Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX DECIZIE NR.3239/R-__________________________________ publică din 23 Octombrie 2013

Curtea compusă din:

Președinte: G___ A____ - judecător

I____ M_____ - judecător

D_____ R___ - judecător

M________ M____ - grefier

S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul C_______ V_____ G_______ domiciliat în Călimănești, ____________________, nr.670, __________, județul V_____, împotriva sentinței nr.4664 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul V_____ Secția aII-a Civilă, intimată fiind reclamanta N___ S___ Lichidator al ____________________, cu sediul în C______, ________________________.15A-B, județul D___.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin departamentul registratură, s-a depus la dosar la data de 22 octombrie 2013 concluzii scrise formulate de intimatul reclamant.

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.

C U R T E A

Constată că prin cererea înregistrată la data de 18 mai 2011, reclamanta N___ S___ C______, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. A_______ S___ S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul C_______ V_____ G_______ pentru a fi obligat la plata sumei de 211.296 lei pasiv neacoperit.

În motivare a susținut că prin sentința nr.1177/23 iunie 2010 s-a deschis procedura insolvenței debitoarei, determinată, așa cum rezultă din balanța contabilă ce conține înregistrări de mărfuri, ambalaje și mijloace fixe, de faptele pârâtului.

În aceeași ordine de idei, s-a făcut referire la înregistrările din conturile 4312, 4314 și 4372 privind neplata datoriilor față de bugetul statului, obligații ce trebuiau reținute direct pe statul de salarii, impozitul de 7.496 lei pe salarii fiind reținut foștilor salariați fără a fi virat către bugetul de stat.

În drept au fost invocate dispozițiile art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006.

Tribunalul V_____, Secția a II-a civilă, prin sentința nr.4664/21 noiembrie 2012, a admis în parte cererea și a obligat pe pârât la plata sumei de 65.666,69 lei către debitoare, reținând următoarele.

Societatea debitoare s-a înființat în anul 2009 având ca asociat unic și administrator pe pârât, obiectul principal al activității sale constând în activități de alimentație publică și restaurante.

Prin sentința nr.1177/23 iunie 2010, la cererea debitoarei s-a deschis procedura insolvenței sale, în cadrul căreia a fost depus de către lichidatorul judiciar raportul preliminar, în care s-a menționat că în balanța sintetică din data de 30 iunie 2010 existau evidențiate mărfuri în sumă de 65.666 lei stoc de mărfuri existent și la data deschiderii procedurii.

Lichidatorul judiciar a precizat că aceste bunuri au fost vândute în perioada 30 iunie 2010-31 decembrie 2010, coroborând contul 4423 TVA din 30 iunie 2010 cu cel din data de 31 decembrie 2012, față de care a solicitat aplicarea art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006.

Instanța a mai reținut că deși pârâtului i-au fost acordate mai multe termene de judecată pentru a pune la dispoziția lichidatorului judiciar stocul de marfă, în legătură cu care prin întâmpinarea formulată, precum și la interogatoriu a menționat că se află depozitat, existând faptic, nu s-a conformat.

Față de situația de fapt expusă, instanța a reținut prezumția de vinovăție a pârâtului în ce privește folosirea bunurilor în interes propriu sau al altei persoane, a căror lipsă s-a constatat în patrimoniul societății la data deschiderii procedurii.

Pârâtul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul motivelor prevăzut de art.304 pct.7, 8 și 9 și art.304¹ Cod procedură civilă.

În dezvoltarea acestora a susținut că instanța a reținut greșit săvârșirea faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, neanalizând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, aspect sub care hotărârea apare ca nemotivată.

De asemenea, a reținut greșit refuzul său de a preda bunurile din moment ce lichidatorul judiciar a refuzat preluarea acestora și nu s-a pronunțat asupra probei cu expertiza solicitată în vederea identificării acestor bunuri.

Recursul este nefondat.

Prin actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința nr.1177/23 iunie 2010 s-a deschis procedura insolvenței debitoarei, în tabelul definitiv al creanțelor fiind evidențiat un pasiv în sumă de 211.296 lei.

Potrivit raportului preliminar întocmit de lichidatorul judiciar, în balanța sintetică din data de 30 iunie 2010, existau evidențiate mărfuri în sumă de 65.666 lei, stoc prezent și la data deschiderii procedurii.

Din coroborarea contului 4423 TVA de la data de 30 iunie 2010 cu cel din data de 31 decembrie 2012, s-a ajuns la concluzia că aceste bunuri au fost vândute în perioada menționată, ceea ce conturează săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006: „au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane”.

Atât prin întâmpinarea formulată cât și la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că bunurile identificate scriptic de către lichidatorul judiciar erau deținute în patrimoniul societății la data de 30 iunie 2010, precizând că există și faptic, fiind depozitate și angajându-se că le va pune la dispoziția acestuia în vederea valorificării.

Deși pe parcursul procesului au fost acordate mai multe termene de judecată pentru ca pârâtul să-și îndeplinească obligația asumată, nu s-a conformat și nici nu a făcut dovada în sensul celor susținute în recurs, că lichidatorul judiciar a refuzat preluarea bunurilor, ceea ce conturează săvârșirea faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.a) ce i-a fost imputată.

În considerentele sentinței recurate, judecătorul sindic și-a motivat convingerea, arătând că aspectele referitoare la situația de fapt relevată, generează prezumția de nevinovăție a pârâtului în ce privește folosirea bunurilor în interesul propriu sau al unei alte persoane, ce caracterizează fapta în discuție.

Or, cum dovada faptei s-a făcut, iar prezumția de vinovăție este evidentă, rezultă indubitabil și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, constând în lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii, existând astfel răspunderea civilă delictuală a pârâtului.

Față de cele expuse, administrarea probei cu expertiza nu se mai impunea pentru identificarea bunurilor, pe care pârâtul a recunoscut că le deține însă a refuzat să le predea, dispunând în interesul său personal ori în interesul altei persoane de acestea.

În concluzie, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul C_______ V_____ G_______ domiciliat în Călimănești, ____________________ nr.670, __________, județul V_____, împotriva sentinței nr.4664/21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul V_____, Secția a II-a civilă, intimată fiind reclamanta N___ S___ lichidator al ____________________, cu sediul în C______, ______________________.15A-B, județul D___.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red.D.R./31.10.2013

GM/2 ex.

Jud.fond: M.C_______