Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1199/2015

Ședința publică din data de 22 Septembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D______ P______

JUDECĂTOR: A_____-I_____ A_____

GREFIER: E__ T____ V_____

S-a luat spre examinare apelul declarat de apelant D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ-N_____ împotriva sentinței civile nr. 419, pronunțată la data de 18.02.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj în contradictoriu cu intimat F______ G_____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este îndeplinită. Se menționează că în prezenta cauză s-a derulat procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013 referitoare la regularizarea cererii de apel și fixarea unui termen de judecată. Apelul promovat este scutit de la plata taxelor de timbru. Apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, solicitarea acestuia regăsindu-se la fila 3 din dosar. La data de 26.05.2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare iar la data de 22.06.2015 apelanta a răspuns la întâmpinare.

La data de 18.09.2015 Cabinetul Individual de Insolvență a depus la dosarul cauzei note scrise.

Curtea procedând din oficiu și în raport de dispozițiile art.131 din NCPC, la verificarea competenței constată că în conformitate cu dispozițiile art. 96 din NCPC și art. 8 din Legea nr.85/2006 este competentă general material și teritorial să soluționeze cauza.

După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, deschide dezbaterile în temeiul art. 392 N. C.pr.civ. și văzând că părțile nu sunt prezente pentru a pune concluzii însă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile în temeiul art. 394 al. 1 N. C.pr.civ și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 419/18.02.2015 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, s-a respins cererea formulată de reclamanta DGRFP Cluj-N_____ în contradictoriu cu pârâtul F______ G_____. A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1860 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 09.09.2014, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta Direcția G_______ Regionala a Finanțelor Publice Cluj, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, în calitate de creditor al ______________________, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul F______ G_____, obligarea acestuia Ia plata pasivului societății debitoarei ______________________, conform tabelului definitiv al creanțelor, în sumă de 38.593 lei.

În motivare, s-a precizat că prin încheierea civila nr. 916/26.03.2014 pronunțata de Tribunalul Specializat Cluj in dosarul nr. XXXXXXXXXXX14 a fost admisa cererea de deschidere a procedurii insolvenței in forma simplificata, la cererea debitoarei ______________________. Urmare a notificărilor efectuate de către lichidator, a fost întocmit tabelul preliminar de creanțe in care creditoarea a fost înscrisa cu o creanța de 38.593 lei, garantata provizoriu pana la identificarea stocului de marfa asupra căruia s-a instituit sechestrul conform Procesului verbal de sechestru nr. xxxxx/11.11.2013. Din rapoartele lichidatorului judiciar, in concret din raportul cauzelor care au determinat insolvența publicat in BPI nr. 8528/06.05.2014 rezulta ca analizându-se situația financiara a debitoarei s-a constatat din balanța de verificare pentru luna precedenta deschiderii procedurii insolvenței, respectiv cea aferenta lunii februarie 2014 ca structura activelor circulante se compune in cazul debitoarei din stocuri, creanțe si disponibilități bănești. D__ fiind obiectul de activitate al debitoarei, in domeniul comerțului, aceasta debitoare avea stocuri scriptice de mărfuri care au coincis cu stocurile faptice, conform listei de inventar, la finalul lunii februarie 2014, la valoarea de achiziție de 3005 lei. S-a reținut de către lichidator ca având in vedere ca procedura de insolvența s-a deschis la data de 26.03.2014, societatea debitoare a mai înregistrat de la începutul lunii martie procese verbale de casare a stocurilor cu termen de valabilitate depășit, astfel ca valoarea stocurilor a fost zero, conform balanței de verificare aferenta lunii martie 2014.

În privința creanțelor, s-a reținut de către lichidator ca acestea au fost încasate in totalitate la sfârșitul lunii februarie 2014, înainte de a intra in procedura de insolvența precum si ca in luna martie 2014 nu exista creanțe neîncasate. În ceea ce privește disponibilitățile bănești s-a reținut ca societatea debitoare a înregistrat un sold aferent disponibilităților bănești în suma de 743 lei la finele lunii februarie 2014, compus din numerar in casa de 798,25 lei si soldul bancar creditor de 55 lei iar in urma operațiunilor înregistrate in luna martie 2014 rezulta sold in casa de 20,84 lei si un sold creditor bancar de 60 lei. În același raport, la capitolul 7 care cuprinde concluziile privind cauzele si împrejurările care au condus la încetarea de plați, lichidatorul judiciar a arătat ca in urma analizei documentelor privind evidenta contabila a activității debitoarei in perioada xxxxxxxxxxxxx14, a condițiilor pieței, printre alte cauze a insolvenței se afla si menținerea in ultimii trei ani de activitate a cheltuielilor firmei la nivel superior celui atins de venituri si păstrarea unui grad de îndatorare ridicat.

Cu toate ca aceasta analiza este elocventa, lichidatorul apreciază ca nu au fost identificate persoane care sa le fie imputabila aceasta stare, sau elemente care sa atragă incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Mai arata lichidatorul ca răspunderea reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are natura juridica a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Astfel lichidatorul judiciar nu a înțeles sa formuleze cererea de antrenare a răspunderii materiale reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006. În calitate de creditor majoritar si având în vedere situația determinata de prejudiciul cauzat bugetului de stat in suma de 38.593 pentru a cărui încasare s-a instituit sechestrul conform Procesului verbal de sechestru nr. xxxxx/11.11.2013 iar acesta nu a putut fi valorificat (deoarece cu ocazia evaluării s-a întocmit in prezenta paratului procesul verbal de identificare a bunurilor din care rezulta ca lipsea lista de inventariere la 31.12.2013) iar ulterior debitoarea si-a solicitat deschiderea procedurii de insolvența, sunt întrunite condițiile art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006. În primul rând administrarea societății se realizează în temeiul unui contract de mandat iar în speța de față culpa este atât prezumată cat si evidentă, rezultând din atitudinea pe care paratul a avut-o in privința acoperirii pasivului debitoarei.

Fiind întrunite condițiile de angajare a răspunderii materiale constând în concret în fapta prin care administratorul si asociatul unic al debitoarei a făcut sa dispară o parte din activul societății, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, precum si culpa, se solicită ca paratul sa fie obligat la plata sumei de 38.593 lei reprezentând o parte a pasivului debitoarei ______________________.

În drept, fapta pentru care se solicită angajarea răspunderii materiale a pârâtului este prevăzută la art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006 text de lege care prevede angajarea răspunderii materiale pentru membrii organelor de conducere a societății atunci când „au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au mărit in mod fictiv pasivul acesteia”.

Pârâtul F______ G_____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de angajare a răspunderii materiale formulata de DIRECȚIA G_______ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____, ca fiind neîntemeiata si totodată, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

Cererea este neîntemeiata având in vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. e si art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 pentru admiterea cererii. Nu exista fapta prevăzuta la art. 138 alin. (1) lit. e din Legea nr. 85/2006, aspect care se desprinde din raportul întocmit de administratorul judiciar desemnat in cauza, T____ C_______, in care se menționează ca la apariția acestei stări au contribuit mai mulți factori de natura obiectiva, din documentele si informațiile obținute pana in acest moment, nu au fost identificate persoane cărora sa le fie imputabila aceasta stare, sau elemente care sa atragă incidența prevederilor art. 138 din Legea 85/2006. Nu a existat un proces verbal de sechestru si nici acte de sechestru in sensul stabilit de art. 129 Cod de procedura fiscala, ci doar un proces verbal de inventariere întocmit in birou, fără identificarea bunurilor si fără relevanta juridica sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. e din Legea nr. 85/2006. Potrivit art. 129 Cod de procedura fiscala „(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. (2) Se dispun masuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, sa își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. (3) Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. (4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. (6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care .se aplică în mod corespunzător.

Masurile asigurătorii in vederea satisfacerii creanțelor fiscale sunt, potrivit art. 129 Cod de procedura fiscala, poprirea si sechestrul asigurător, masuri care se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente, prin decizie emisa de organul fiscal competent. La aliniatul 2 al aceluiași articol se precizează ca "Decizia de instituire a masurilor asigurătorii trebuie motivata si semnata de către conducătorul organului fiscal competent. "

Prin Ordinul nr. 2605/2010 al ANAF se precizează ca „Măsurile asigurătorii dispuse de către organul de control se duc la îndeplinire de organul de executare, în timpul acțiunii de control, împreună cu organul de control. In situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control”. Potrivit acestui ordin, actele administrative utilizate in procedura de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii trebuie sa urmeze o anumita ordine. Referatul justificativ al masurilor asigurătorii este primul act procedural care va fi întocmit de către organul de control fiind propus spre avizare. După avizare se va întocmi Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii de către echipa de control. După aprobarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, aceasta va fi comunicată debitorului în aceeași zi sau cel târziu în ziua următoare de către organul de executare împreună cu organul de control. Odată cu comunicarea deciziei, aceste organe vor proceda la identificarea și aplicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului ce fac obiectul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Pârâtul învederează că nu i-a fost comunicata o asemenea decizie care trebuia însoțita de adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești si/sau procesul-verbal de sechestru asigurător. S-a precizat ca procesul de identificare a bunurilor supuse sechestrului din data de 31.01.2014 s-a întocmit în prezenta sa, a organului fiscal si a evaluatorului, cu toate acestea lipsește semnătura pârâtului. In realitate acel proces verbal de identificare a fost făcut __________________ verificarea bunurilor si fără sa existe o decizie de instituire a masurilor asigurătorii. Practic nu s-a respectat nimic din procedura reglementata de art. 129 din Codul de procedura fiscala.

Fondul de marfa existent a fost comercializat/casat anterior deschiderii procedurii de in solventa, susținere probata cu mențiunile cuprinse in raportul întocmit de administratorul judiciar desemnat in cauza. La pagina 8 din Buletinul procedurilor de insolvența nr. xxxxx/28.08.2014 administratorul judiciar menționează ca "Este real faptul ca la data înregistrării de către debitoarea ______________________ a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, exista un stoc de marfa de 3.005 lei, insa acesta a fost casat si o parte valorificat, iar din sumele încasate au fost achitați furnizorii. Se poate observa ca in lista de creditori/furnizori apar diverse societăți a căror creanțe fiind plătite in acest interval de timp, nu au mai formulat declarații de creanța. In consecința, după data deschiderii procedurii nu mai exista un stoc de marfa care sa fie inventariat”.

Pârâtul învederează că a creditat societatea cu suma de 140.792,29 lei, aspect consemnat la pagina 11 a raportului întocmit de administratorul judiciar. Ca atare, nu suntem in ipoteza in care și-ar fi însușit bunurile sau am deturnat o parte din activul societății ori a mărit in mod fictiv pasivul ei, dimpotrivă a sprijinit societatea atâta timp cat rezultatele economice au permis funcționarea ei. Este de observat ca in raportul asupra cauzelor ajungerii in stare de insolvența nu s-au reținut fapte ale sale de natura sa atragă antrenarea răspunderii civile delictuale. In raport s-a menționat ca s-a ajuns in starea de insolvența datorita menținerii in ultimii trei ani de activitate a cheltuielilor firmei la nivel superior celui atins de venituri si păstrării unui grad de îndatorare ridicat; impactul crizei economice asupra activității desfășurate de societatea debitoare, a avut ca efect diminuarea semnificativa a randamentului acesteia, ca urmare a reducerii consumului prin reducerea puterii de cumpărare a consumatorului final; scăderea continua a adaosului comercial se cunoaște faptul ca ______________________ din zona rurala, se comercializează cu precădere doar produsele de baza, de stricta necesitate iar puterea de cumpărare este mult mai mica, prețul rămânând principalul criteriu de achiziție; Costuri mari in ceea ce privește aprovizionarea prin creșterea preturilor de achiziție a mărfurilor la care se adaugă cheltuielile de transport; Acumularea continua a datoriilor in special fata de bugetul de stat, care neachitate la scadenta au generat calcularea de majorări si penalități de întârziere; Management defectuos prin aceea ca administratorul nu a știut sa diagnosticheze semnele insolvenței la timp si sa intervină eficient asupra cauzei.

Nu exista nici celelalte condiții referitoare la răspunderea civila delictuala fapta ilicita, prejudiciu, raport de cauzalitate intre pretinsa fapta ilicita si rezultatul produs.

Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de creditorul DGRFP Cluj-N_____, având în vedere dispozițiile art.138 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Prin încheierea Civila nr. 916/26.03.2014 pronunțata de Tribunalul Specializat Cluj in dosarul nr. XXXXXXXXXXX14, s-a dispus deschiderea insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei REVANȘA PRODCOM SRL, fiind desemnat lichidator judiciar CII T____ M____ C_______. Judecătorul sindic a definitivat tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, valoarea totală a creanțelor fiind de xxxxx lei.

Pârâtul F______ G_____ a deținut calitatea de administrator al debitoarei de la data înființării societății și până la momentul intrării acesteia în insolvență. În cuprinsul raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar a reținut că i s-au predat de către debitoare documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care analiza financiar-economică a debitoarei s-a făcut prin raportare la situațiile financiare comunicate, pentru anii 2011 - 2013. S-a reținut astfel că societatea deținea la sfârșitul lunii februarie stocuri în valoare de 3005 lei, care au fost casate, la sfârșitul lunii martie 2014 valoarea acestora fiind zero, iar creanțele au fost încasate în totalitate. Lichidatorul judiciar a precizat de asemenea că administratorul statutar – în speță pârâtul F______ G_____ – a susținut din fonduri proprii activitatea societății pentru o perioadă. Lichidatorul judiciar a apreciat din analiza în ansamblu a situației economico-financiare a societății că, întrucât nu au fost identificate acte sau fapte frauduloase imputabile unor persoane care au gestionat/condus activitatea economică a debitoarei, nu există elemente care să poată fundamenta o cerere de antrenare a răspunderii materiale potrivit art. 138 din legea nr. 85/2006.

Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat – cuprins în actul constitutiv – atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.

Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.

Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.

Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Cererea de antrenare a răspunderii poate fi formulată și de către creditorul majoritar în situația în care administratorul/lichidatorul judiciar consideră că nu este cazul să formuleze o astfel de cerere sau în situația în care nu identifică persoane responsabile de apariția stării de insolvență, astfel că cererea formulată de creditoarea DRGFP Cluj-N_____ îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 138 lit. e din legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportată membrii organelor de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia. Reclamanta creditoare a susținut prin cererea formulată că activul deturnat/ascuns de către pârât constă în stocul de marfă în valoare de 3005 lei, respectiv disponibilitățile bănești în sumă de 743 lei, evidențiate la sfârșitul lunii februarie 2014, însă raportat la concluziile raportului întocmit de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic constată că situația acestor active a fost lămurită de către lichidatorul judiciar, nefiind identificate încălcări ale dispozițiilor legale.

Reclamanta nu a probat în cauză faptul că pârâtul ar fi deturnat/ascuns active ale societății, nici nu a justificat în vreun fel motivul pentru care apariția stării de insolvență a fost rezultatul casării sau al valorificării acestor active în valoare totală de 3748 lei, deși sarcina probei îi revenea în acest sens, atât timp cât raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006 nu a identificat faptele pretinse de către creditor și existența unei legături de cauzalitate între faptele pretinse și apariția stării de insolvență.

Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a apreciat că cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2008 este nefondată, urmând a fi respinsă.

În temeiul art. 453 NCPC, față de culpa procesuală a reclamantei, a dispus obligarea acesteia la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1860 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii și a obligării pârâtului la plata sumei de 38.593 lei.

În motivarea apelului se arată în fapt, că prin Sentința Civila nr. 419/2015 a fost respinsa cererea reclamantei-creditoare de antrenare a răspunderii materiale a paratului F______ G_____, care a avut calitatea de asociat unic si administrator al debitoarei ____________________.R.L. si a fost obligata reclamanta creditoare la plata sumei de 1860 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocațial. Pentru a pronunța aceasta hotărâre, judecătorul sindic a reținut, in esența ca „reclamanta nu a probat in cauza faptul ca paratul ar fi deturnat/ascuns active ale societății, nici nu a justificat in nici un fel motivul pentru care apariția stării de insolvența a fost rezultatul casării sau al valorificării acestor active. Acest unic motiv concret de respingere a acțiunii corespunde, în opinia apelantei, unei interpretări si analizări insuficiente a stării de fapt.

Astfel, din rapoartele lichidatorului judiciar, în concret din raportul cauzelor care au determinat insolvența publicat in BPI nr. 8528/06.05.2014 rezulta că analizându-se situația financiară a debitoarei s-a constatat din balanța de verificare pentru luna precedentă deschiderii procedurii insolvenței, respectiv cea aferenta lunii februarie 2014 ca structura activelor circulante se compune in cazul debitoarei din stocuri, creanțe si disponibilități bănești. D__ fiind obiectul de activitate al debitoarei, in domeniul comerțului, aceasta debitoare avea stocuri scriptice de mărfuri care au coincis cu stocurile faptice, conform listei de inventar, la finalul lunii februarie 2014, la valoarea de achiziție de 3005 lei. S-a reținut de către lichidator ca având in vedere ca procedura de insolvența s-a deschis la data de 26.03.2014, societatea debitoare a mai înregistrat de la începutul lunii martie procese verbale de casare a stocurilor cu termen de valabilitate depășit, astfel ca valoarea stocurilor a fost zero, conform balanței de verificare aferenta lunii martie 2014 .

În privința creanțelor, s-a reținut de către lichidator ca, „ creanțele in cazul societății debitoare au fost încasate in totalitate la sfârșitul lunii februarie 2014, înainte de a intra in procedura de insolvența „ precum si ca in luna martie 2014 nu exista creanțe neîncasate". În ceea ce privește disponibilitățile bănești s-a reținut ca „societatea debitoare a înregistrat un sold aferent disponibilităților bănești in suma de 743 lei la finele lunii februarie 2014, compus din numerar in casa de 798,25 lei si soldul bancar creditor de 55 lei" iar „in urma operațiunilor înregistrate în luna martie 2014 rezulta sold in casa de 20,84 lei si un sold creditor bancar de 60 lei”.

În același raport, la capitolul 7 care cuprinde „ concluziile privind cauzele si împrejurările care au condus la încetarea de plăți", lichidatorul judiciar a arătat ca în urma analizei documentelor privind evidența contabilă a activității debitoarei in perioada xxxxxxxxxxxxx14, a condițiilor pieței, printre alte cauze a insolvenței se afla si „menținerea in ultimii trei ani de activitate a cheltuielilor firmei la nivel superior celui atins de venituri si păstrarea unui grad de îndatorare ridicat”.

Cu toate ca aceasta analiza este elocventa, lichidatorul apreciază ca nu au fost identificate persoane care sa le fie imputabila aceasta stare, sau elemente care sa atragă incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Mai arata lichidatorul ca răspunderea reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are natura juridica a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Astfel, lichidatorul judiciar nu a înțeles sa formuleze cererea de antrenare a răspunderii materiale reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

D__ fiind ca apelanta are calitate de creditor majoritar, fiind în situația de fapt determinata de prejudiciul cauzat bugetului de stat în suma de 38.593 lei a cărui structura consta in: TVA, impozit pe salarii, impozit pe profit, impozit pe microintreprinderi precum si contribuții la sistemul public de asigurări de sănătate, pentru a căror încasare s-a instituit sechestrul conform Procesului verbal de sechestru nr. xxxxx/11.11.2013, iar acesta nu a putut fi valorificat (deoarece cu ocazia evaluării s-a întocmit in prezenta paratului procesul verbal de identificare a bunurilor din care rezulta ca lipsea lista de inventariere la 31.12.2013) iar ulterior debitoarea si-a solicitat deschiderea procedurii de insolvența, determina întrunirea condițiilor art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006 .

Nu este împărtășită opinia lichidatorului si nici motivarea instanței cu privire la inexistenta culpei in speța dedusa judecații deoarece in primul rând administrarea societății se realizează in temeiul unui contract de mandat, iar in speța de față, culpa este, nu numai prezumata, cât și evidentă rezultând din atitudinea pe care pârâtul a avut-o in privința acoperirii pasivului debitoarei. În opinia apelantei, fiind întrunite condițiile de angajare a răspunderii materiale, constând în concret in fapta prin care administratorul si asociatul unic al debitoarei a făcut sa dispară o parte din activul societății, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și culpa, solicităm ca paratul să fie obligat la plata sumei de 38.593 lei reprezentând o parte a pasivului debitoarei S.C. REVANȘA PRODCOM S.R.L., suma reprezentând creanța înscrisa in tabelul definitiv de creanțe cu titlu de creanța bugetara declarata de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____ prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj.

În drept, fapta pentru care solicităm angajarea răspunderii materiale a pârâtului este prevăzută la art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006 text de lege care prevede angajarea răspunderii materiale pentru membrii organelor de conducere a societății atunci când „au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au mărit in mod fictiv pasivul acesteia".

În probațiune, apelanta propune ca instanța de apel in rejudecare sa admită proba cu înscrisuri constând in raportul cauzelor care au determinat insolvența publicat in BPI nr. 8528/06.05.2014, structura creanței cuprinsa in declarația de creanța, înregistrata la organul fiscal sub nr. 7259/15.04.2014, Procesul verbal de sechestru nr. xxxxx/11.11.2013, procesul verbal de identificare a bunurilor pentru evaluare nr. 1682/31.01.2014, acte aflate la dosarul care are ca obiect cererea de antrenare a răspunderii materiale .

2. In ceea ce privește obligarea creditoarei - reclamante la plata cheltuielilor de judecata, culpa procesuala invocata de instanța nu este susținuta astfel că solicită sa înlăturați obligarea apelantei la plata acestor cheltuieli de judecata. In subsidiar, apreciind ca acest onorariu este exagerat de ridicat se solicita diminuarea onorariului acordat de judecătorul sindic .

În data de 26.05.2015 intimatul F______ G_____ a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 13-15), solicitând respingerea apelului formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____ ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Apelul este nefondat, afirmație bazata pe următoarele considerente: Este nefondată critica potrivit căreia motivul concret de respingere a acțiunii corespunde unei interpretări si analizări insuficiente a stării de fapt." În paginile 5, 6 si 7 din sentința civilă nr. 419/18.02.2015 instanța a făcut o amplă analiza a stării de fapt prin prisma documentelor existente la dosar si a dispozițiilor legale aplicabile.

Astfel în finalul pagini 5 instanța a reținut că „În cuprinsul raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar a reținut că i s-au predat de către debitoare documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care analiza financiar - economică a debitoarei s-a făcut prin raportare la situațiile financiare comunicate, pentru anii 2011-2013. S-a reținut astfel că societatea deținea la sfârșitul lunii februarie stocuri în valoare de 3005 lei, care au fost casate, la sfârșitul lunii martie 2014 valoarea acestora fiind zero, iar creanțele au fost încasate în totalitate. Lichidatorul judiciar a precizat de asemenea ca administratorul statutar - în speță pârâtul F______ G_____ - a susținut din fonduri proprii activitatea societății pentru o perioada. Aspectele reținute de instanța corespund realității fiindcă in pagina 11 din raportul întocmit de lichidatorul judiciar s-a menționat ca intimatul a creditat societatea cu suma de 140.792,29 lei adică, cu o suma mai mare de cea. 3,59 ori mai mare decât suma cu privire la care s-a formulat cererea de antrenare a răspunderii. În pagina 6, de la alineatul 2 pana la penultimul alineat, instanța a făcut o analiza a cazurilor si condițiilor in care se poate dispune antrenarea răspunderii in temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Nu sunt fondate si nici dovedite afirmațiile apelantei potrivit cărora ar fi întrunite condițiile de angajare a răspunderii materiale, „... constând in concret in fapta prin care administratorul si asociatul sau unic al debitoarei a făcut sa dispară o parte din activul societății..." Referitor la această susținere arată că nu există fapta prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. e din Legea nr. 85/2006, aspect care se desprinde din raportul întocmit de administratorul judiciar desemnat in cauza, T____ C_______, in care se menționează ca „Analizând cauzele care au dus la starea de insolvența a ______________________, s-a constat ca la apariția acestei stări au contribuit mai mulți factori de natura obiectiva. Din documentele si informațiile obținute pana in acest moment, nu au fost identificate persoane cărora sa le fie imputabila aceasta stare, sau elemente care sa atragă incidența prevederilor art. 138 din Legea 85/2006.";

Nu a existat un proces verbal de sechestru si nici acte de sechestru în sensul stabilit de art. 129 Cod de procedura fiscala, ci doar un proces verbal de inventariere întocmit in birou, fără identificarea bunurilor si fără relevanță juridică sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. e din Legea nr. 85/2006.

Masurile asigurătorii in vederea satisfacerii creanțelor fiscale sunt, potrivit art. 129 Cod de procedura fiscala, poprirea si sechestrul asigurător, masuri care se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente, prin decizie emisa de organul fiscal competent. La aliniatul 2 al aceluiași articol se precizează ca " Decizia de instituire a masurilor asigurătorii trebuie motivata si semnata de către conducătorul organului fiscal competent."

Prin Ordinul nr. 2605/2010 al ANAF se precizează ca „Măsurile asigurătorii dispuse de către organul de control se duc la îndeplinire de organul de executare, în timpul acțiunii de control, împreună cu organul de control. în situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control."

Potrivit acestui ordin, actele administrative utilizate in procedura de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii trebuie sa urmeze o anumita ordine. Referatul justificativ al masurilor asigurătorii este primul act procedural care va fi întocmit de către organul de control fiind propus spre avizare. După avizare se va întocmi „Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii" de către echipa de control. După aprobarea „Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii", aceasta va fi comunicată debitorului în aceeași zi sau cel târziu în ziua următoare de către organul de executare împreună cu organul de control. Odată cu comunicarea deciziei, aceste organe vor proceda la identificarea și aplicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului ce fac obiectul „Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii".

În speța pendinte, nu a fost comunicată o asemenea decizie care trebuia însoțita de adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești si/sau procesul-verbal de sechestru asigurător. S-a precizat că procesul de identificare a bunurilor supuse sechestrului din data de 31.01.2014 s-a întocmit in prezenta intimatului a organului fiscal si a evaluatorului, cu toate acestea lipsește semnătura acestuia. În realitate acel proces verbal de identificare a fost făcut __________________ verificarea bunurilor si fără sa existe o decizie de instituire a masurilor asigurătorii. Practic nu s-a respectat nimic din procedura reglementată de art. 129 din Codul de procedura fiscală.

Fondul de marfa existent a fost comercializat/casat anterior deschiderii procedurii de insolvență, susținere probată cu mențiunile cuprinse în raportul întocmit de administratorul judiciar desemnat în cauză. La pagina 8 din raportul publicat în Buletinul procedurilor de insolvența nr. xxxxx/28.08.2014 administratorul judiciar menționează că "Este real faptul că la data înregistrării de către debitoarea S.C. REVANȘA PRODCOM S.R.L. a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, exista un stoc de marfa de 3.005 lei, însă acesta a fost casat si o parte valorificat, iar din sumele încasate au fost achitați furnizorii. Se poate observa ca in lista de creditori/furnizori apar diverse societăți a căror creanțe fiind plătite in acest interval de timp , nu au mai formulat declarații de creanța. In consecința, după data deschiderii procedurii nu mai exista un stoc de marfa care sa fie inventariat."

Intimatul a creditat societatea cu suma de 140.792,29 lei, aspect consemnat la pagina 11 a raportului întocmit de administratorul judiciar in care se precizează că "societatea a fost creditată de asociatul unic cu suma de 140.792,29 lei.". Ca atare, nu suntem in ipoteza in care intimatul și-ar fi însușit bunurile sau ar fi deturnat o parte din activul societății ori ar fi mărit in mod fictiv pasivul ei, dimpotrivă a sprijinit societatea atâta timp cat rezultatele economice au permis funcționarea ei. Este de observat ca in raportul asupra cauzelor ajungerii in stare de insolvența nu s-au reținut fapte ale subsemnatului de natura sa atragă antrenarea răspunderii civile delictuale. In raport s-a menționat ca s-a ajuns in starea de insolvența datorita : " Menținerea in ultimii trei ani de activitate a cheltuielilor firmei la nivel superior celui atins de venituri si păstrarea unui grad de îndatorare ridicat; Impactul crizei economice asupra activității desfășurate de societatea debitoare, a avut ca efect diminuarea semnificativa a randamentului acesteia, ca urmare a reducerii consumului prin reducerea puterii de cumpărare a consumatorului final; Scăderea continua a adaosului comerciali se cunoaște faptul ca ______________________ din zona rurala, se comercializează cu precădere doar produsele de baza, de stricta necesitate iar puterea de cumpărare este mult mai mica, prețul rămânând principalul criteriu de achiziție; Costuri mari in ceea ce privește aprovizionarea prin creșterea preturilor de achiziție a mărfurilor la care se adaugă cheltuielile de transport; Acumularea continua a datoriilor in special fata de bugetul de stat, care neachitate la scadenta au generat calcularea de majorări si penalități de întârziere; Management defectuos prin aceea ca administratorul nu a știut sa diagnosticheze semnele insolvenței la timp si sa intervină eficient asupra cauzei."

Nu exista nici celelalte condiții referitoare la răspunderea civila delictuală (fapta ilicita, prejudiciu, raport de cauzalitate intre pretinsa fapta ilicita si rezultatul produs). Nu se dezvoltă aceasta susținere fiindcă in raportul întocmit de administratorul judiciar cu privire la ajungerea in starea de insolvența s-au descris motivele pentru care s-a ajuns in aceasta stare, fără existe vreo mențiune cu privire la vreo fapta ilicita a intimatului.

Este nefondat motivul cuprins la punctual nr. 2 din apel referitor la obligarea reclamantei apelante la plata cheltuielilor de judecata. Hotărârea instanței de fond este în concordanță cu dispozițiile art. 451 si 453 din Codul de procedura civilă. În condițiile în care cererea reclamantei a fost respinsă era firesc ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecata efectuate de către intimat, cheltuieli în sumă de 1860 lei reprezentând onorariul de avocat achitat, cu privire la care s-a făcut dovada plății. Au fost avute în vedere prevederile art. 451 si 453 din Codul de procedura civilă, îndeosebi cele cuprinse la art. 453 alin. 1 care prevăd ca "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, sa îi plătească acesteia cheltuieli de judecata."

Este nefondata cererea referitoare la reducerea onorariului de avocat si afirmația ca acest onorariu "... este exagerat de ridicat..." Apelanta ignora faptul ca onorariul de avocat nu este salariu si ca din onorariu de avocat se plătesc: - 24% TVA; 16% impozit pe venit; - cca. 12% cote la barou si la Casa de Pensii a Avocaților; -6,5% contribuții de asigurări sociale de sănătate; - chiria; - salariile si indemnizațiile colaboratorilor; - hârtie, energie electrica, utilități, etc. Un onorariu de 1860 lei care cuprinde si TVA-ul este in mod categoric rezonabil, astfel ca nu sunt motive pentru diminuarea acestuia, cu precizarea ca 46,5% din acest onorariu se întoarce la organele fiscale sub forma de taxe, cote si impozite.

În drept: art. 471, 480 , art. 451, art. 453 din Codul de procedura civilă.

Prin Notele scrise formulate, Cabinet Individual de Insolvența T____ C_______, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ______________________, a arătat că lasă la aprecierea Curții de Apel Cluj soluționarea apelului formulat DRGFP CLUJ împotriva sentinței nr. 419/18.02.2015 a Tribunalului Specializat Cluj prin care a fost respinsa cererea de antrenare a răspunderii administratorului statutar F______ G_____. Așa cum s-a arătat și în Raportul asupra cauzelor care au determinat starea de insolvența a debitoarei nu a apreciat că ar fi incidente dispozițiile prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006 pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii administratorului statutar.

Apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____ a formulat „Răspuns la întâmpinare”, răspuns la apărarea formulată de pârâtul intimat F______ G_____ la cererea de angajare a răspunderii materiale pentru plata sumei de 38.593 lei reprezentând o parte a pasivului debitoarei ______________________ înscrisă în tabelul definitiv de creanțe cu titlu de creanța bugetar.

Cu toate ca intimatul invoca pe fond în favoarea sa rapoartele lichidatorului, in opinia apelantei, acestea nu contribuie la exonerarea acestuia de răspundere. Astfel cum s-a arătat in fata primei instanțe, din rapoartele lichidatorului judiciar, in concret din raportul cauzelor care au determinat insolvența publicat in BPI nr. 8528/06.05.2014 rezulta ca analizându-se situația financiara a debitoarei s-a constatat din balanța de verificare pentru luna precedenta deschiderii procedurii insolvenței, respectiv cea aferenta lunii februarie 2014 ca structura activelor circulante se compune in cazul debitoarei din stocuri, creanțe si disponibilități bănești. D__ fiind obiectul de activitate al debitoarei, in domeniul comerțului, aceasta debitoare; avea stocuri scriptice de mărfuri care au coincis cu stocurile faptice, conform listei de inventar, la finalul lunii februarie 2014, la valoarea de achiziție de 3005 lei. S-a reținut de către lichidator ca `având in vedere ca procedura de insolvența s-a deschis la data de 26.03.2014,` societatea debitoare a mai înregistrat de la începutul lunii martie procese verbale de casare a stocurilor cu termen de valabilitate depășit, astfel ca valoarea stocurilor a fost zero, conform balanței de verificare aferenta lunii martie 2014. În privința creanțelor, s-a reținut de către lichidator ca, „creanțele in cazul societății debitoare au fost încasate in totalitate la sfârșitul lunii februarie 2014, înainte de a intra in procedura de insolvența”, precum si ca „în luna martie 2014 nu exista creanțe neîncasate”.

În ceea ce privește disponibilitățile bănești s-a reținut ca „societatea debitoare a înregistrat un sold aferent disponibilităților bănești in suma de 743 lei la finele lunii februarie 2014, compus din numerar in casa de 798,25 lei si soldul bancar creditor de 55 lei" iar „în urma operațiunilor înregistrate in luna martie 2014 rezulta sold in casa de 20,84 lei si un sold creditor bancar de 60 lei”. În același raport, la capitolul 7 care cuprinde „ concluziile privind cauzele si împrejurările care au condus la încetarea de plați", lichidatorul judiciar a arătat ca in urma analizei documentelor privind evidenta contabila a activității debitoarei in perioada xxxxxxxxxxxxx14, a condițiilor pieței , printre alte cauze a insolvenței se afla si „menținerea in ultimii trei ani de activitate a cheltuielilor firmei la nivel superior celui atins de venituri si păstrarea unui grad de îndatorare ridicat „Cu toate ca aceasta analiza este elocventa, lichidatorul apreciază ca nu au fost identificate persoane care sa le fie imputabila aceasta stare, sau elemente care sa atragă incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Având calitate de creditor majoritar si identificând elemente materiale care sa atragă răspunderea materiala, apelanta a formulat cererea de antrenare a răspunderii materiale reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 respinsă însă de prima instanță. În opinia apelantei, se impune angajarea răspunderii materiale întrucât situația de fapt determinata de prejudiciul cauzat bugetului de stat in suma de 38.593 lei a cărui structura consta in : TVA, impozit pe salarii, impozit pe profit, impozit pe microîntreprinderi precum si contribuții la sistemul public de asigurări de sănătate, pentru a căror încasare s-a instituit sechestrul conform Procesului verbal de sechestru nr. xxxxx/11.11.2013, iar acesta nu a putut fi valorificat (deoarece cu ocazia evaluării s-a întocmit in prezenta paratului procesul verbal de identificare a bunurilor din care rezulta ca lipsea lista de inventariere la 31.12.2013) iar ulterior debitoarea si-a solicitat deschiderea procedurii de insolvența. Acest fapt consideram ca determina întrunirea condițiilor art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006 si ca susține totodată si culpa intimatului parat. Cu toate ca intimatul parat contesta ca ar fi întrunite condițiile răspunderii materiale invocând ca acesta ar fi creditat societatea, aceasta poziție nu susține atitudinea sa prin care s-a sustras de la plata obligațiilor bugetare.

De asemenea aspectele legate de onorariul avocatului acordat in prima instanța nu sunt elocvente, iar poziția susținuta pe calea apelului privind acest onorariu o susține in continuare si solicita exonerarea de la plata acestuia sau reducerea onorariului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:

Starea de fapt reținută de către judecătorul sindic este legală și temeinică, în conformitate cu probele administrate. Nici aplicarea normelor de drept incidente la această stare de fapt nu poate fi cenzurată de către instanța de apel în lipsa unor argumente pertinente în acest sens, argumente care nu pot să fie identificate în motivele de apel susținute de către creditoarea apelantă.

Astfel, pârâtul intimat F______ G_____ a deținut calitatea de administrator al debitoarei de la data înființării societății și până la momentul intrării acesteia în insolvență. În cuprinsul raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar a reținut că i s-au predat de către debitoare documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care analiza financiar-economică a debitoarei s-a făcut prin raportare la situațiile financiare comunicate, pentru anii 2011 - 2013. S-a reținut astfel că societatea deținea la sfârșitul lunii februarie stocuri în valoare de 3005 lei, care au fost casate, la sfârșitul lunii martie 2014 valoarea acestora fiind zero, iar creanțele au fost încasate în totalitate. Lichidatorul judiciar a precizat de asemenea că administratorul statutar – în speță pârâtul F______ G_____ – a susținut din fonduri proprii activitatea societății pentru o perioadă. Lichidatorul judiciar a apreciat din analiza în ansamblu a situației economico-financiare a societății că, întrucât nu au fost identificate acte sau fapte frauduloase imputabile unor persoane care au gestionat/condus activitatea economică a debitoarei, nu există elemente care să poată fundamenta o cerere de antrenare a răspunderii materiale potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Atât cererea de chemare în judecată cât și apelul declarat sunt motivate pe faptul că în balanța de verificare din luna precedentă deschiderii procedurii de insolvență rezultă că la finalul lunii februarie 2014 debitoarea avea stocuri scriptice de mărfuri care au corespuns cu stocurile faptice declarate în cuantum total de 3005 lei, iar pe de altă parte în contabilitate mai existau înscrise disponibilități bănești în cuantum total de 743 lei.

În opinia instanței de apel, chiar dacă aceste bunuri ar fi fost ipotetic însușite de către pârâtul intimat fost administrator statutar al debitoarei, nu se putea stabili un raport de cauzalitate între însușirea acestor bunuri și starea de insolvență a debitoarei justificată prin pasivul general înscris în tabelul de creanțe, deoarece acest pasiv este de peste 10 ori mai mare. În consecință, fapta de însușire a unor bunuri cu valoare totală de 3.748 lei nu putea genera acest pasiv care are un cuantum de peste zece ori mai mare și care a produs starea de insolvență a debitoarei.

Mai mult, aceste bunuri se regăseau în balanța de verificare aferentă sfârșitului lunii februarie 2014, dar nu se mai regăseau în inventarul aferent lunii martie, în condițiile în care procedura a fost deschisă la data de 26.03.2014. Lichidatorul judiciar a explicat pertinent prin raportul anterior descris că stocurile de marfă au fost casate așa încât la sfârșitul lunii martie 2014 valoarea acestora era zero, iar creanțele au fost încasate în totalitate. Mai mult, anterior deschiderii procedurii, în luna martie 2014 debitoarea mai deținea un sold în casă de 20, 84 lei și un sold bancar de 60 de lei, sume absolut modice care nu pot justifica temeinicia unei cereri de angajare a răspunderii.

În consecință, toate aceste argumente lămuresc faptul că nu ne aflăm în cazul concret analizat în prezența vreunui caz de angajare a răspunderii fostului administrator statutar, dintre cele reglementate limitativ de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006. Mai mult, nu sunt îndeplinite nici elementele răspunderii civile delictuale așa cum sunt reglementate în dreptul privat și dezvoltate de doctrina și practica judiciară.

Este nefondat motivul legat de obligarea reclamantei apelante la plata cheltuielilor de judecată prin sentința apelată. Și din această perspectivă sentința apelată este legală și temeinică deoarece hotărârea instanței de fond este în concordanță cu dispozițiile art. 451 si 453 din Codul de procedura civilă. În condițiile în care cererea reclamantei a fost respinsă și aceasta s-a regăsit astfel în culpă procesuală, era firesc ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecata efectuate de către intimat, cheltuieli în sumă de 1860 lei reprezentând onorariul de avocat cu privire la care s-a făcut dovada plății. Au fost avute în vedere prevederile art. art. 453 alin. 1 care prevăd ca "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, sa îi plătească acesteia cheltuieli de judecata." Cuantumul acestor cheltuieli nu este unul exagerat raportat la obiectul cauzei și suma pretențiilor invocate de către reclamanta apelantă.

Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 N.C.P.C., instanța va respinge apelul declarat de către apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____ împotriva sentinței civile nr. 419, pronunțată la data de 18.02.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o păstrează în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de apelant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N_____ împotriva sentinței civile nr. 419, pronunțată la data de 18.02.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o păstrează în întregime.

Decizia este definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 22.09.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

D______ P______ A_____-I_____ A_____ E__ T____ V_____

Red.AIA/dact.MS

4 ex./27.10.2015

Jud.fond: A.G. N________