DECIZIA CIVILĂ NR. 302/R

Ședința publică de la data de 09 februarie 2012

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______, împotriva Sentinței comerciale nr. 744/JS/24 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât C______ M_____ O_______, intimata-debitoare __________________ SRL PRIN LICHID.JUD.SCP MAGISTER SPRL REȘIȚA, având ca obiect - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Constatând că recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______ a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ. Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin Sentința comercială nr. 744/JS/24 noiembrie 2011 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului C____-S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului C______ M_____ O_______ formulată de recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că nu a fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006.

Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.

Criticile DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______ au vizat aplicarea greșită a legii de către judecătorul-sindic, în sensul că în mod greșit s-a respins cererea de antrenare a răspunderii administratorului, atâta timp cât din raportul final rezultă că nu s-au predat actele și documentele prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, fiind „clară intenția administratorului social, prin faptele sale de a conduce societatea la insolvență”.

A arătat recurenta că răspunderea administratorului este reglementată de dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 raportat la 1540 C.________________________________ răspunde nu numai pentru dol, ci și pentru culpa comisă în executarea mandatului, iar în cazul mandatului oneros culpa este apreciată cu mai multă rigurozitate.

În consecință, recurenta a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale.

Analizând recursul declarat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______, văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea reține:

Acțiunea în atragerea răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței a fost promovată de recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______, solicitându-se antrenarea răspunderii în temeiul art. 138 alin.1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea insolvenței sunt în sensul următor:

„(…) judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: (…)

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.”

Se observă că prevederile incluse la lit. d) - art. 138 identifică trei fapte ilicite distincte – ținerea unei contabilități fictive, neținerea contabilității în conformitate cu legea și fapta de a face să dispară unele documente contabile.

În speță, recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______ a susținut existența faptei de încălcare a normelor ce reglementează înregistrările contabile.

Într-adevăr, în absența documentelor contabile este exclusă prin ipoteză o analiză a conformității cu legea a ținerii contabilității, astfel cum impune art. 138 alin. 1 lit. d), nefiind cunoscut însuși modul în care a fost ținută contabilitatea. Recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______ a apreciat că, în aceste condiții, se prezumă neținerea contabilității în conformitate cu legea.

Prezumțiile sunt definite potrivit art. 1199 C.civ. ca fiind „consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut”.

Prezumția reprezintă așadar un mijloc de probă indirect, ce permite stabilirea adevărului necunoscut pornind de la fapte cunoscute. Prezumțiile simple, cum este cea susținută de reclamant, nu pot fi reținute de judecătorul fondului decât în măsura în care prezintă „o greutate și puterea de a naște probabilitatea”, conform art. 1203 C.civ.

Astfel cum în mod corect a constatat judecătorul-sindic, recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______ nu a administrat nicio probă care să ofere indicii cu privire la nelegalitatea înregistrărilor și de natură să confere „greutate” prezumției.

Astfel cum în mod corect a constatat judecătorul-sindic, reclamanta creditoare nu a administrat nicio probă care să ofere indicii cu privire la nelegalitatea înregistrărilor și de natură să confere „greutate” prezumției – aceasta în condițiile în care exista obligația chiar a persoanelor cu atribuții de control financiar din cadrul DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______ de a controla legalitatea contabilității și, în cazul în care constată încălcări, de a dispune aplicarea sancțiunilor contravenționale, conform art. 41-2 din Legea nr. 82/1991.

În ce privește dispozițiile referitoare la mandat, invocate de creditoare, acestea sunt străine cauzei.

Prevederile art. 72 - 73 din Legea nr. 31/1990 vizează o răspundere care privește exclusiv raporturile dintre societate și organul de conducere. Faptul că se permite creditorilor în condițiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 să intervină în raporturile intervenite între societatea debitor și un terț (administratorul societății) nu reflectă decât aplicarea art. 974 C.civ., acțiunea întemeiată pe dispozițiile legii societăților comerciale neputând fi confundată cu acțiunea întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea insolvenței.

Chiar dacă art. 73 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 face referire la „corecta ținere” a registrelor cerute de lege, în procedura insolvenței această regularitate a registrelor este privită doar din perspectiva cauzei ce a generat insolvența, și nu din aceea a prejudicierii societății debitor.

Prin urmare, chiar fiind diminuat patrimoniul debitorului privit ca și gaj general în sensul art. 1718 C.civ., atâta timp cât cauza insolvenței este distinctă de eronata ținere a registrelor, este indiferentă culpa administratorului în sensul art. 73 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Pentru aceste considerente, constatând că Sentința comercială nr. 744/JS/24 noiembrie 2011 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului C____-S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX este temeinică și legală, în temeiul art. 8 din Legea nr.85/2006 și art. 312 alin. 1 C.proc.civ. rap. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează a se respinge recursul DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______ împotriva Sentinței comerciale nr. 744/JS/24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul C____-S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-debitoare __________________ SRL PRIN LICHID.JUD.SCP MAGISTER SPRL REȘIȚA, intimat-pârât C______ M_____ O_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09 februarie 2012.