DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 662R

Ședința publică de la 05.11.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A_____ A____

JUDECĂTOR – I____ P_________

JUDECĂTOR – A__ M____ G___

GREFIER – L_____ E____ A_____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice I____, împotriva sentinței civile nr. 1100 din 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul I____ – Secția Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____ C______ prin curator special D______ Nicușor.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată în data de 24.06.2014, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, la Tribunalul I____ - Secția Civilă, în legătură cu dosarul nr.XXXXXXXXXX12 al aceleiași instanțe având ca obiect procedura insolvenței derulată față de debitorul ________________________ SRL, reclamanta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice I____ a chemat în judecată pârâtul I____ C______, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acestuia pentru pasivul debitorului.

Prin încheierea dată în cauză la 10.02.2015 tribunalul a desemnat în calitate de curator special, pentru reprezentarea pârâtului, pe dl. D______ Nicușor.

Prin sentința civilă nr.1100 pronunțată la 07.04.2015 de către Tribunalul I____ – Secția Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr.XXXXXXXXXX13/a1 s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâtului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea împotriva pârâtei pe dispozițiile art. 138 lit. c și d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.

Or, în speță, reclamanta a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâtului de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea ei, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă aceasta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.

În concluzie, în speță nu intervine nici una din ipotezele prevăzute de lit. c) a art. 138 din lege.

Fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu au probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamanta nu au făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice I____, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă că sentința atacată este netemeinică și nelegală, tribunalul apreciind în mod greșit că reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii pentru pasivul debitorului.

Debitoarea nu a depus la dosarul cauzei sau la organele fiscale actele prevăzute de art.28 din legea insolvenței deși aceasta și administratorul statutar au fost notificați în sensul respectiv. Nedepunerea documentelor contabile indică neținerea contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății debitoare în încetare de plăți. Evidențierea existenței uneia dintre faptele ilicite prevăzute de legiuitor la art.138 lit.a)-g) din legea insolvenței este esențială pentru a opera atragerea răspunderii, fiind necesar însă să se probeze și celelalte elemente ce compun răspunderea civilă.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art.138 lit.c) în sensul că reprezentanții societății debitoare aveau, conform art.27 din Legea nr.85/2006, obligația legală să solicite deschiderea față de aceasta a procedurii insolvenței și să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.

Administratorii societății debitoare răspund și pentru culpa cea mai simplă, în condițiile în care mandatul lor este oneros.

Legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu este determinată de managementul defectuos și constă în dezinteresul manifestat de administratorii statutari în privința îndeplinirii condițiilor legale pentru funcționarea societății.

Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, trebuie să se probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârât cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâtului.

Recurenta nu au fost în măsură să susțină și să probeze în mod concludent săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006. Astfel, simpla nedepunere a documentelor contabile la organul fiscal sau la dosarul cauzei nu echivalează în mod obligatoriu cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, în lipsa unor probe concludente sub acest aspect. Probarea săvârșirii faptei ilicite se constituie doar în una dintre condițiile legale pentru atragerea răspunderii, impunându-se însă îndeplinirea în aceeași măsură și a celorlalte condiții menționate, similare răspunderii civile delictuale.

Obligația legală de a solicita deschiderea procedurii conform art.27 din Legea nr.85/2006, iar nu de a continua o activitate de natură să conducă la încetarea de plăți, intervine practic după apariția stării de insolvență, iar în această situație este exclusă relația de cauzalitate la care se referă art.138 alin.1 din legea insolvenței.

Răspunderea patrimonială pentru pasivul debitorului nu este de natură contractuală, astfel că nu îi sunt proprii prevederile care reglementează contractul de mandat și, prin urmare, nu se poate prezuma culpa. Aceasta în condițiile în care în general Legea nr.85/2006 nu prevede nicio prezumție în materia atragerii răspunderii.

De asemenea, mandatul tacit și dezinteresul manifestat pentru funcționarea normală și în condiții legale a societății debitoare nu se regăsesc între faptele enumerate expres și limitativ de art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea insolvenței.

În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE I____, împotriva sentinței civile nr. 1100 din 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul I____ – Secția Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____ C______ prin curator special D______ Nicușor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2015.

Președinte,Judecător, Judecător,

A_____ AVRAMIULIA P_________ A__ M____ G___

Grefier,

L_____ E____ A_____

Red.Jud.A.A.

Tehnored.F.L.

23.12.2015

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul I____ - Secția Civilă

Președinte: Judecător-sindic: P____ V_______ B_____