ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA nr. 934/F/2014 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 29.10.2014

PREȘEDINTE D___ C_____ - judecător sindic

A___ A____ - grefier

Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamantul C.I.I. B____ D______ în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ________________ împotriva pârâtului N_______ P____ M_____ pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.

La apelul nominal s-a prezentat practician în insolvență B____ D______ pentru lichidatorul judiciar al debitoarei, lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că, prin registratura instanței, la data de 29.10.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică la acest termen cu reprezentanta reclamantului.

Reprezentanta reclamantului arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării, a luat cunoștință de conținutul acesteia de la dosarul cauzei, declară că nu mai are alte cereri de formulat și nici alte acte de depus și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale.

Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii așa cum fost formulată și pentru motivele arătate să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 20.101 lei reprezentând întreaga masă pasivă a debitoarei.

JUDECĂTORUL SINDIC:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr.XXXXXXXXXXXXXXX, reclamantul C.I.I. B____ D______ în calitate de lichidator judiciar a debitoarei ________________ a solicitat antrenarea răspunderii personale a pârâtului N_______ P____ M_____, în calitatea acestuia de administrator al debitoarei și obligarea la plata sumei de 20.101 lei, reprezentând întreaga masă pasivă a debitoarei.

În motivarea cererii de atragere a răspunderii personale, reclamantul arată că pârâtul, în calitate de administrator, a efectuat fapte de comerț și a întocmit acte de comerț fără a fi înregistrate în contabilitate, nu a întocmit niciun bilanț încă de la înființarea societății și nici o declarație lunară, nu a ținut nicio evidență contabilă pentru operațiunile efectuate în cursul anului 2008, acțiunile acestuia conducând în mod vădit la sustragerea intenționată de la plata impozitelor către bugetul statului.

În drept își întemeiază cererea pe prevederile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006.

Pârâtul, legal citat, la data de 29.10.2014 a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii formulată de lichidatorul judiciar, ca nefondată și nedovedită, arătând că nu se face vinovat de faptul că societatea a ajuns în stare de insolvență.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Conform art 138 din lege nr.85/2006 răspunderea organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul săvârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat si numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.

Aplicarea prev. art 138 din Legea nr.85/2006 implică îndeplinirea cerințelor art. 129 cod procedură civilă și prin urmare dreptul creditorului sau al lichidatorului judiciar, de a cere altor persoane decât societatea debitoare să achite creanțele, trebuie să izvorască dintr-un fapt a cărui comitere se dovedește prin probe administrate nemijlocit în procedura jurisdicțională.

Așa fiind, rezultă că la fel ca în cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art 998, 999 cod civil și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorită delictului comercial.

Acestă concluzie se impune având în vedere că art 998-999 cod civil și art. 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.

Nu revine judecătorului sindic obligația de a iniția și nici de a propune probe din care ar putea să rezulte necesitatea atragerii răspunderii membrilor organului de conducere, o atare probațiune urmând a fi realizată de către titularul cererii formulate în acest sens, respectiv lichidatorul judiciar, căruia dată fiind calitatea de reclamant îi revine obligația de dovedire a cererii în temeiul art.1169 Cod civil.

Dimpotrivă reclamantul nu a făcut dovada faptelor imputabile precum și a legăturii de cauzalitate și în același timp a vinovăției pârâtului.

Prin activitatea de folosire a bunurilor sau a creditului societății debitoare în interes propriu se înțelege săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor de la scopul lor firesc. Intră în această categorie de fapte ilicite încheierea unui contract cu plata unei chirii reduse, plata unor dividende fictive, nejustificarea cheltuielilor cu telefoanele, transport, protocol, etc.

Lichidatorul judiciar s-a limitat la a invoca, în susținerea cererii prezumția vinovăției pârâtului întemeiată pe faptul că pârâtul a efectuat fapte de comerț și a întocmit acte de comerț fără a fi înregistrate în contabilitate, acțiunile acestuia conducând în mod vădit la sustragerea intenționată de la plata impozitelor către bugetul statului. Chiar în acestă situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu, ceea ce în speță nu s-a dovedit

Pentru a reține fapta prevăzută de art.138 lit. „d” din Legea nr.85/2006, neținerea contabilității în conformitate cu legea se impune ca aceasta să fi fost săvârșită cu intenția de a eluda obligațiile fiscale, prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

Atât timp cât nu s-a dovedit că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă care să determine ___________________________________ de plată nu există raport de cauzalitate.

Așadar, în speță nu s-a dovedit că administratorul social a încheiat contracte cu diverse persoane fizice sau juridice în scopul obținerii de câștiguri personale .

Din nicio probă, din niciun act nu rezultă că pârâtul a continuat activitatea societății în interes propriu.

Or, dispozițiile art.138 impun dovedirea de către titularul cererii de angajare a răspunderii a întrunirii cerințelor prevăzute de lege și obligația de a face dovada raportului de cauzalitate dintre fapta pretinsă și starea de insolvență a debitoarei.

În cauză nu s-a dovedit prin probe că administratorul N_______ P____ M_____ ar fi săvârșit vreuna din faptele ilicite sus-menționate.

Imposibilitatea creditorilor de a recupera creanța nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să îl oblige automat pe fostul administrator social la plata creanței.

Față de cele dezvoltate mai sus și întrucât lichidatorul judiciar nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului, prezenta cerere va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de C.I.I. B____ D______ în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ________________, împotriva pârâtului N_______ P____ M_____, cu domiciliul în D___, ____________________.C1, ___________, jud. Hunedoara.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Hunedoara.

Pronunțată în ședință publică astăzi 29.10.2014.

JUDECĂTOR SINDICGREFIER

D___ CORINAADAM A____

DC /AA- 4 ex.

07.11.2014