Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1896 A

Ședința publică de la data de 20 noiembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE C_____ F_____ P____

JUDECĂTOR D____ M_____

GREFIER A________ G_______ S____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5498 din 10 iunie 2015 pronunțate de Tribunalul București-Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul R_______ L____ C_________.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul, prin avocat N______ O___, cu împuternicire avocațială nr.xxxxxxx din 166 noiembrie 2015, aflată la fila 23 dosar, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Intimatul, prin avocat arată că alte cereri prealabile nu mai are de formulat și nici probe noi de administrat.

Curtea pune în discuția apărătorului intimatului motivul de ordine publică privind contradicția între considerentele și dispozitivul hotărârii apelate, în sensul că în considerentele hotărârii s-a motivat că a fost admisă excepția inadmisibilității cererii, iar în dispozitivul hotărârii apare mențiunea că a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii.

Intimatul, prin avocat solicită ca instanța să aibă în vedere dispozițiile art.461 alin.1 C. proc.civilă și art.477 alin.1 C. proc.civilă. De asemenea, mai arată că apelanta a motivat calea de atac a apelului pe alte considerente și, din punctul său de vedere, cererea de apel este nefondată.

Curtea reține apelul în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

1. Sentința obiect al apelului

1.1. Prin sentința civilă nr. 5498/10.06.2015, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VII-a civilă în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXXX:

- a fost respinsă exceptia inadmisibilitatii ;

- s-a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată de reclamantul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 București a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu paratul R_______ L____ C_________.

1.2. În motivarea sentinței amintite, s-au arătat, în esență, următoarele:

1.2.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a VII-a civilă la data de 12.02.2015, creditorul DGRFP București, în reprezentarea AFP Sector 1 a solicitat, ca pasivul debitorului ________________________ SRL rămas neacoperit sa fie suportat de către pârâtul R_______ L____ C_________, invocând incidenta art.138 lit. c) și d) din Legea nr.85/2006.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) din Legea nr.85/2006 în sensul că asociații societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea societatea la pierderi însemnate, că, deși societatea se afla în încetare de plăți neputând face față datoriilor restante și curente către bugetul de stat, administratorul statutar, conștientizând starea de insolvență vădită, în loc să procedeze în temeiul art. 27 din Legea nr.85/2006 „la formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției stării de insolvență” a hotărât continuarea activității, că societatea debitoare a înregistrat pierderi și, cu toate acestea, pârâtul nu a depus cerere de deschidere a procedurii ci a continuat activitatea având în vedere interesul personal, că debitoarea nu a depus bilanțurile contabile, declarațiile lunare precum și celelalte documente contabile nerespectând dispozițiile legii nr.82/1991, că, pe timpul desfășurării procedurii insolvenței, administratorul societății nu a colaborat cu lichidatorul judiciar și nu a depus la dosarul cauzei documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006, precum și că trebuie avute în vedere dispozițiile art. 72 din legea nr.31/1990 și ale art. 1540 Cod civil.

1.2.2. În urma analizării actelor dosarului, Tribunalul a reținut, în esență, după citarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, că:

- la termenul din data de 10.06.2015, instanța a pus în discuția părților din oficiu excepția de inadmisibilitate a cererii de atragere a răspunderii;

- prin sentința civilă cu nr. 1405 din 11.02.2015, s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitorului ________________________ SRL conform art. 131 din Legea 85/2006 și a dispus radierea acesteia din registrul comerțului;

- închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații și îndatoririi a lichidator judiciar cu privire la procedură;

- Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice sector 1 la data de 12.02.2015, ulterior închiderii procedurii de faliment, împrejurare ce rezultă din cererea formulată ce poartă ștampila cu data înregistrării;

- față de dispozițiile art. 140 din Legea nr.85/2006, acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni;

- prevederile art. 138 alin. 5 din Legea nr.85/2006 stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr.85/2006 se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prev. de art. 138 poate fi exercitată și după închiderea procedurii;

- se impune, așadar, având în vedere cele menționate, a se admite excepția inadmisibilității cererii formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice sector 1 și a se respinge cererea de atragere a răspunderii, ca inadmisibilă.

2. Apelul declarat în cauză și procedura în fața instanței de apel

2.1.1. Împotriva sentinței nr.5498/10.06.2015, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 1 a Finanțelor Publice a declarat, în termen legal, apel, prin care a solicitat ca, în urma admiterii apelului, să se caseze sentința apelată în sensul respingerii excepției inadmisibilității, invocate din oficiu și să se trimită cauza spre rejudecare instanței de fond.

2.1.2. În motivarea apelului, în esență, s-a arătat că instanța de fond a procedat la soluționarea cererii de chemare în judecată cu interpretarea greșită a legii, că, astfel, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității întrucât cererea promovată își poate realiza scopul și după închiderea procedurii insolvenței conform art.142 din legea nr.85/2006, că trebuie avute în vedere și dispozițiile art.138 alin.5 din legea nr.85/2006, dispoziții potrivit cărora cererea se judecă separat „într-un dosar care va purta același număr cu dosarul de fond”, însă nu este un dosar asociat dosarului de fond, întrucât nu depinde de soluționarea acestuia, precum și că închiderea procedurii insolvenței are efectul descărcării de obligații a debitorului și de îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedură, iar nu cu privire la acțiunea prevăzută de art.138 din legea nr.85/2006.

2.2. Prin întâmpinarea formulată la data de 12.09.2015 (filele 13-15), intimatul-pârât R_______ L____ C_________ a cerut respingerea apelului, ca nefondat.

2.3. La termenul din data de 20.11.2015, instanța de apel a invocat din oficiu și a pus în discuție, în condițiile art.479 alin.1 teza a II-a C.proc.civ., motivul de ordine publică referitor la existența unei contradicții între considerentele și dispozitivul sentinței apelate.

3. Considerentele instanței de apel care au fundamentat soluția dată în cauză

Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, de motivul pus în discuție la termenul din data de 20.11.2015 și cu observarea prevederilor art.476 N.C.proc.civ., Curtea constată următoarele:

În speță, în ceea ce privește sentința obiect al apelului pendinte, există contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii pronunțate de Tribunalul București-Secția a VII-a civilă.

Astfel, se observă că:

- din dispozitivul sentinței nr. 5498/10.06.2015 (reproducere fidelă a minutei aflate la fila 33-dosar tribunal), reiese că a fost respinsă excepția inadmisibilității și că s-a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată de reclamantul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 București a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu paratul R_______ L____ C_________;

- din considerentele sentinței amintite (a se vedea supra, pct.1.2.2.), rezultă, însă, că excepția inadmisibilității cererii este fondată și trebuie admisă.

Or, în acest context, trebuie avute în vedere prevederile art. 425 alin. 1 lit. b) C.proc.civ., conform cărora „Hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Rezultă, așadar, din analiza acestor prevederi legale, că hotărârea poate fi considerată nemotivată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția expusă în dispozitiv, așa cum este cazul în speță, conform celor ce preced.

Nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor cu nulitatea acesteia pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Apreciază Curtea că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Or, în speță, trebuie constatat că judecătorul sindic nu a indicat motivele pentru care (conform dispozitivului sentinței apelate) a respins excepția inadmisibilității cererii, considerentele fiind în sensul contrar, al admiterii unei asemenea excepții.

În acest context, este important de evidențiat că motivarea este de esența hotărârii și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de recurs să verifice aplicarea legii de prima instanță.

Or, în pricină, nu este posibil a proceda astfel Curtea de Apel, ca instanță de apel, atâta vreme cât, față de cele ce preced, nu există vreo motivare a soluției evidențiate mai sus, de respingere a excepției inadmisibilității cererii, care să permită perceperea raționamentului făcut de judecătorul fondului atunci când a analizat și soluționat în acest mod excepția respectivă.

Întrucât în speță, așa cum am arătat anterior, este imposibilă exercitarea controlului judiciar, fiind evidentă concluzia în sensul că „prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului”, se impune a se dispune, în baza art. 480 alin. 3 teza a II-a C.proc.civ., anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, văzând cererea expresă, formulată în acest sens de apelantă în apelul promovat.

Urmează ca Tribunalul București, în rejudecare, să se pronunțe pe excepția inadmisibilității acțiunii și, apoi, în subsidiar, în ipoteza respingerii acestei excepții, pe cererea dedusă judecății în cauză cu luarea în considerare a exigențelor impuse de art. 425 alin. 1 lit. b) C.proc.civ., respectiv să motiveze soluțiile adoptate de o manieră în care să nu existe contradicție între considerente și dispozitiv.

4. Soluția instanței de apel și temeiul legal al acesteia

Prin urmare, pentru considerentele expuse mai sus, Curtea, constatând că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre nelegală, a cărei infirmare se impune, în temeiul art.480 alin.2 și alin.3 teza a II-a C.proc.civ., va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ______________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr.5498 din 10 iunie 2015 pronunțate de Tribunalul București-Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul R_______ L____ C_________ domiciliat în București, _________________, ____________, ____________, sector 1.

Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_____ F_____ P____ D____ M_____

GREFIER,

A________ G_______ S____

Red.Jud.PCF

Nr.ex.: 4/27.11.2015

Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte-Judecător-sindic: M_____ M______