitoarei , ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că în cauză reclamanții

s-au limitat la formularea unor afirmații generice privind omisiunea pârâților de a solicita declanșarea procedurii de insolvenței fără a indica în concret și fără a proba îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. c din lege.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București pentru motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 c.pr.civ., solicitând analiza hotărârii atacate conform art. 304 ¹ c.pr.civ.

Au fost reluate susținerile privind incidența dispozițiilor art. 138 raportat la art. 27 din Legea nr. 85/2006, din a căror interpretare rezultă că nerespectarea obligație de sesizare a instanței nu numai în situația declanșării insolvenței, ci și în situația în care aceasta este iminentă, constituie faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. c.

Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la faptele sancționate prin art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, constând în dispunerea continuării activității, în interes personal, de către membrii organelor de conducere, deși aceasta conducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți apreciază că aceste dispoziții nu privesc sancționarea neîndeplinirii obligației de sesizare a instanței în cazul instalării stării de insolvență decât în cazul probării rezoluției delictuale a pârâtului .

Obligația sesizării instanței potrivit art.27 alin. 1 privește exclusiv situația instalării stării de insolvență, prin art. 27 alin. 2 legiuitorul lăsând la latitudinea debitoarei decizia de sesizare a instanței sau de continuare a unei activități în condițiile în care apariția stării de insolvență este iminentă, pentru această situație prevederile având un caracter dispozitiv nu imperativ.

Pe de altă parte, fapta sancționată prin art. 138 alin. 1 lit. c conține elemente definitorii ce nu se circumscriu obligației prevăzute de art. 27 alin. 1, și anume continuarea unei activități ce ducea în mod evident la insolvență, în interes personal.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor susmenționate rezultă că debitoarei îi este permisă continuarea activității și în situația în care insolvența este iminentă, în condițiile practicării unei strategii manageriale viabile, a unei administrări eficiente cu perspective de redresare a societății, prevalând soluția salvării debitorului insolvent.

Prin art. 138 alin. 1 lit. c din lege, nu se sancționează decizia continuării unei activități în condițiile în care insolvența este iminentă, ci reaua credință a persoanelor aflate la conducerea societății, continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal cu consecința prejudicierii creditorilor societății.

Așa cum corect s-a reținut în primă instanță, reclamanta nu a probat întrunirea elementelor constitutive ale faptei în condițiile legii.

Din probatoriul administrat nu a rezultat că hotărârea de a continua activitatea ce tindea a devenii neprofitabilă, cu consecința intrări în încetare de plăți, a fost determinată de interese personale; din verificările efectuate de administratorul judiciar și lichidatorul judiciar nu a rezultat că această măsură a profitat pârâtului.

Dimpotrivă a rezultat, așa cum am consemnat încetarea activității nu continuarea acesteia în interes personal.

În consecință, apreciem că în mod corect instanța de fond a reținut ca nefiind întrunite condițiile răspunderii civile speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c, apreciind neîntrunite cerințele art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat la art. 312 alin. 1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei S.C. TECHNOSTEEL GROUP S.A. împotriva Sentinței civile nr.5178 din 03.06.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-pârâți N_____ P____, N________ Ș_____ I____ și J______ I____ R____, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. C. S______ I. C____ F. L. ȘALAR

GREFIER,

V. G___

Red.Jud.S.M.C./14.10.2015

Nr.ex.:2

Fond: Tribunalul București

Președinte: F______ V.