Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 30 Septembrie 2014

Președinte - R_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1545/2014

Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâtul A__ M____ O_____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 23.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, la solicitarea apărătorului pârâtului de a se amâna pronunțarea pentru a depune note de concluzii , s-a amânat pronunțarea pentru azi când,

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 12.03.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, creditoarea DGRFP -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a chemat în judecată pe pârâtul A__ M____ O_____ , în calitate de fost administrator statutar al societății __________________., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestuia în baza art. 138 din Legea 85/2006.

În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 231.232 lei, cu care s-a înscris pe tabelul definitiv al creanțelor.

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990. Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea 31/1990, adică de dispozițiile referitoare la mandat. Potrivit alineatului 2, dacă mandatul este oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate și, conform art, 374 Cod Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi dat cu caracter oneros.

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societății, care a determinat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori și o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâta se face vinovată de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal. Împrejurarea că societatea datorează bugetului de stat TVA, impozit pe profit, impozit microîntreprinderi, amenzi, contribuții la bugetele sociale denotă că debitoarea a desfășurat activitate și a obținut venituri care au fost folosite de administrator în interes personal.

Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a, ca urmare a analizării raportărilor contabile din 2012, societatea deținea în patrimoniu sume în casă și bănci de 43 lei, stocuri de 1603 și creanțe de recuperat de 7072 lei , care nu au fost folosite pentru diminuarea obligațiilor fiscale către stat. Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de un management neperformant, de utilizarea resurselor societății în interes personal.

În drept, se invocă art. 138 lit a, c din Legea insolvenței.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat intâmpinare , insa a solicitat, prin reprezentant convențional, respingerea actiunii.

A opinat ca nu sunt intrunite condițiile raspunderii speciale reglementate de disp. ar. 138 din L.85/2006 , cuantumul sumelor nejustificate fiind prea mic in comparatie cu valoarea datoriilor, nefiind in măsura a stinge, macar partial, datoriile existente .

A fost atașat dosarul de fond .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

Prin Încheierea nr. 246/23.07.2013 irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitorului S.C. LALEAUA S.R.L., cu sediul în Iași, _________________. 11, jud. Iași, înmatriculată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx , constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.33 al.6 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanțele a 4 creditori: DGRFP- Administrația Județeană a Finanțelor Publice IAȘI, în valoare de 231.232 lei, __________________ valoare de 631,94 lei și E.ON ENRGIE ROMANIA SA, in valoare de 2546,55 lei , APAVITAL SA, in valoare de 386,26 lei .

La data de 17.03.2014, cu completările din 04.04.2014, a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia administratorul judiciar menționează faptul că insolvența debitoarei s-a datorat unor condiții obiective, respectiv scaderea puterii de cumpărare a populației pe fondul crizei economice, concurența in domeniu, scaderea solvabilității debitoarei , costuri salariale foarte mari.

Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat la data de 31.07.1991, având ca administrator pe pârât.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtului i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit c: a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.

Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a:

Instanța apreciază că activitatea pârâtului nu se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care datele din bilantul contabil la data de 31.12.2012 indica existența unor active de o valoare foarte mica, prin a căror valorificare nu s-ar fi influentat in mod pozitiv activitatea financiara a debitoarei , cuantumul datoriilor evidențiate conform aceleiași raportări contabile( 125.537 lei ) nefiind in măsura a fi acoperit ____________________________ prin valorificarea acestor active, astfel incât să fie evitată starea de insolvența a debitoarei..

Imprejurarea ca societatea debitoare avea de recuperat creante, nu intra in sfera de aplicare a dispozitiilor art 138 alin 1 lit a din legea insolventei, situatia de fata neputand fi asimilata cu folosirea bunurilor persoanei juridice in folosul propriu al paratului sau in interesul altei persoane , intrucat intre cele doua fapte nu exista similitudine.

Dispozitiile art 138 din lege se refera la bunurile sau creditele persoanei juridice, ori in cazul de fata, lichidatorul nu argumenteaza ajungerea societatii debitoare in stare de insolvent prin pasivitatea paratului in recuperarea unor creante ale societatii debitoare si prin lipsa documentelor necesare identificarii debitorilor.

Deși împrejurarea că aceste creanțe existau în patrimoniul debitoarei poate naște un început de dovadă în sensul dispozițiilor art 138 al 1 lit a, fără alte probatorii și elemente care să ateste împrejurarea că aceste creanțe ar fi fost folosite cu scopul de a crea profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane, nu poate constitui temei suficient pentru atragerea răspunderii pârâtului.

Pentru aceste motive, nu se va reține vinovăția pârâtului sub aspectul săvârșirii faptei prev. de art. 138 lit. a din L.85/2006 .

Reține instanța că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 138 lit c.

Astfel, nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la lit.c. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, ori nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulata de reclamantul DGRFP – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în Iași, _____________. 26, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului A__ M____ O_____ , domiciliat Iași, ____________________, __________________ .

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09.2014 .

	Președinte, R_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

Red.R.B.

2.10.2014/4ex.