Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:011.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 49/2016

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016

Instanța constituită din :

Președinte: C______ V___ - judecător

C_____ B____ - judecător

G______ P____ - grefier

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul P____ M____ G_____ împotriva sentinței civile nr. 1332/sind din data de 10.09.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2016, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă precum și în baza art. 396 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 ianuarie 2016.

C U R T E A

Asupra apelului de față:

Constată că, prin sentința civilă nr. 1332/sind din data de 10.09.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX s-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei, ambele invocate de pârât prin întâmpinare, ca fiind nefondate.

S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta AJFP B_____, în calitate de creditor al __________________, în faliment - în contradictoriu cu pârâtul P____ N. M____ G_____ și în consecință:

Pârâtul a fost obligat să suporte din averea personală, plata sumei de 23.905 lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei.

Creditorii au fost autorizați să procedeze la punerea în executare a prezentei.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii se arată că excepția lipsei calității procesual active a reclamantei a fost neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, întrucât, dispozițiile art. 138 alin 3 atribuie calitate procesual activă creditorului care deține mai mult de 50 % din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Cum reclamanta AJFP B_____ are calitatea de creditor unic al debitoarei, era evident că avea calitate procesual activă în promovarea prezentei acțiuni.

În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamatei, judecătorul sindic a constatat că și aceasta este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, întrucât, dispozițiile art. 139 alin 1 din Legea 85/2006 prevăd că acțiunea în răspundere patrimonială se prescrie în termen de 3 ani iar prescripția începe să curgă la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență dar nu mai târziu de 2 ani de la data deschiderii procedurii. În cauza de față, procedura insolvenței a fost deschisă la data de 27.03.2014 iar acțiunea a fost înregistrată la data de 2.04.2015, deci anterior împlinirii termenului de 2 ani de la data deschiderii procedurii.

Pe fondul cauzei s-a constatat că acțiunea a fost întemeiată și a fost admisă ca atare, pentru considerentele arătate în continuare:

Astfel cum a rezultat din conținutul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență, precum și al raportului final întocmite de lichidatorul judiciar, acesta a analizat documentele contabile ale societății care i-au fost puse la dispoziție de către AJFP B_____, fostul administrator al societății nedepunând înscrisurile prevăzute de art.28 din legea insolvenței.

Din analiza înscrisurilor existente, lichidatorul judiciar a constatat că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată prin fapte imputabile de către organele de conducere ale societății, prin abandonul societății.

Din coroborarea materialului probator administrat a rezultat că evidența contabilă a debitoarei nu a fost ținută în conformitate cu legea, nefiind depuse la termenele stabilite raportările și situațiile prevăzute de lege ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 138 alin 1 lit. d din legea insolvenței, întrucât nu a fost justificată în niciun mod dinamica bunurilor patrimoniale ale societății în contextul în care aceste bunuri nu s-au regăsit în fapt.

S-a putut astfel conchide că pârâtul nu a ținut evidența contabilă a societății în conformitate cu legea, ceea ce indică o administrare frauduloasă a averii societății administrate de acesta, ceea ce atrage incidența dispozițiilor .art.. 138 alin 1 lit. d din Legea 85/2006.

De asemenea, pârâtul nu a achitat datoriile către bugetul consolidat al statului, ceea ce a echivalat cu continuarea unei activități ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți de către pârât și a atras incidența dispozițiilor art. 138 alin 1lit. c din legea insolvenței.

Prejudiciul, sub acest aspect, s-a regăsit tocmai în suma constatată de lichidator, aceea de 6349 lei, existând și raportul de cauzalitate dintre faptele fostului administrator al societății și prejudiciul produs, ca urmare a abandonului activității societății.

Pârâtul nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că nu se face vinovat de ajungerea societății în încetare de plăți sau că nu ar avea nicio culpă în acest sens iar susținerile potrivit cărora nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii sale patrimoniale sunt infirmate de înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei din care rezultă că societatea a desfășurat activitate însă nu și-a achitat debitele către stat iar evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale, societatea fiind abandonată de către pârât.

Pentru aceste considerente, constatând că pârâtul nu a făcut dovada conducerii activității societății în conformitate cu mandatul asumat și considerând că prin conduita sa a determinat prejudicierea creditorilor, judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul P____ M____ G_____ să suporte din averea personală pasivul debitoarei, reprezentând prejudiciul cauzat în cuantum de 6349 lei.

Având în vedere că reclamanta nu a mai indicat în concret și alte fapte ce ar putea fi reținute în sarcina pârâtului, dispozițiile art. 138 lit. a și e nu au fost reținute de către instanță.

Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul P____ M____ G_____ solicitând schimbarea hotărârii activitatea societății a fost suspendată pe o durată de 3 ani începând cu 21.04.2005 până la 20.04.2008, iar la data respectivă nu înregistra nici o datorie către bugetul de stat.

În motivarea recursului pârâtul arată că în perioada 2005-2015 nu a fost înștiințat că are vreo datorie, nu i s-au solicitat actele contabile și nu cunoaște proveniența creanțelor. Reclamanta nu are calitate procesuală față de dispozițiile art 138 alin.3 din legea 85/2006, iar acțiunea este prescrisă față de art.131 din legea 85/2006. Nu sunt îndeplinite condițiile art.138 a, c, d și e din legea 85/2006, reclamanta nu și-a dovedit pretențiile, iar prin hotărâre s-a dat mai mult decât s-a cerut. Mai menționează că a fost un administrator de bună credință și niciodată nu a avut datorii către nicio persoană.

Intimata creditoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat față de calitatea de unic creditor în cadrul procedurii insolvență, de exercitarea acțiunii în termenul legal și de existența prejudiciului reprezentat de creanțele înscrise în tabelul definitiv.

Prin răspunsul la întâmpinare pârâtul a arătat că răspunderea nu poate fi atrasă pe prezumții, ci doar pe dovezi, menținându-și motivele de recurs.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele dosarului, în baza art. 466 din Noul Cod de procedură civilă, se constată următoarele:

Față de data depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei _______________, respectiv 4.12.2013 rezultă că litigiul este supus noului Cod de procedură civilă, astfel că în speță calea de atac este apelul potrivit prevederilor art. 8 din legea 85/2006 și art. 3 din legea 76/2012.

Excepția lipsei calității procesuale active a fost corect respinsă de prima instanță în baza art. 138 alin.3 din legea 85/2006. Subiecții prevăzuți de art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, respectiv administratorul judiciar, lichidatorul sau creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, au calitate procesuală pentru a introduce acțiunea de angajarea răspunderii patrimoniale, prin urmare și creditorul unic are această calitate pentru că deține 100% din valoarea creanțelor.

Excepția prescripției dreptului la executare a debitului privește creanța creditoarei și putea fi invocată doar în cadrul contestației la tabelul de creanțe conform art. 73 din legea 85/2006, însă în speță o atare contestație nu a fost formulată de debitoare prin fostul administrator pârât. Pe de altă parte, conform art.66 alin.2 din legea 85/2006 nu sunt supuse procedurii de verificare creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legile speciale, iar în cauză pârâtul nu a făcut dovada contestării titlurilor executorii menționate la filele 37-38 dosar insolvență. De asemenea, conform dispozițiilor art. 131 din OUG nr. 92/2013 dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Cum creanțele fiscale au fost stabilite prin titlurile executorii emise între noiembrie 2007-noiembrie 2009, deci executorii începând cu 2008- 2010, iar declarația de creanță a fost depusă în noiembrie 2013, rezultă că dreptul de a solicita executarea obligației de plată nu s-a prescris.

Susținerile legate de incertitudinea creanței AJFP puteau fi valorificate doar în cadrul unei contestații la tabelul preliminar sau definitiv de creanțe, formulate potrivit art. 73 sau 75 din legea 85/2006 și nu în cadrul acțiunii în răspundere prevăzute de art. 138 din legea 85/2006, motiv pentru care nici în prezentul apel aceste susțineri privind inexistența impozitului pe venit sau profit, nu pot fi analizate.

Prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 permit atragerea răspunderii foștilor administratori ai debitoarei în raport de modul în care aceștia au cauzat starea de insolvență prin faptele expres prevăzute de textul de lege. Determinarea părții din pasiv depinde de natura fiecărei fapte din cele enumerate din art. 138 din legea nr.85/2006.

În speță, s-a reținut în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d și c din legea 85/2006 cu privire la neținerea unei contabilități corespunzătoare cu legea prin nedepunerea situațiilor contabile și neachitarea datoriilor bugetare către stat.

Faptul că prejudiciul reținut în sarcina pârâtului se reflectă în creanța creditoarei este de esența prevederilor art. 138 din legea 85/2006, astfel încât nu are relevanță componența creanței, respectiv că aceasta vizează impozite neachitate care nu ar avea legătură cu starea de insolvență. Dimpotrivă, aceste creanțe au constituit izvorul declanșării procedurii de insolvență, față de acestea s-a stabilit incapacitatea de plată a debitoarei, astfel încât nu se poate nega legătura cauzală dintre prejudiciul creditorului și starea de insolvență a societății.

Argumentele apelantului pârât privind înlăturarea răspunderii sale pentru neținerea contabilității întrucât activitatea firmei a fost suspendată încă din anul 2005 urmează a fi înlăturate întrucât prevederile art. 28 alin. 1 din legea contabilității nr. 82/1991 obligă toate persoanele juridice să întocmească și să depună situațiile financiare anuale indiferent de statutul acestora în funcțiune sau cu activitatea suspendată. Pe perioada suspendării activității se putea obține un regim de declarare derogatoriu în baza art. 81 alin (4) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit căruia organul fiscal competent aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, însă acest aspect nu a fost dovedit de pârât. Suspendarea activității societății a determinat întreruperea cursului prescripției datoriilor acumulate anterior, generând însă curgerea în continuare a majorărilor și penalităților de întârziere.

Prin neținerea contabilității pe perioada suspendării activității, pârâtul nu a cunoscut existența datoriilor bugetare pe care nu le-a achitat, astfel că acestea au dus la acumularea penalităților și majorărilor generând insolvența societății. De asemenea, nu a depus nici un act justificativ din care să rezulte că nu avea datorii la bugetul de stat la momentul suspendării activității.

Motivul de apel reprezentat de greșita determinare a cuantumului prejudiciului este însă fondat, având în vedere că în cazul incidenței art. 138 alin. 1 din legea 85/2006 nu se poate stabili un prejudiciu care să depășească pasivul societății. Potrivit tabelului definitiv de creanțe pasivul societății era de 6.349 lei, astfel că obligarea pârâtului la plata sumei de 23.905 lei este nelegală.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 NCPC și art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 urmează a admite în parte apelul declarat și a schimba în parte hotărârea instanței de fond în sensul stabilirii obligației de plată în cuantum de 6.394 lei în loc de 23.905 lei. Se vor menține dispozițiile privind respingerea excepțiilor și autorizarea creditorului să procedeze la punerea în executare a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte apelul declarat de pârâtul P____ M____ G_____ împotriva sentinței civile nr.1332/SIND/10.09.2015 pronunțate de Tribunalul B_____ –secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal pe care o schimbă în parte în sensul că:

Diminuează obligația stabilită în sarcina pârâtului privind plata pasivului debitoarei _______________ la 6.394 lei în loc de 23.905 lei.

Respinge restul pretențiilor și menține restul dispozițiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 19.01.2016.

Președinte Judecător

C______ V___ C_____ B____

Grefier

G______ P____

Red.CB/19.01.2016

Dact.GP/19.01.2016/4ex

Jud.fond:S.L.E_____