Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 3654/2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 742/2014

Ședința publică de la 24 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____-SPERANȚA C_____

JUDECĂTOR G_______ G______

JUDECĂTOR I_____ P______

GREFIER C______ L____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 8529/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât R___ A___ C______.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin 2 Cod de procedură civilă. Din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei reclamante potrivit dispozițiilor art. 138 aliniatul 6 din Legea 85/2006 și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.

C U R T E A

La data de 9 octombrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a comercială sub nr. XXXXXXXXXX12 cererea debitorului ___________________ DE ASIGURARE SRL, prin lichidator CII B_______ N_______ S____, desemnat prin încheierea judecătorului delegat la ORC București, prin care acesta a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului.

În motivare, în fapt, a arătat că, prin rezoluția nr. xxxxxx/29 martie 2012 Oficiul Registrului Comerțului București a dispus numirea CII B_______ N_______ S____ în calitate de lichidator al debitorului ___________________ DE ASIGURARE SRL, în condițiile prevăzute de art. 237 și următoarele din Legea 31/1990, republicată. Debitorul se află în stare de insolvență, fiind în incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile către creditorii bugetari cu sumele de bani disponibile.

Se mai susține că debitorul se află în stare de insolvență, fiind în incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile către creditorii bugetari cu sumele de bani disponibile.

La data de 07.01.2013 s-a pronunțat Încheierea prin care s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva debitoarei ___________________ de Asigurare SRL și a fost numit ca lichidator judiciar CII B_______ N_______ S____ devenit, între timp, BNS Insolvency IPURL.

Pe parcursul desfășurării procedurii colective s-au mai formulat și alte declarații de creanță care au fost incluse în tabelul obligațiilor debitorului.

În cauză, lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic în patrimonial debitorului bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile.

Prin urmare, la data de 29.04.2013 prin Sentința comercială nr. 4528, Tribunalul București Secția a VII-a comercială, prin judecătorul-sindic, a închis procedura insolvenței și a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului.

La data de 3 aprilie 2013 creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca urmare a modificării Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prin Legea nr. 167/2010, a înregistrat sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor R___ A___ C______ întemeiată pe art. 138 lit. c, d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în susținerea căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosarul de fond nr. XXXXXXXXXX12.

Cererea de chemare în judecată a pârâtului R___ A___ C______ ce a avut calitatea de administrator al debitoarei este formulată în termeni generali, teoretici, fără a indica în concret ce fapte au fost săvârșite de administrator, cu ce se probează acestea. Reclamantul se rezumă doar la a indica o parte din elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul (reprezentat desigur de creanțele neachitate), vinovăția pârâtului, fără însă a arăta ce faptă ilicită a săvârșit pârâtul care a produs prejudiciul respectiv, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este demonstrată nu prin relația simplă cauză-efect, ci prin analogii și supoziții. În cerere sunt citate normele legale aplicabile în cauză, prezentându-se doar considerente teoretice pe marginea acestor norme, neindicându-se însă și faptele săvârșite de pârât prin care acesta a încălcat normele înscrise în art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, prin sentința civilă nr. 8529/21.10.2013, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de D.G.F.P. BUCUREȘTI privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului R___ A___ C______.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că, pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevedea și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.

Cererea formulata a fost întemeiata pe dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, fără să facă dovada săvârșirii de către pârâtă a faptelor respective și anume a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Referitor la fapta prevăzuta de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, aceasta cuprinde trei ipoteze: s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele documente contabile sau nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Instanța a reținut ca nedepunerea tuturor actelor prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege ori nedepunerea tuturor raportărilor contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Oricum, in ceea ce privește obligația de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că nu s-ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, nu s-a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 138 lit. e) din lege, reclamantul nu a indicat care sunt bunurile din patrimonial debitorului care au fost deturnate sau ascunse de către pârâți, când a avut loc săvârșirea faptei, care nu este identică cu vânzarea bunurilor și din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deși sarcina probei îi aparține.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă sub nr.XXXXXXXXXXXXXXX din 16.12.2013.

În considerentele hotărâri recurate instanța a reținut că, pentru a putea răspunderea, în condițiile art. 138 din lege, este necesar să fie îndeplinite patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și persoanelor avizate.

Față de aceste considerente a arătat că, atâta timp cat declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezulta clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Din modul în care a fost conceput textul art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 rezulta simplul fapt că acesta a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plați ți este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civila obișnuita.

De asemenea, inacțiunea constând în nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația ținerii contabilității este evidentă prin nedepunerea actelor contabile prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, care echivala cu o determinare a dispariției lor, conducând la concluzia ca s-a intenționat să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile societății, cât și disponibilitățile bănești ale societății debitoare.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor lit. c) trebuia plecat de la scopul urmărit de legiuitor atunci când a edictat norma de drept analizată.

Astfel scopul edictării acestei norme este acela de a determina apariția si menținerea unui climat economic sănătos, întemeiat pe două principii față de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: - principiul apărării drepturilor creditorilor societăților comerciale față de faptele administratorilor acestora care nu iau masurile cerute de lege în cazul în care societatea se afla în încetare de plați și -principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.

Cu privire la incidența dispozițiilor art 138 lit.e recurenta a mai arătat că la analiza situațiilor financiare pentru anii 2007 și 2009 făcută de lichidatorul judiciar prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență cu privire la disponibilitățile bănești acestea erau în cuantum de 1.450 lei la 31.12.2007 și de 1.287 lei la 31.12.2009.

În ședința publică de la 24.03.2014, Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a recurentei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2010, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 sau, după caz, alin. 3, administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.

Din dispozițiile legale precitate rezultă că legiuitorul a dorit să acorde vocație procesuală activă în promovarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar administratorului/lichidatorul judiciar.

Per a contrario, nici un alt creditor, indiferent de faptul dacă acesta este titularul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, nu poate declara recurs împotriva hotărârii de respingere a cererii ci doar să solicite aceasta administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, în condițiile legii.

Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolul 312 alineat 1 Cod procedură civilă, admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentului.

Respinge recursul ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 8529/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât R___ A___ C______, ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2014.

Președinte, M____-SPERANȚA C_____	Judecător, G_______ G______	Judecător, I_____ P______
	Grefier, C______ L____

Red.Jud.S.M.C.

Tehnored.A.A.

2 ex. /31.03.2014

Tribunalul București-Secția a VII a Civilă

Judecător sindic: P________ N______