Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1335/2015

Ședința publică de la 08 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ B____

Judecător M_____-I_____ I___

Grefier A______ B_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelant ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva sentinței civile nr. 316 din 3.04.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Bistrița-Năsăud, privind și pe intimat S___ U_______ SPRL, debitor ____________________, intimat B____ G__ M_____ R___, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul B____ G__ M_____ R___ personal, identificat cu cI ________ nr. xxxxxx eliberat de SPCLEP Beclean la 02.09.2014, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este declarat în termen legal, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Se mai învederează faptul că în prezenta cauză s-a derulat procedura de regularizare a cererii de apel prevăzută de art.200, art.201 din NCPC coroborat cu art. XV din Legea nr. 2/2013.

Constatând că nu se formulează cereri în probațiune și apreciind cauza în stare de judecată, Curtea declară închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr. 316 din 3.04.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în răspundere patrimonială formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ a FINANȚELOR PUBLICE Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtului B____ G__ M_____ R___.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că

Din actele dosarului de deschidere a procedurii insolvenței s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2l22/23.l2.20ll s-a dispus dizolvarea societății F_____ P____ SRL la cererea ORC Bistrița-Năsăud, în temeiul art.237 alin.l lit.a din L.nr. 3l/l990, fiind desemnat ulterior lichidator U_______ SPRL Bistrița, care a solicitat deschiderea procedurii falimentului în temeiul art.260 alin.4 din Legea societăților nr. 3l/l990 rep.

Pe de altă parte, lichidatorul judiciar a confirmat faptul că anterior deschiderii procedurii insolvenței, societatea nu deținea active imobilizate, cifra de afaceri și veniturile pe anul 20l2 fiind de 0 lei.

In cauză, antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator statutar în condițiile art.l38 alin.l lit.d și e din Legea nr. 85/2006, presupune îndeplinirea cerinței esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta administratorului statutar și starea de insolvență.

In speță, reclamanta nu a dovedit săvârșirea faptelor invocate și existența raportului de cauzalitate între apariția insolvenței și nedepunerea actelor și documentelor contabile ori dispariția activelor debitoarei.

Așadar, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că starea de insolvență a fost cauzată de către administratorul statutar – pârâtul B____ G__ M_____ R___, care nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea ori că ar fi ascuns bunuri din patrimoniul societății, așa cum a susținut reclamanta, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de creditorul majoritar AJFP Bistrița-Năsăud.

Împotriva sentinței a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrita-Nasaud, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulata de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrita-Nasaud.

În motivare, s-a indicat că în rapoartele depuse la dosarele cauzei lichidatorul judiciar a menționat faptul ca debitoarea a fost înființata în anul 1992, iar activitatea a fost condusa de asociatul majoritar B____ G__ M_____ R___.

Pârâtul B____ G__ M_____ R___ este administratorul și asociatul majoritar al debitoarei Soc. F_____ P____ SRL conform informațiilor furnizate de ORC Bistrița Nasaud.

In cazul din speța, poate fi reținuta fapta prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. d, în sensul ca administratorul societății, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Din punctul de vedere al apelantei, pornind de la insusi izvorul creanței sale, respectiv impozit pe venituri din salarii, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator, contribuția individuala de asigurări sociale reținute de la asigurați... aceasta constituind fonduri la bugetul de stat, Statul R____, reprezentat în cauza de apelantă a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns în încetare de plați, ci și a împrejurării ca obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.

Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mai complexe. Art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului consta în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolventa, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila", aceasta analiza, realizata de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Neținerea evidentei contabile conduce în mod inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor existente în acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de persoanele responsabile, cu bunurile societății și cu fondurile acesteia.

Din raportările contabile depuse la organul fiscal pentru anul 2008 rezulta ca societatea figura cu active imobilizate - 20.191 lei, active circulante în valoare de 18.246 lei, pentru anul 2009 - active imobilizate -1.666 lei, active circulante în valoare de 20.626 lei, pentru anul 2010 - active imobilizate - 1.666 lei, active circulante în valoare de 20.668 lei, pentru anul 2011 - active imobilizate - 1.666 lei, active circulante în valoare de 20.666 lei, iar pentru anul 2012 - active imobilizate -0 lei, active circulante în valoare de 20.666 lei, iar pentru anul 2013 - active imobilizate -0 lei, active circulante în valoare de 20.666 lei ....

Din aceste raportări se observă aspecte interesante: primul ar fi scăderea brusca a activelor imobilizate în anul 2011, iar al doilea aspect interesant ar fi ca totuși existau bunuri în patrimoniul debitoarei. Cu toate acestea în rapoartele depuse de către lichidatorul judiciar reiese ca nu au fost identificate bunuri în patrimoniu, fără sa se indice ce s-a întâmplat cu activele ce figurau în proprietatea debitoarei în anii anteriori deschiderii procedurii falimentului.

Aceste active trebuiau predate lichidatorului judiciar care sa procedeze la valorificarea lor încercând acoperirea măcar în parte a creanțelor înscrise pe tabelele de creanțe.

Apelanta a apreciat că în cauza sunt întrunite condițiile angajării răspunderii materiale patrimoniale a pârâtei, respectiv comiterea faptei ilicite, prejudicial cert, lichid și exigibil cauzat creditorilor societății, vinovăția pârâtului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita și paguba produsa, astfel ca a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulata.

Prin întâmpinarea formulată, intimata U_______ SPRL a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.

Deliberând, Curtea constată următoarele:

Prin Încheierea civilă nr. 1103 din 27 iunie 2014, la cererea formulată de lichidatorul S___ U_______ SPRL, în temeiul art.260 alin.4 din L.3l/l990 privind societățile, rep., în condițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei Societatea F_____ P____ SRL.

Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv de creanțe, în care a fost înscriși creditorii bugetari AJFP Bistrița-Năsăud cu o creanță de l9.649 lei și Primăria Beclean cu o creanță de 2.022 lei, și constatând că în patrimoniul societății nu există bunuri pentru valorificare în vederea plății pasivului și nefiind identificate motive și persoane pentru atragerea răspunderii, a formulat Raportul cu propunerea de închidere a procedurii insolvenței în temeiul art.l3l alin.l din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

De asemenea, s-a consemnat că din analiza indicatorilor financiari s-a constatat că societatea nu a desfășurat activitate în ultimii 4 ani.

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrita-Nasaud în calitate de creditor majoritar a formulat o cerere de atragere a răspunderii administratorului statutar, în acord cu prev. art. 130 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința atacată, cererea a fost respinsă, judecătorul sindic apreciind că nu în speță nu s-a dovedit de către reclamantă întrunirea condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii personale a pârâtului.

Creditoarea a declarat prezentul apel, prin care critică aceste statuări și solicită admiterea acțiunii.

În ceea ce privește starea de fapt, curtea reține că lichidatorul judiciar a relevat pe parcursul derulării procesului că debitoarea, la data intrării în procedura insolventei, nu figura cu active în patrimoniu cu excepția unor creanțe de încasat în sumă de 20.666,00 lei, creanțe care nu au fost puse în valoare de către administratorul statutar din motive obiective și nu subiective.

În acest sens, în apel au fost depuse copii de pe două titluri executorii obținute de către societate, înainte de deschiderea procedurii, împotriva unor debitori ai săi, ce au ca obiect sumele de 10.800 lei și 6.576 lei, care nu au mai putut fi puse în executare, din cauza incapacității de plată a acestora (f. 18 și urm., dosar apel).

Lichidatorul a indicat și că, datorită situației economice globale, debitoarea începând cu anul 2009 nu a mai desfășurat nici un fel de activitate astfel că nu a mai avut venituri, iar pe cale de consecință a intrat în incapacitate de plată. Ca atare, starea de insolvență a fost cauzată de lipsa veniturilor.

Totodată, s-a relevat că debitoarea si-a depus raportările contabile anuale la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, aceste raportări apărând pe site-ul Ministerului de Finanțe, astfel că, atâta timp cât raportările anuale sunt o sinteza a activității desfășurate de către o societate, se poate prezuma că debitoarea a ținut contabilitatea conform legii.

Mai mult, în urma verificărilor efectuate în procedură, s-a constatat că pârâtul a ținut contabilitatea conform legii.

În ceea ce privește susținerile conform cărora debitoarea figura cu active ce nu au fost predate lichidatorului judiciar pentru a se încerca plata creanțelor, s-a relevat că, la data intrării în procedura insolvenței, debitoarea figura cu active imobilizate, stocuri și bani în casa sau bani în suma de 0 lei. Singurele active erau creanțele de încasat în suma de 20.666,00 lei, creanțe care nu au fost încasate din motive economice și nu din pasivitatea administratorului statutar, așa cum s-a arătat în cele ce preced.

Nu este lipsit de relevanță a se menționa că prin sentința civilă nr. 2l22/23.l2.20ll s-a dispus dizolvarea societății F_____ P____ SRL la cererea ORC Bistrița-Năsăud, în temeiul art.237 alin.l lit.a din L.nr. 3l/l990, respectiv cu trei ani înainte de deschiderea procedurii de insolvență, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind serios pusă sub semnul întrebării și din această perspectivă.

Pornind de la aceste premise, Curtea subliniază că răspunderea reglementată de art. 138 și urm. din Legea insolvenței este o formă specială de răspundere civilă delictuală. Prin urmare, pentru a fi antrenată, este nevoie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999 C. civ. (Codul civil din 1864), precum și cele special reglementate de art. 138 și următoarele din legea insolvenței.

Din această perspectivă, în mod corect a subliniat judecătorul sindic că trebuie dovedită de către reclamant existența tuturor condițiilor generale, iar vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, iar nu a culpei. Fiind vorba de intenție, aceasta nu este prezumată, ci trebuie să fie dovedită. Aceste considerații sunt valabile și în privința cerinței referitoare la existența raportului de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul cauzat creditoarei.

Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă în niciun fel că s-ar fi făcut această dovadă, apelanta făcând doar simple afirmații, fără corespondent în probațiunea administrată.

Chiar dacă se susține de către creditoare că pasivul este format din sume reținute prin stopaj la sursă, raportat la probațiunea administrată, Curtea constată că nu există elemente suficiente pentru a valida afirmațiile creditoarei conform cărora această împrejurare ar fi fost aptă prin ea însăși să determine apariția stării de insolvență a debitoarei. În opinia Curții, fapta în sine de nevirare la bugetul de stat a sumelor reținute prin stopaj la sursă nu se circumscrie faptei prevăzute de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.

Simpla nevirare a unor sume la bugetul de stat nu naște prin ea însăși prezumția deturnării sau ascunderii unei părți din activul debitoarei, cum în mod eronat pretinde apelanta, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a dovedit nici raportul de cauzalitate a faptelor alegate cu insolvența, ce a fost determinată de motive obiective.

În ce privește condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit, d) din Legea nr. 85/2006, Curtea va constata că nici acestea nu sunt întrunire, potrivit situației de fapt și că instanța de fond a reținut în mod corect acest aspect.

Astfel, acest text normativ prevede că este posibilă antrenarea răspunderii fostului organ de conducere al debitoarei care a cauzat starea de insolvență prin una din următoarele fapte: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Or, raportat la cele anterior reținute, este evident că niciuna dintre aceste fapte nu a fost săvârșită de pârât, cu consecința cauzării stării de insolvență, întreaga documentație contabilă fiind ținută conform legii și ea fiind predată lichidatorului.

Ca atare, în baza prev. art. 480 C.pr.civ., apelul creditoarei va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA NĂSĂUD împotriva sentinței civile nr. 316 pronunțată la data de 3.04.2015 în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o păstrează în întregime.

Decizia este definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 8.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

M_____ B____ M_____-I_____ I___ A______ B_____

Red. M.B. dact. GC

4 ex/30.10.2015

Jud.primă instanță: U___ I___