Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 8/2016

Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____-SPERANȚA C_____

JUDECĂTOR R_____ A____ V_______ S____

GREFIER C______ L____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței Civile nr. 6731/09.09.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul pârât R______ K______ NASER.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 6731 din 9.09.2015 Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul D.G.R.F.P.B.-în reprezentarea A.F.P. SECTOR 6 BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâtul R______ K______ NASER .

În motivarea sentinței Judecătorul sindic a reținut că faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a)- g) ale art.138 din lege.

În speță, a reținut tribunalul, creditorul a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor privitoare la obligația ținerii contabilității fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. d) din lege.

Calitatea pârâtului, de administrator al debitorului, nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe, a arătat prima instanță.

Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

De asemenea, neținerea contabilității în conformitate cu legea trebuie să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, iar, în speță, creditorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate, a arătat tribunalul.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, prima instanță a arătat că trebuie ca reclamantul să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind relevante argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu s-a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și s-a continuat desfășurarea activității ar fi suficient pentru atragerea răspunderii în temeiul acestui text de lege.

Dezinteresul și managementul defectuos invocate de creditor la modul foarte general, a mai arătat tribunalul, chiar dacă ar fi cauzat pierderi în patrimoniul debitorului, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute de art. 138 din lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE, în calitate de creditor unic al debitorului _______________________ COMPANY 96 SRL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, din 2.11.2015.

În motivarea apelului apelanta creditoare a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr.85/2006.

Astfel, a apreciat apelanta, dispozițiile art. 138 lit. c apar ca o sancțiune aplicată administratorilor pentru încălcarea dispozițiile art. 27 din lege care obligă debitorul aflat în stare de insolvență să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii.

În ceea ce privește incidența art. 138 lit. d din lege, apelanta a precizat că lichidatorul judiciar a arătat că a intrat în posesia documentelor prevăzute de art. 28 din lege.

A mai apreciat apelanta că nedepunerea de către debitoare a actelor și documentelor contabile la organele fiscale instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea.

Totodată, legătura de cauzalitate există între fapta ilicită a administratorului societății debitoare, respectiv managementul defectuos al societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriei și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normelor și în condiții de legalitate a societății.

În drept, art. 466 și următoarele Cod de procedură civilă.

Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 alin 1 Cod de procedură civilă, constată apelul nefondat pentru considerentele ce succed:

În mod întemeiat prima instanță a reținut că prin cererea de atragere a răspunderii patrimoniale creditorul a făcut doar afirmații generice referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 lit. c și d din Legea nr.85/2006, nesusținute de probatorii.

Astfel, pentru a demonstra incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 lit. c din lege, creditoarea apelantă trebuia să probeze, în condițiile legii, interesul personal al administratorului statutar al debitoarei în continuarea activității societății.

În speță însă, contrar celor susținute de către apelanta creditoare, societatea debitoare nu a avut nici un fel de activitate, fiind dizolvată anterior introducerii cererii de deschidere a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, prin sentința nr. 8382/1.09.2008, pronunțată de Tribunalul București în temeiul dispozițiilor art. 237 alin 1 din lgnr.31/1990; prin sentința comercială nr. 1729/19.02.2010 fiind desemnat ca lichidator, în temeiul Legii nr. 31/1990, la cererea A.F.P. SECTOR 6, practicianul în insolvență L___ M______.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei Tabrom Import Export Company 96 SRL a fost formulată la data de 28.04.2014 de către debitoare prin lichidatorul L___ M______.

Din datele comunicate de O.N.R.C. la 25.04.2014 rezultă că societatea debitoare nu a mai funcționat încă din anul 2005, având sediul expirat la data de 31.12.2004 (F.6, dos. T.B. nr. XXXXXXXXXX14) și nedepunând bilanțuri contabile de la data de 31.12.2007, astfel cum a comunicat însăși apelanta prin adresa nr. xxxxxx/15.01.2013 (F.18, dos. T.B.).

Din somația nr. 40/XXXXXXXXX/xxxxx din 19.10.2009 și titlurile executorii emise de A.F.P. SECTOR 6 BUCUREȘTI (f.34-46 dos. T.B.) rezultă că debitele înregistrate de către debitoare constau în neplata contribuției de asiguri de șomaj, asigurări sociale, asigurări de sănătate, asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator în perioada 25.02.xxxxxxxxxxxxx13 și impozit pe profit în perioada 31.12.xxxxxxxxxxxxx13, apelanta solicitând înscrierea în tabelul obligațiilor debitoarei cu o creanță în sumă de 36.107 lei.

Așadar, nu numai că apelanta creditoare nu a dovedit faptul că administratorul societății debitoare ar fi dispus continuarea activității în interesul său personal, dar debitoarea nu a mai desfășurat activitate, având sediul expirat din data de 31.12.2004 și fiind dizolvată în baza L.S., încă din data de 1.09.2008.

Cât privește nedepunerea evidențelor contabile la organele fiscale, este evident că aceste documente nu au fost întocmite ca urmare a încetării activității societății și, ulterior, a dizolvării acesteia, tribunalul arătând în mod întemeiat că reclamanta creditoare nu a probat legătura de cauzalitate dintre nedepunerea acestor documente contabile, neținerea contabilității în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății debitoare.

Prin motivele de apel creditorul unic nu a adus argumente pertinente de fapt și de drept prin care să combată cele reținute de către Judecătorul sindic, motivele de apel fiind, de fapt, doar o reiterare a motivelor inserate de creditor prin cererea introductivă la instanța de fond.

Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că sentința pronunțată de Judecătorul sindic este legală și temeinică, apelanta neprobând în apel necesitatea reformării acestei hotărâri, văzând și dispozițiile art. 8 alin 1 din Legea nr.85/2006, art. 480 alin 1 Cod de procedură civilă, respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, ______________________, sector 2, împotriva Sentinței Civile nr. 6731/09.09.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul pârât R______ K______ NASER,prin afișare la ușa instanței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2016.

Președinte, M____-SPERANȚA C_____		Judecător, R_____ A____ V_______ S____
	Grefier, C______ L____

Red.Jud. M.S.C.

25.01.2016

Tehnored.A.A.

4 ex./25.01.2016

_____________________>

Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Judecător Sindic — M_____ M______