Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4193/2013

Ședința publică de la 08 noiembrie 2013

Completul compus din:

Judecător Sindic: V______ A_________

Grefier: E____ G_______

Pe rol judecarea cauzei privind pe creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ( fostă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA), cu sediul în Tulcea, ____________________ bis, județ Tulcea, în contradictoriu cu pârâta F_____ L_______ F________, domiciliată în Tulcea, ______________________, _______________________, județ Tulcea, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - rejudecare.

Dosarul a avut termen de judecata la data de 25 octombrie 2013, când instanța a constatat cauza in stare de judecată și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01 noiembrie 2013, ulterior la 08 noiembrie 2013, când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tulcea a chemat în judecată pe pârâta F_____ L_______ F________, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ca aceasta, în calitate de administrator statutar al debitoarei falite, potrivit prevederilor art. 138 lit. a, d și e din Legea 85/2006 să suporte creanța certă, lichidă și exigibilă în valoare de 516.095 lei pe care o deține și cu care figurează în tabelul definitiv al creanțelor

În motivare, s-a arătat că agentul economic, prin administratorul său, F_____ L_______ F________, refuzând să pună la dispoziția organelor de inspecție fiscală documentele contabile solicitate prin invitația nr. xxxxx/30.09.2011, a împiedicat efectuarea inspecției fiscale în baza documentelor contabile deținute de către contribuabil. Ca atare, datele privind începerea inspecției fiscale, obiectivele și rezultatele sintetice nu au fost consemnate în Registrul Unic de Control, așa cum cer prevederile art. 105 alin. 7 din OG Nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu prevederile Legii 252/2003 privind Registrul Unic de Control.

Refuzul nejustificat de a preda documentele solicitate a făcut imposibilă identificarea bunurilor și a veniturilor urmăribile, îngreunând colectarea și împiedicând verificarea financiară și fiscală a contribuabilului insolvabili în conformitate cu Ordinul nr. 447/2007, creșterea considerabilă a datoriilor către bugetul general consolidat, întrucât datoriile neachitate generează majorări de întârziere.

Ca atare, s-a apreciat asupra incidenței prevederilor art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006 care îndreptățește creditorul bugetar majoritar D.G.F.P. Tulcea de a formula o cerere de antrenare a răspunderii organelor de conducere, dar și a aplicabilității prevederilor art. 138 lit. a, d și e același act normativ care reglementează o atare răspundere.

S-a arătat că jurisprudența relevă o tendință utilizare a prezumțiilor simple de culpă în sarcina membrilor organelor de conducere. Astfel, dispunerea cu vinovăție, în interes personal, folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, precum și a deturnat sau a ascuns o parte din activele persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, generează prezumția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și insovența debitorului.

Sub aspectul faptei ilicite, s-a arătat că administratorul a dispus, în interes personal, folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, precum și a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, fapte care generează și prezumția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și insovența debitorului.

S-a arătat și faptul că fostul administrator, prin nedepunerea actelor contabile lichidatorului, este prezumat că a ținut o contabilitate fictivă, a dosit unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea potrivit normelor ce derivă din Legea contabilității. O atare faptă se încadrează în prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 86/2006.

S-a menționat că potrivit art. 33 alin. 2 din Legea contabilității nr. 82/1991 ,, Situațiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar si se întocmesc in termen de 8 luni de la încheierea exercițiului financiar al societății-mamă. Acestea cuprind bilanțul consolidat, contul de profit si pierdere consolidat, precum si celelalte componente, respectiv informații referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile, si note explicative la situațiile financiare anuale consolidate” Or, administratorul, nedepunând situațiile financiare, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitate în conformitate cu legea.

În ceea ce privește vinovăția s-a arătat că administratorul debitoarei nu și-a exercitat atribuțiile stabilite de Legea nr.31/1990, relativ la administrarea cu bună credință a societății, de subliniat fiind prevederile art. 72, potrivit cu care obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, drept pentru care se impune a se analiza vinovăția prin prisma prevederilor art. 1540 din Codul Civil, potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol ci și pentru culpă comisă în executarea mandatului, culpa fiind un element de natură obiectivă, a cărei existență este necesară și suficientă pentru a da naștere la responsabilitate, indiferent de elementul subiectiv al voinței făptuitorului. Voința în materie de răspundere nu joacă absolut nici rol.

S-a arătat că acesta este culpabil și de încălcarea prevederilor Legii nr. 82/1990, ale Codului fiscal și celui de procedură fiscală, în sensul că nu a depus la termenul prevăzut de lege situațiile financiare.

În ceea ce privește prejudiciu, reclamanta a arătat că acesta se identifică cu creanța neachitată în cuantum de 516.095 lei.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 3, coroborat cu prevederile art. 1349 și 915 din Codul Civil.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 7606 din 23.11.2012 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, s-a respins cererea creditorului bugetar majoritar D.G.F.P.Tulcea, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 7606 din 23.11.2012 creditoarea D.G.F.P. Tulcea a formulat recurs, dosarul fiind înaintat Curții de Apel C________.

Prin Decizia civilă nr. 619 din 27 mai 2013 a Curții de Apel C________, s-a admis recursul declarat de către D.G.F.P.Tulcea și s-a casat hotărârea recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Pe rolul Tribunalului Tulcea s-a înregistrat dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

La termenul de judecată din 10 octombrie 2013, Cabinet Individual de Insolvență C_____ D______ - lichidator judiciar al debitoarei ____________________, a depus completarea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei.

La data de 5 noiembrie 2013, lichidatorul judiciar a depus și alte înscrisuri referitoare la mijlocul de transport ce figura în evidențele contabile ale debitoarei.

Potrivit completării la raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei ____________________, la data de 9 decembrie 2011, fostul administrator al debitoarei F_____ L_______ L_______ nu a predat lichidatorului toate documentele financiar contabile ale societății astfel încât acesta a întocmit primul raport al cauzelor și împrejurărilor stării de insolvență a debitoarei și persoanele cărora le-ar fi imputabile aceas6tă stare, pe baza datelor existente pe site-ul ANAF și documentelor predate la acea dată.

Ulterior însă, nu au mai fost predate lichidatorului de către fostul administrator și alte documente care să fie avute în vedere la întocmirea raportului asupra cauzelor insolvenței, astfel încât lichidatorul judiciar nu a mai fost în măsură să aducă o completare a acestui raport.

Prin urmare, pe baza documentelor prezentate, lichidatorul și-a menținut concluziile în sensul că societatea a înregistrat pierderi semnificative încă din anul 2010, acestea împreună cu datoriile acumulate constituind una din principalele cauze care au determinat apariția stării de insolvență a debitoarei.

Un alt factor care a contribuit la această situație a fost criza economică, generală care a condus la reducerea clientelei și creșterea cheltuielilor de exploatare.

In această conjunctură economică, debitoarea s-a aflat în imposibilitate de redresare a situației financiare, întrucât cheltuielile și datoriile scadente depășeau cu mult suma veniturilor realizate.

S-a reținut, deasemeni, că în condițiile creșterii costurilor de exploatare societatea s-a îndatorat din ce în ce mai mult, sa redus numărul de contracte iar activitatea societății nu s-a mai desfășurat în parametri normali.

In ceea ce privește cel de-al treilea mijloc de transport din patrimoniul debitoarei, din cercetările efectuate a rezultat că la data deschiderii procedurii de insolvență S.C. Florydana F__ SRL avea în patrimoniul doar două autoturisme, respectiv un Hyunday Santa Fe, achiziționat în sistem leasing și un Peugeot 307 care a fost înstrăinat în anul 2011.

Această situație a rezultat din relațiile furnizate de Municipiul Tulcea – Serviciul Impozite și Taxe locale la data de 19.03.2012, fiind depuse factura nr. xxxxxxx din 9 mai 2008, și contractul de novație a contractului de leasing nr. xxxxx/22.01.2007, încheiat între locatorul TIRIAC LEASING S.A AGENCY AUTOMOBILE S.RL. B____ ÎN Calitate de utilizator cedent, i debitoarea S.C. F. Florydana F__ SRL ÎN calitate de utilizator cesionar al autovehiculului marca Hyunday Santa Fe aflat în patrimoniul debitoarei.

In consecință, lichidatorul judiciar a apreciat că apariția stării de insolvență nu s-a datorat vreunei fapte care să poată fi imputabilă fostului administrator al debitoarei, astfel că nu se impune atragerea răspunderii personale a acestuia în temeiul prev. art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, documentele contabile fiind întocmite în conformitate cu legea.

Așa fiind, întrucât nu sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei S.C. "Florydana F__" S.R.L. Tulcea, se va respinge cererea formulată ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge cererea promovată de creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE (fostă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA), cu sediul în Tulcea, _____________________ bis, județ Tulcea, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei S.C. Florydana F__ S.R.L. Tulcea, F_____ L_______ F________, domiciliată în Tulcea, _______________________, ____________, _____________, județ Tulcea, ca nefondată.

Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din data de 8 noiembrie 2013.

Judecător Sindic,Grefier,

V______ A_________ E____ G_______

Red.Jud.VA/10.12.2013

Tehnored.DS/ex. 4/10.12.2013