ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 871

Ședința publică din data de 15 decembrie 2015

Președinte- S________ M____

Judecător - D_______ R_____

Grefier- P____ G________ R_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul F______ L______, cetățean italian reprezentat de SCPA A_____ & A_____ în B____, ______________________, ___________, ________________, împotriva sentinței nr. 585 din data de 1 octombrie 2015 pronunțate de Tribunalul B____ în contradictoriu cu reclamanta C.I.I. I_______ M____, cu sediul în B____, ___________________. C1-C2, parter, jud. B____, lichidator judiciar al debitoarei _____________________ SRL, cu sediul în B____, _____________________, Birou nr.4, jud. B____.

Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit chitanței nr. xxxxxx/27.11.2015, aceasta fiind anulată de către instanță și atașată la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-pârât F______ L______, reprezentat de A_____ F______ din cadrul Baroului B____, lipsind intimata-reclamantă C.I.I. I_______ M____ - lichidator judiciar al debitoarei _____________________ SRL.

Procedura legal îndeplinită, prin publicarea citațiilor în B.P.I. nr. xxxxx/4.12.2015.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care,

Apelantul-pârât F______ L______, reprezentat de A_____ F______, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în contractul de închiriere înregistrat sub nr. xxxxx/28.07.2011 încheiat între pârât și ___________________, pentru camera ce a reprezentat sediul societății debitoare din prezenta cauză, contract invocat în cuprinsul motivelor de apel formulate.

Precizează, totodată, că la momentul formulării apelului nu a putut indica temeiul juridic expres al suplimentării probatoriilor, întrucât a intrat în posesia acestui înscris abia la momentul înstrăinării imobilului.

Curtea, față de proba cu înscrisuri solicitată de apelant, constând în cele deja atașate și cel depus în ședința publică de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 254 alin.2 pct. 4 și art. 479 Cod pr.civilă încuviințează pentru apelant proba cu înscrisuri noi în apel.

Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod pr.civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra căii de atac promovate.

Apelantul-pârât F______ L______, reprezentat de A_____ F______, arată că înscrisul depus la acest termen dovedește apărările în sensul că deși a fost deschisă procedura insolvenței societății debitoare, pârâtul nu a putut intra în posesia contractului de închiriere decât la momentul înstrăinării imobilului în care era situat sediul, în procedura de lichidare a societății care îl deținea, răsturnându-se astfel prezumția pe baza căreia s-a atras răspunderea asociatului-pârât, întrucât nepredarea acestui document nu a generat prin ea însăși starea de insolvență a debitoarei.

Învederează apelantul că pe parcursul derulării procedurii insolvenței pârâtul nu a fost contactat, iar dacă s-ar fi efectuat verificări s-ar fi observat că suma ce a generat deschiderea procedurii a fost executată pe cont, nefiind întemeiată atragerea răspunderii sale personale.

Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și rejudecarea cererii de atragere a răspunderii, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, având în vedere și faptul că întreaga sumă fusese deja executată. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea, luând act de susținerile părților, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod pr.civilă declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul B____ la data de 03.09.2015 sub nr. XXXXXXXXXX14/a1, reclamantul C______ I_________ de Practician în Insolvență I_______ M____, în calitate de lichidator judiciar al debitorului _____________________ SRL - societate în faliment, a formulat cerere de angajare a răspunderii personale a fostului administrator statutar al societății debitoare, F______ L______, pentru întregul pasiv al societății debitoare, în sumă de 23.296 lei, rămas neacoperit în procedura insolvenței, ce reprezintă totalul creanțelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanțelor născute împotriva debitorului.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul a fost asociat unic și administrator social al debitorului falit, deși a primit notificarea lichidatorului judiciar de a pune la dispoziția acestuia actele contabile, acesta nu s-a conformat, neavând acces la documentele societății, lichidatorul judiciar nu a putut decât opina că apariția stării de insolvență s-a datorat unei administrări defectuoase și/ sau lipsei de interes din partea conducerii acesteia, lipsa de interes a administratorului rezidă și din nedepunerea declarațiilor și a situațiilor contabile către A.N.A.F., ceea ce a condus la declararea stării de inactivitate fiscală a societății, fiind îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale prevăzută de legea specială nr.85/2014.

Deși a fost legal citat, pârâtul F______ L______ nu a formulat în scris întâmpinare, nu s-a prezentat în fața instanței, nu a solicitat și nu a administrat nici o probă de natură să combată susținerile lichidatorului judiciar.

După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr. 585 din data de 1 octombrie 2015 Tribunalul B____ a admis cererea de angajare a răspunderii personale patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar C______ I_________ de Practician în Insolvență I_______ M____ în contradictoriu cu pârâtul F______ L______, a obligat pârâtul F______ L______ la plata pasivului debitoarei _____________________ SRL în sumă de 23.296 lei, în temeiul art. 173 din Legea nr.85/2014 a încuviințat executarea acestei sume, după închiderea procedurii, prin executorul judecătoresc și repartizarea potrivit legii insolvenței în baza unui tabel definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziție de lichidatorul judiciar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința nr. 251 din data de 31.03.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXX15, judecătorul-sindic desemnat de Tribunalul B____ a admis cererea lichidatorul C______ I_________ de Practician în Insolvență I_______ M____ privind deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitorului _____________________ SRL, a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței acestuia, a desemnat lichidator judiciar practicianul în insolvență C______ I_________ de Practician în Insolvență I_______ M____ și a dispus și celelalte măsuri specifice.

S-a reținut de judecătorul sindic că în Raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a societății debitoare, lichidatorul judiciar a constatat că fostul administrator statutar nu a predat lichidatorului judiciar evidența contabilă, debitorul nu deține bunuri care ar putea fi valorificate pentru acoperirea creanțelor și nu există alte posibilități pentru acoperirea acestora, prin Sentința nr.584 din 01.10.2015, a admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului _____________________ SRL, în condițiile art.174 alin.(1) din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței.

Tribunalul a observat că potrivit dispozițiilor art.169 alin.(1) lit. d) din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, ”la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte : d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă.”

În speță, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că pârâtul F______ L______, în calitate de administrator statutar al societății falite, nu a răspuns în nici un fel notificărilor transmise și nu a predat lichidatorului judiciar actele contabile, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că ele pot fi verificate și că își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate, ori în speță, nepredarea evidenței contabile creează o prezumție de culpă în sarcina fostului administrator al debitoarei referitoare la încălcarea obligației de a ține evidența contabilă în conformitate cu legea, neținerea evidentei contabile conduce în mod inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a existenței bunurilor din acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de acesta cu bunurile societății și cu fondurile acesteia.

In sarcina fostului administrator al debitoarei s-a reținut săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2014, care se referă la conducerea activității contabile a debitoarei, în condițiile în care acesta nu a depus la dosarul cauzei documentele contabile, faptă care intră sub incidența acestui articol, reaua-credință a fostului administrator și intenția de fraudare a creditorilor sunt dovedite de faptul că acesta a refuzat să răspundă convocărilor și notificărilor lichidatorului judiciar, pentru a pune la dispoziția sa actele contabile ale societății, un alt fapt sesizat, care intra sub incidenta art. 169 alin. 1 lit. d), fiind și faptul că debitoarea nu a mai depus raportări la organele fiscale din anul 2011.

Judecătorul-sindic a observat că în conformitate cu prevederile art. 27 alin. 1 din Legea 82/1991, legea contabilității, societatea avea obligația de a întocmi bilanț contabil, iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din aceeași lege, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorilor, aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 148 alin. 1 si ale art. 73 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, desprinzându-se astfel concluzia potrivit căreia administratorii sunt solidar răspunzători pentru neținerea registrelor prevăzute de lege, atragerea răspunderii administratorilor prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2014 fiind o consecință a încălcării dispozițiilor imperative ale art. 73 alin. 1 lit. c) si ale alin. 2 din Legea nr. 31/1990 și a celor prevăzute de art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991.

Pentru aceste considerente, judecătorul-sindic a apreciat că în sarcina pârâtului sunt îndeplinite condițiile răspunderii prevăzute de art. 169 alin.(1) lit. a) din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, motiv pentru care a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al debitorului _____________________ SRL, pârâtul F______ L______, pentru suma de 23.296 lei reprezentând pasivul debitorului, datorată creditorului Administrația Județeană a Finanțelor Publice B____.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul F______ L______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii, iar pe fond respingerea acțiunii în răspundere patrimonială.

În motivarea apelului s-a arătat că după înființarea debitoarei a angajat o societate de contabilitate pentru a întocmi actele și a ține evidențele contabile ale _____________________ SRL, la sfârșitul anului 2014 această societate a intrat la rândul său în insolvență, sediul a fost scos la vânzare, toate actele nu au mai putut fi găsite pentru a se preda autorităților.

S-a mai învederat de apelant că este nelegală soluția primei instanțe, practicianul în insolvență avea obligația să solicite de la A.J.F.P. B____ relații privind executarea silită a obligațiilor de plată pe care societatea debitoare le avea, în raport de care trebuia să stabilească cuantumul pretinsului prejudiciu, potrivit extrasului de cont emis de B.C.R. - Sucursala B____, această creditoare a executat silit obligațiile pe care _____________________ SRL le avea către bugetul de stat, la 22.05.2014 s-a virat suma de 9.859 lei și 2.973 lei, respectiv un total de 12.832 lei, fiind executată prin poprire cel puțin jumătate din suma pretinsă de organul fiscal, astfel că nu mai operează prezumția relativă instituită de art. 169 alin.1 lit. d din legea nr. 85/2014, fiind acoperită cel puțin jumătate din creanța evocată.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, art. 476 N.C.P.C. și următoarele, Curtea constată că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Față de societatea debitoare _____________________ SRL s-a derulat procedura simplificată de insolvență deschisă la cererea C.I.I. I_______ M____ de Tribunalul B____, prin sentința nr. 251 din 31.03.2015, fiind desemnat să o administreze același lichidator judiciar, care în îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbau a întocmit tabelul preliminar al creanțelor societății și tabelul definitiv, în care se regăsește înscrisă creanța A.J.F.P. B____ în cuantum de 23.269 lei, aceasta fiind singura creditoare a debitoarei.

Lichidatorul judiciar a întocmit la 11.06.2015 raportul prevăzut de art. 97 din legea insolvenței, în care a reliefat faptul că nu a avut acces la documentele societății, apariția stării de insolvență s-a datorat unei administrări defectuoase sau lipsei de interes din partea conducerii _____________________ SRL, administratorul nu a depus declarațiile și situațiile contabile către A.N.A.F., ceea ce a condus la declararea stării de inactivitate fiscală a debitoarei, din relațiile existente pe site-ul A.N.A.F. rezultând că nu s-a depus bilanț contabil decât în anul 2011, iar ultima declarație este cea aferentă lunii ianuarie 2013, impunându-se atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar, cerere cu care a fost învestit judecătorul sindic la 3.09.2015.

Potrivit art.169 din noua lege a insolvenței judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere sau orice persoană ce a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele expres și limitativ enumerate de acest articol lit. a - h, practicianul în insolvență susținând că în sarcina apelantului-pârât se reține fapta descrisă la lit. d, respectiv a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, norma legală instituind o prezumție relativă, pentru situația în care nu se predau documentele contabile către administratorul sau lichidatorul judiciar, fiind prezumate atât culpa cât și legătura de cauzalitate și prejudiciul.

În prezenta cauză administratorul statutar al _____________________ SRL nu a îndeplinit obligația de a prezenta practicianului în insolvență documentele contabile ale societății debitoare, demersurile efectuate de lichidator rămânând fără rezultat, astfel că în sarcina lui F______ L______ se reține comiterea faptei descrise de art. 169 alin.1 lit. d din legea nr. 85/2014, operând prezumția legală relativă atât pentru neținerea evidenței contabile în conformitate cu prevederile legale cât și pentru prejudiciul cauzat în patrimoniul creditorilor debitoarei, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă precum și a culpei pârâtului.

Neținerea contabilității societății debitoare în conformitate cu prevederile legale, este probată și de faptul că _____________________ SRL nu a mai depus bilanț contabil din anul 2011, cum rezultă din informațiile existente pe site-ul www.mfinante.ro, ultima declarație este cea aferentă lunii ianuarie 2013, obligația de a organiza și conduce contabilitatea unei societăți revine administratorilor săi, cum prevede art. 11 alin.1 din legea nr. 82/1991, aceeași obligație fiind reliefată și de art. 148 alin.1 și art. 73 alin.1 lit. c din legea nr. 31/1990,

Împotriva prezumției legale relative instituite de art. 169 alin.1 lit. d teza a doua din legea nr. 85/2014, se poate face dovada contrară de persoana împotriva căreia se promovează acțiunea în răspundere patrimonială specială, sarcina probei incumbând acesteia, conform art. 10 și 249 Cod pr.civilă, însă în prezenta cauză pârâtul nu a făcut o astfel de dovada nici în fața instanței de fond nici a celei de control judiciar, contractul de închiriere depus în ședința publică din 15.12.2015 încheiat între F______ L______ și ___________________, pentru o perioadă de un an, ce a expirat la 19.07.2012, nu prezintă nicio relevanță asupra obligațiilor administratorului statutar al societății debitoare de a organiza și conduce contabilitatea acesteia, în conformitate cu prevederile legale, aspect ce poate fi probat prin prezentarea evidenței contabile a societății.

Motivul de apel ce vizează faptul că între societatea debitoare și o una de contabilitate s-a încheiat o convenție pentru a fi întocmite actele și a se ține evidențele contabile, societatea de contabilitate intrând în insolvență, cu consecința vânzării sediului și nemaigăsirii actelor, Curtea constată că nu este fondat, în condițiile în care apelantul nu a făcut dovada acestor împrejurări și a imposibilității prezentării evidenței contabile a societății debitoare, documentele trebuiau să se păstreze la sediul _____________________ SRL și nu doar la cel al firmei de contabilitate, obligațiile legale ce incumbă administratorilor unor societăți trebuie aduse la îndeplinire de aceștia, în prezenta cauză neexistând nici un înscris care să ateste că F______ L______ a ținut contabilitatea debitoarei în conformitate cu legea, împotriva sa operând prezumția legală instituită de art. 169 alin.1 lit. d teza a doua din legea nr.85/2014.

Referitor la motivul de apel conform căruia creditoarea A.J.F.P. B____ a executat silit societatea debitoare încă din 22.05.2014, încasându-se suma de 12.832 lei, astfel că o parte din obligațiile datorate bugetului de stat au fost achitate, Curtea constată că aceste susțineri sunt nerelevante în condițiile în care procedura simplificată de insolvență a _____________________ SRL a fost deschisă prin sentința nr. 251/31.03.2015, în termenul stabilit de judecătorul-sindic această creditoare a depus declarație de creanță pentru suma de 23.269 lei, ce este evidențiată atât în tabelul preliminar al creanțelor cât și în cel definitiv nr. 217/17.06.2015, acceptarea la masa credală fiind realizată după verificarea creanței de către practicianul în insolvență, iar împotriva celor două tabele nu s-au formulat contestații în condițiile și termenele prevăzute de art. 111 din noua lege a insolvenței, neputându-se examina cuantumul respectivei creanțe într-o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 169 din legea insolvenței.

În situația în care creanța înscrisă în tabelul definitiv întocmit de practicianul în insolvență pentru societatea debitoare a fost achitată parțial, aceste aspecte pot fi avute în vedere la momentul punerii în executare a hotărârii împotriva

persoanelor pentru care se stabilește răspunderea patrimonială, în conformitate cu art. 169 alin.1 din legea insolvenței, executarea realizându-se potrivit art.173 din același act normativ.

Față de aceste considerente Curtea constată că în mod corect judecătorul-sindic a stabilit în sarcina apelantului-pârât răspunderea patrimonială specială reglementată de art.169 alin.1 lit. d din legea nr. 85/2014, în defavoarea lui F______ L______ operează prezumția legală relativă instituită de această normă legală, prin nepredarea documentelor contabile către practicianul în insolvență fiind prezumată existența tuturor condițiilor acestei răspunderi, respectiv faptă, prejudiciu , legătură de cauzalitate și culpă, nu s-a făcut dovada contrară împotriva respectivei prezumții, ce se putea realiza prin depunerea evidenței contabile de către administratorul statutar al societății debitoare, nu se poate examina cuantumul unei creanțe înscrisă în tabelul definitiv decât într-o contestație promovată în conformitate cu art.111 din lege sau într-o eventuală executare a hotărârii judecătorești definitive pronunțate în temeiul normei legale evocate mai sus, sentința apelată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, apelul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 480 alin.1 Cod pr.civilă să fie respins.

Pentru aceste motive,

În numele legii

D E C I D E

Respinge apelul declarat de pârâtul F______ L______, cetățean italian reprezentat de SCPA A_____ & A_____ în B____, ______________________, ___________, ________________, împotriva sentinței nr. 585 din data de 1 octombrie 2015 pronunțate de Tribunalul B____ în contradictoriu cu reclamanta C.I.I. I_______ M____, cu sediul în B____, ___________________. C1-C2, parter, jud. B____, lichidator judiciar al debitoarei _____________________ SRL, cu sediul în B____, _____________________, Birou nr.4, jud. B____, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2015.

Președinte Judecător

S________ M____ D_______ R_____

Grefier

P____ G________ R_____

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Red. S.M. / P.G.R. - 4ex./ 23 .12.2015

Dosar fond /XXXXXXXXXXXXXXX-Tribunalul B____

Jud. fond I_____ E____