DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.70

Ședința publică de 10 ianuarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE D______ V_____

JUDECĂTOR D____ M_____ JUDECĂTOR A_______ L____ Z______

GREFIER A________ G_______ S____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr. 808 din 2 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul O______ C_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar recurenta a solicitat ca judecata să aibă loc și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.

C U R T E A

Constată că prin sentința nr.808 din 02.04.2013 a Tribunalului Ilfov a fost respinsă cererea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, în contradictoriu cu O______ C_____, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a constatat că prin sentința civilă nr.121 din 22.01.2013 a fost dispusă închiderea procedurii insolvenței debitoarei _________________ și radierea acesteia din registrului comerțului; că Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului O______ C_____, sub motiv că societatea debitoare figurează cu datorii bugetare de 3.707 lei înscrisă în tabloul de creanțe și că pârâtul a dispus continuarea activității societății intrând astfel sub incidența art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, că nu a depus declarațiile lunare și celelalte documente contabile și nici nu a predat lichidatorului actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, fapte declarate ilicite de art.138 lit.d din aceeași lege.

Analizând cererea judecătorul-sindic a constatat că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii personale a pârâtului pe temeiul art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 deoarece nu a dovedit actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât ca element al fapei ilicite de a ține contabilitatea fictivă ori a distrugerii sau a ascunderii contabilității societății debitoare; și că reclamantul se limitează la supoziții privind scopurile frauduloase urmărite de pârât; că simpla omisiune a acestuia de a depune actele contabile nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea; și că, de asemenea, nu există nici dovezi privind cauzarea insolvenței prin una dintre cele două fapte.

Cu privire la fapta prevăzută de art.138 lit.c judecătorul-sindic a reținut că nu sunt dovedite condițiile angajării răspunderii nici cu privire la acest motiv deoarece nu există dovezi privind continuarea activității debitoarei ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți și nici nu este probată legătura de cauzalitate dintre această presupusă faptă și _________________________________.

În concluzie, judecătorul-sindic a decis respingerea cererii ca neîntemeiată.

La 11.07.2013 Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov a declarat recurs.

Greșit a fost respinsă cererea de angajare a răspunderii patrimoniale pe motiv că nu ar fi fost îndeplinite condițiile acestei răspunderi.

Se arată că sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului căci există dovezi privind legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul în funcționarea normală a activității societății și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata datoriilor.

Cu privire la prejudiciu se susține că acesta constă în imposibilitatea plății creanțelor.

Cu privire la fapta ilicită, se susține că aceasta constă, relativ la ipoteza prevăzută de art.138 lit.c, în dezinteresul administratorului în desfășurarea activității economice a societății; iar cu privire la ipoteza prevăzută de art.138 lit.d, constă în omisiunea de a depune balanțele declarațiile lunare, precum și a celorlalte documente contabile la administrația financiară județeană; și că nu a pus la dispoziția lichidatorului actele necesare în vederea analizării documentelor contabile, aceasta creând o prezumție relativă de neținere a contabilității în conformitate cu legea și că acest fapt a determinat insolvența societății.

Cu privire la vinovăție, se arată că aceasta constă în omisiunea administratorului societății de a își realiza sarcinile.

Cu privire la raportul de cauzalitate, se susține că nerealizarea unor activități prevăzute expres de legiuitor constituie o prezumție relativă a existențe legăturii de cauzalitate între fapte și ajungerea în stare de insolvență.

În concluzie, recurenta a solicitat angajarea răspunderii pârâtelor pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.c și d din Lega nr.85/2006.

Recursul nu este fondat.

Nu sunt fondate criticile recurentei încadrate din oficiu de Curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. pr. civ.

1. Curtea observă că relativ la fapta prevăzută de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 recurenta nu are dovezi privind întrunirea ipotezei prevăzută de textul arătat: „au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți”.

Starea de insolvență a debitoarei nu poate să constituie o prezumție a existenței acestei fapte, altfel ar însemna că în toate cazurile în care față o societate a fost deschisă procedura insolvenței la cererea creditorilor administratorul societății debitoare este întotdeauna responsabil pe temeiul textului arătat. Această concluzie nu este însă rațională căci este posibil ca o societate să intre în insolvență la prima situație economică dificilă pe care o traversează și în acest caz nu se poate susține că administratorul este vinovat de starea de insolvență și că el trebuia să declare voluntar insolvența. Orice administrator poate spera că societatea se poate redresa și în cazul în care nu s-a întâmplat așa nu înseamnă că trebuie să fie responsabil pentru starea de insolvență și nici nu-i poate fi imputabil, pe cale de prezumție că a continuat activitatea societății, deși se afla în stare de insolvență, cu scopul de a obține profit.

În concluzie, nu pot fi prezumate condițiile răspunderii pe temeiul textului arătat doar din starea de incapacitate de plată a societății debitoare.

2. Cu privire la fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.

Curtea observă că pârâtul, administrator al societății, avea obligația legală de a organiza ținerea contabilității societății (art.10 și 28 din Legea nr.82/1991; art.148, art.173 alin.1 lit.c și art.198 alin.1-2 din Legea nr.31/1998).

Mai mult, potrivit art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006 omisiunea de a ține actele contabile constituie o faptă ilicită ce antrenează răspunderea patrimonială a persoanelor ce au săvârșit această faptă și aveau obligația de a organiza ținerea contabilității, în speță pârâtul O______ C_____, sub condiția însă a existenței și a celorlalte condiții cumulative: fapta să fi angajat ________________________ societății.

Curtea observă că nu există dovezi privind ________________________ societății din omisiunea acestei persoane de a ține contabilitatea.

Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 C. pr. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr. 808 din 2 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul O______ C_____, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2013.

Președinte,Judecător,Judecător,

D______ V_____ D____ M_____ A_______ L____ Z______

Grefier,

A________ G_______ S____

Red.Jud.D.V.

4.02.2014

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul Ilfov - Secția Civilă

Președinte: R_____ N______