Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1811/2012

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2012

Completul compus din:

Președinte : L______ P_________

Judecător : C______-A________ S_____

Judecător : A___ G_______

Grefier : D___ G__________

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași formulată împotriva sentinței civilă nr. 1253/ 19.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași Secția II Civilă –faliment în contradictoriu cu intimata S_______ O_____, având ca obiect procedura insolvenței – art. 138.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2012, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când :

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 1253/2012 din 19 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, secția II civilă – faliment a fost respinsă cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași în contradictoriu cu pârâta S_______ O_____.

Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele :

Activitatea pârâtei de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către cea dintâi.

Această activitate este sancționată de către dispozițiile art. 138, lit. c din lege în condițiile în care prin derularea ei s-ar întruni condițiile cauzalității dintre faptă și prejudiciul resimțit în patrimoniul creditorilor..

Ori reclamanta s-au limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtei, care chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată insolvența firmei.

Prin urmare nu se poate reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâta a continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat.

Pe de altă parte neținerea contabilității conforme legii, nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială; aceasta întrucât nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.

În consecință instanța a considerat că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei, și a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1253/ 19 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte :

Netemeinicia rezultă din faptul că deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra actelor și înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, nu a interpretat în mod corect titlurile executorii și fișa sintetica, în sensul că în aceste înscrisuri sunt redate impozitele și taxele generate de activitatea desfășurata de reprezentanții debitorului, cu consecința neachitării obligațiilor la bugetul de stat, și nu doar niște date statistice preluate .

Consideră că hotărârea judecătorului sindic de respingere a cererii vizând stabilirea răspunderii personale în sarcina paratei S_______ O_____ nu este nici legala, nici temeinica.

Apreciază că aceasta soluție contravine dispozițiilor Legii nr. 85/2006.

Soluția judecătorului sindic de respingere a cererii formulate de creditorul AFP Mun. Iași aduce atingere dreptului și interesului legitim al creditorilor in recuperarea creanțelor.

Așa după cum a statuat teoria și practica judiciara, obligarea organelor de conducere a societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezintă, în situația închiderii procedurii falimentului, fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, reprezintă singura posibilitate a statului de a-si recupera creanțele.

Având calitatea de administrator la ____________________ Iași, sus-numita a fost persoana împuternicita sa reprezinte societatea, fiind ținuta direct răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun in sarcina societății, după cum rezulta si din art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Având în vedere dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care instituie obligativitatea pentru debitor de a solicita sa fie supus dispozițiilor acestei legi in maxim 30 de zile de la apariția stării de insolventa, consideră ca doar existenta anumitor interese personale i-au determinat pe administratorii-pârâți să nu solicite ca societatea să fie supusă prevederilor Legii insolventei și, în consecința, apreciază că administratorul se face vinovat de continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plați, faptă care se încadrează în prevederile art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Culpa administratorilor consta în aceea ca, în momentul în care societatea debitoare a ajuns în imposibilitatea de a-si mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și că nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la acumularea de noi datorii.

Nemairealizând profit, ba dimpotrivă, mergând iî pierdere, situația financiara a societății a fost periclitata. Aceasta nu denota decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege ca activitatea desfășurata nu a urmărit decât realizarea unor interese personale si nu realizarea intereselor ____________________ Iași.

Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatata și de judecătorul sindic prin sentința prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficiența economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Acesta situație de încetare a plaților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Așa cum arata și doctrina în acest domeniu, simpla stare de încetare de plați constituie un prejudiciu pentru creditori.

Potrivit informațiilor extrase din ultimul bilanț prin care debitorul raporta activitatea la organul fiscal, respectiv cel din anul 2003, societatea deținea numerar în casa și conturi la bănci:xxxxx lei, active circulante: 63.421 lei, stocuri: 44.884 lei, creanțe: 15.107 lei cu care administratorul S_______ O_____ ar fi avut posibilitatea achitării parțiale a obligațiilor către bugetul consolidat al statului.

Componența debitului înregistrat la bugetul de stat așa cum rezulta din titlurile executorii anexate, denota ca debitoarea a avut angajați, a desfășurat activitate si a obținut venituri, care însă, au fost folosite de organele de conducere cu alte destinații și nu în scopul achitării creanțelor societății.

Societatea a fost verificata din punct de vedere fiscal, iar din verificarea documentelor a rezultat ca societatea nu a virat TVA la termenele stabilite, fiind sancționată contravențional cu amenda de 2000 lei.

Prezenta obligațiilor fiscale în sarcina debitorului în calitatea sa de contribuabil demonstrează faptul ca s-a desfășurat activitate generatoare de venituri și că impozitele și taxele nu au fost achitate către bugetul de stat.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii în fond.

Legal citată intimata nu a depus întâmpinare.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi, în sensul articolului 305 Cod procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:

Criticile formulate de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași se circumscriu motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 138 lit. „c” din Legea nr. 85/2006. În aceste limite analizând criticile formulate, recursul apare ca nefondat.

Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportat de către membrii organelor de condu­cere care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.

Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută, cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, constituind o răspundere specială.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delic­tuale, conform art. 998-999 Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legă­tura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Caracterul special al răspunderii reglementate de art. 138 din Le­gea nr. 85/2006 constă în aceea că textul de lege delimitează, printr-o enumerare exhaustivă, categoria faptelor - lit. a- g - considerate nele­gitime, prejudiciul – care este acela al provocării sau contribuirii fapte­lor la ajungerea debitoarei în starea de insolvență – și cere o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu, culpa persoanei chemată a răspunde fiind apreciabilă in concreto.

Potrivit dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, jude­cătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunse în stare de insolvență să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a societății prin aceea că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.

Textul de lege impune îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al iminentei insolvabilități a societății debitoare.

Astfel, corect a reținut instanța de fond că în cauză nu este suficient ca administratorul societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății, ci trebuia probată și împrejurarea că pârâta a dispus - în interes personal - continuarea activității societății debitoare.

Art. 1169 Cod civil reglementează sarcina probei, în sensul că „cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, în timp ce art. 129 alin. (1) din Codul de procedură civilă, statuează, de asemenea, că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, având, totodată, obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările, nu poate să determine convingerea instanței că acțiunea este întemeiată.

Astfel, dispoziția legală arată că răspunderea patrimonială a per­soa­nelor enumerate se antrenează dacă acestea, prin faptele descrise de lege, au contribuit la producerea prejudiciului, provocarea stării de insolvență, reiterând principul de bază potrivit căruia nicio răspundere nu poate fi angajată în lipsa identificării tuturor elementelor răspun­derii civile în mod cumulativ, natura juridică a răspunderii administra­torului fiind aceea a unei răspunderi speciale care împrumută carac­teristicile răspunderii delictuale.

Legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății, numai pentru că ar fi dispus continuarea activității societății care duce în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți. Faptul că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, în calitate de creditoare, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care a fost înscrisă la masa credală nu constituie o premisă suficientă pentru a de­ter­mina instanța să oblige pârâta la plata pasivului.

Mai mult, nu orice deficiență de natură managerială este de natură a conduce la stabilirea răspunderii organelor de conducere, textul de lege sancționând practic acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utili­zare a societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor orga­nelor de conducere sau ale unor terți, fapt neprobat în speță.

În cuprinsul raportului asupra cauzelor ce au generat insolvența, lichidatorul judiciar nu a identificat persoane cărora să le fie imputabilă instalarea insolvenței debitoarei.

Reclamanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași s-a limitat la a susține prin cererea sa că, în perioada când activitatea debitorului era administrată de pârâtă, societatea a acumulat datorii, fapt cert din care trage o ________ concluzii în sensul că aceasta și-au creat venituri și obligații de plată prin activitatea debitoarei, însă veniturile le-au folosit în interes personal, acumulând astfel datorii, concluzii care nu reprezintă decât prezumții simple ce nu au nici un fundament, în condițiile în care de esența activității comerciale țin operațiunile de creare de venituri și obligații de plată, ca fapte de comerț.

Reclamanta nu face o analiză a situațiilor contabile și a situației încasărilor și plăților efectuate în perioada de desfășurare efectivă a activității. Faptul că debitoarea a acumulat datorii se poate datora unui management defectuos, unor condiții economice sau de piață defavorabile, aspecte care țin de riscul activității comerciale.

Desfășurarea unei activități manageriale neperformante, existența pe piață a unor condiții defavorabile, obținerea unor rezultate negative, nu sunt de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 138, prin care se sancționează exclusiv săvârșirea culpabilă a actelor limitativ prevăzute ce au drept consecință insolvența societății comerciale.

În acest context, corect a reținut judecătorul-sindic că simpla invocare a dispo­zițiilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului la plata pasivului societății, în situația în care nu s-a făcut dovada întrunirii - cumulative - a con­di­țiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie

Pe de altă parte, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat dar numai față de societate, dispozițiile legale fiind speciale și deci de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie. Astfel, nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art 138 din legea insolvenței deoarece o astfel de extrapolare ar adăuga la lege si ar fi contrară principiului conform căruia „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă – „ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus”.

În consecință, curtea apreciază legală și temeinică sentința atacată, ne­fiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1253/ 19.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași Secția II Civilă –faliment, prin care a fost respinsă cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei. Va fi menținută ca legală și temeinică sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1253/2012 din 19.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II Civilă – F_______, hotărâre pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 26.11.2012.

PreședinteJudecătorJudecător

P_________ LilianaSusanu C______ AntoanelaGhideanu A___

Grefier

G__________ D___

Red. S.C.A.

Tehnoredactat

G.D.

2 ex./ 13.12.2012

Tribunalul Iași :

- A______ D__