Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 351/2015

Ședința publică de la 29 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E____ G________

Judecător G_______ P_____

Grefier A__-M____ P________

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta D.G.R.F.P. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu intimatul H_____ C_________, împotriva sentinței civile nr. 381/25.02.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 15.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:

CURTEA DE APEL

Asupra apelului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 381/2015 din data de 25.02.2015, Tribunalul Iași a respins cererea formulată reprezentanții reclamatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în contradictoriu cu pârâtul H_____ C_________.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul reține următoarele:

Situația economico-financiară a debitorului a avut de suferit ca urmare a mediului economic, a politicii bugetare precum și a faptului că datoriile au crescut exponențial în condițiile specificului activității – alimentație publică -, cheltuielilor cu salariații, creditării societății de către pârât și scăderii volumului vânzărilor.

Pentru a se reține răspunderea patrimonială personală a organelor de conducere ale debitorului este necesar ca reprezentanții reclamantei să facă dovada concretă a celor invocate în petitul cererii.

Astfel, nu a rezultat din nici o dovadă concretă faptul că pârâtul a utilizat fonduri din averea debitorului pentru folosul său propriu, intenționând astfel să producă prejudicii patrimoniale creditorului bugetar, faptul acumulării de datorii constituind un aspect care nu a putut fi controlat și stopat de către pârât.

Pârâtul a depus la dosar dovezi ale plăților efectuate în contul datoriilor bugetare rezultând astfel că s-a preocupat de achitarea acestora în măsura posibilităților și nu s-a sustras de la acoperirea obligațiilor fiscale.

Pe de altă parte raportul întocmit de către lichidatorul judiciar în care sunt analizate și evidențiate cauzele care au condus la insolvența debitorului nu conține trimiteri la culpa pârâtului, acesta nefiindu-i imputabile fapte de natură a-i atrage răspunderea personală patrimonială.

Activitatea pârâtului de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către cel dintâi. S-a dedus că administratorul statutar a mizat pe redresarea situației financiare a societății, dar mediul economic nu a fost propice acestui efect, datoriile generate crescând și conducând la declinul acesteia.

Această activitate este sancționată de către disp. art. 138, lit. c din lege în condițiile în care prin derularea ei s-ar întruni condițiile cauzalității dintre faptă și prejudiciul resimțit în patrimoniul creditorilor.

Ori reclamanta s-a limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtului, care chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată la insolvența firmei.

Prezumția invocată de către reprezentanții reclamantei nu are la bază un suport probatoriu adecvat, ea fiind rezultatul analizei datelor înscrise în raportările fiscale ale debitorului pe baza cărora aceștia au făcut deducții de vinovăție a pârâtului.

Prin urmare nu se poate reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâtul a continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat.

Pe de altă parte neținerea contabilității conforme legii, nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială, aceasta întrucât nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.

În susținerea celor afirmate reprezentanții reclamantei nu au făcut decât să prezume fără nici un fel de dovadă concretă că pârâtul a desfășurat o activitate în urma căruia în mod intenționat și premeditat creditorul bugetar ar fi suferit un prejudiciu patrimonial.

Fără dovada concretă a faptului vinovăției pârâtului, doar în baza concluziilor singulare că nu au fost recuperate creanțele debitorului de la alți parteneri comerciali și că nu au mai fost făcute cuvenitele raportări fiscale cererea formulată nu poate fi primită.

În consecință instanța consideră că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, urmând să respingă cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, pentru următoarele motive:

La data de 09.05.2014, Tribunalul Iași-Secția Civilă F_______ înregistrează in ECRIS cererea Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006, privind angajarea răspunderii patrimoniale în contradictoriu cu pârâtul H_____ C_________ - administrator al _________________.R.L. Iași.

Prejudiciul stabilit pe baza declarațiilor de creanță înregistrate la dosarul nr. XXXXXXXXXX13/al in tabelul definitiv, este in cuantum de 361.070.34 lei - creanțe aparținând în cea mai mare parte bugetului de stat.

Analizând ultimii indicatori financiari, se constată că societatea a desfășurat activitate iar, conform bilanțurilor intocmite la anul 2008 - anul în care se declară activitate, valoarea activelor circulante (valorificarea stocurilor, in cuantum de 45.433 lei si sumele existente in casieria unității, in valoare de 16.939 lei) ar fi asigurat stingerea parțială a obligațiilor societății față de bugetul de stat - creditorul majoritar înscris la masa credală, dacă administratorul-pârât ar fi depus diligențe în vederea recuperării și valorificării acestora pentru stingerea datoriilor existente la acea dată.

Ori, toate aceste valori recuperate ori corect folosite pentru bunul mers al societății, ar fi stins obligațiile debitoarei către partenerii comerciali

Prin urmare, având în vedere faptul că activitatea societății a fost derulată - în intervalul de referință indicat anterior - sub administrarea lui H_____ C_________ și având în vedere că existau posibilități de stingere parțială a obligațiilor la acel moment, considerăm că pârâtul a produs un prejudiciu considerabil creditorilor, iar valorificarea bunurilor (întrucât nu s-au justificat ca fiind utilizate in vederea acoperii obligațiilor societății) și neplata obligațiilor bugetare, conduce la concluzia folosirii sumelor respective în folosul personal al organelor de conducere.

Prin urmare, incidența dispozițiilor art.138 alin. l lit. a din Legea nr. 85/2006 este demonstrată prin aspectele anterior menționate. Se constată că societatea a avut capacitate de plată a obligațiilor deoarece in anii analizați existau imobilizări corporale, active circulante pentru valorificarea si achitarea tuturor datoriilor existente in fisa societății.

Componența debitului înregistrat la bugetul de stat (contribuții, impozit pe salarii, TVA) asa cum rezultă din titlurile executorii anexate, denotă că debitoarea a avut angajați salariați, a desfășurat activitate și a obținut venituri, care însă, au fost folosite de organele de conducere cu alte destinații și nu în scopul achitării creanțelor societății

Existenta stării de insolventa coroborata cu inacțiunea administratorilor debitoarei de a nu formula acțiunea prevăzuta de art. 27 din legea anterior menționata, conduce la concluzia că administratorii au dispus in interes personal si nu in interesul firmei, continuarea unei activități care a dus la încetarea de plați, fapta prevăzuta de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Așadar consideră apelanta că în cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138, alin1. lit. c Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, din care reiese cu certitudine că debitoarea a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit la pierderi și la încetare de plăți, aspect susținut de împrejurarea ca de la an la an obligațiile fiscale erau in creștere, contrar celor reținute de instanța de fond cu privire la plățile efectuate către bugetul de stat.

Politica salariala si decizionala a administratorului-parat au condus societatea in incapacitate de plata, iar faptul ca salariile aveau un nivel ridicat ce impunea si plata unor obligații fiscale corespunzătoare, insa pe care paratul nu le-a putut susține in numele societății, conduce la concluzia derulării si continuării unei activități ce adâncea si mai tare starea precara a societății, iar fondurile obținute erau utilizate in folosul altor persoane (al persoanelor angajate).

Netemeinicia soluției instanței de fond rezultă din faptul că prezența obligațiilor fiscale în sarcina debitorului, în calitatea sa de contribuabil, demonstrează că acesta a desfășurat o activitate comercială generatoare de venit, conform declarațiilor depuse la organul fiscal și în raport de care s-au calculat aceste obligații, faptă ce se încadrează în prevederile art. 138 alin.1 lit. c) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

Prin neplata datoriilor către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași pârâtul, în calitate de administrator, a creat un prejudiciu, iar conform articolelor mai sus-citate acesta poate fi obligat la repararea acestui prejudiciu.

Instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă o sancțiune pentru persoanele care au adus debitorul in incapacitate de plată precum si o garanție pentru terții aflați in raporturi juridice comerciale pentru recuperarea prejudiciilor care le-au fost create.

Apelanta solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege, respectiv prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre acestea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente, din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3, ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.

Cu privire la raportul de cauzalitate, dispozițiile art. 138 din legea insolvenței impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind societatea și indirect, pe creditorii săi.

Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.

Așa cum rezultă din documentele invocate, H_____ C_________ a folosit banii/veniturile societății în alte scopuri decât ale societății, achiesând la starea de insolvență a firmei și neluând nici o măsură pentru redresarea acesteia.

Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art.138, se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență, este suficientă pentru antrenarea răspunderii.

Cu privire la săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 alin. l lit. a din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, prezența obligațiilor fiscale în sarcina debitorului, în calitatea sa de contribuabil, indică faptul că acesta a desfășurat o activitate comercială generatoare de venit, conform declarațiilor depuse la organul fiscal și în raport de care s-au calculat aceste obligații și pentru a căror neachitare la termen se percep accesorii. Din analiza soldurilor indicate in situația financiară anterioară intrării in procedura insolvenței, se constata ca soldurile, reprezentând activele societății, au fost diminuate sau lichidate, iar obligațiile către bugetul de stat nu au fost achitate, ceea ce presupune ca veniturile au fost insusite de administratorul societății.

Cu privire la săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 alin. l lit. c din Legea 85/2006, starea de insolvență este urmarea unei administrări defectuoase manifestată prin continuarea activității firmei debitoare, în condițiile în care aceasta înregistra datorii ce căpătau o vechime, din cauza nerespectării termenelor de plată, faptă ce se încadrează în disp.art.138 alin. l lit. c din Legea 85/2006. Debitorul avea obligația legală de a promova cererea pentru deschiderea procedurii, în condițiile iminentei apariții a imposibilității onorării datoriilor, conform art.27 alin. l din Legea 85/2006, în 30 de zile de la apariția acestei stări.

Prin urmare, sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii materiale a persoanei menționate care a îndeplinit funcția de administrator și a cărei acțiuni a creat prejudicii creditorilor societății.

Raportul de cauzalitate se prezumă atât timp cât există încetarea de plăți si una din faptele enumerate de art. 138 din Legea 85/2006, prezumția având un caracter juris ___________________ posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.

Pentru considerentele mai sus expuse, apelanta solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile 381/2015 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția II Civilă-F_______, și în subsidiar, rejudecarea cauzei în vederea analizării acțiunii/motivelor prezentate si atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului H_____ C_________ cu consecința obligării acestuia la plata pasivului rezultat în procedură, în suma de 367.908.34 lei reprezentând creanțe nerecuperate și acumulate în perioada în care a îndeplinit atribuțiile de reprezentare și administrare a S.C. Durabil 2008 S.R.L. Iași.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului motivat de faptul că în cauză nu există o legătură de cauzalitate între faptele administratorului și ajungerea societății în stare de insolvență.

Susține intimatul că apelanta nu a indicat nici un motiv în plus față de cererea introductivă, care să constituie o teză probatorie. În realitate stocurile formate din alimente perisabile, dar și nealimentare a fost revândut, iar din suma obținută s-au achitat creditorii. Dimpotrivă a creditat societatea cu suma de 30.000 lei pentru a nu intra în insolvență, achitând cu eforturi considerabile sumele datorate bugetului statului în sumă de 63.308 lei.

Intimatul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 formulând cerere pentru deschiderea procedurii simplificate.

Susține că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 138 lit. c și d.

În apel s-au depus înscrisuri de ambele părți.

Examinând criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.

În acest sens, Curtea reține că prin cererea introductivă de instanță, creditoarea-apelantă a solicitat obligarea pârâtului la plata pasivului rămas neacoperit al societății debitoare ___________________ în temeiul art. 138 lit. a, c și d.

Judecătorul sindic a reținut în considerentele hotărârii că în cauză nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de art. 138 lit. a, motivat de faptul că creditorul apelant nu a produs nici o dovadă că pârâtul a folosit activele societății în interesul propriu, dimpotrivă acesta a dovedit că a folosit activele societății pentru achitarea datoriilor, iar prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvență rezultă că starea de insolvență nu s-a datorat culpei pârâtului, ci unor cauze obiective.

Aceste aspecte nu au fost criticate prin cererea de apel și nici nu s-a invocat sau dovedit săvârșirea de către pârât a unor fapte de natură a se putea încadra în ipoteza prevăzută de art. 138 lit. a.

Prin cererea de apel se reiau susținerile din cererea de chemare în judecată, invocându-se numai împrejurarea că dacă s-ar fi valorificat activele societății s-ar fi stins obligațiile fiscale.

Ori pârâtul a probat că a folosit activele societății pentru achitarea datoriilor, că a creditat societatea cu suma de 30.000 lei cu care a achitat parte din datorii, depunând înscrisuri în acest sens, care nu au fost contestate sau combătute prin probe contrarii.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu este aplicabilă situația prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la ipoteza prevăzută de art. 138 lit. c, Curtea constată că apelanta-creditoare a invocat fapte ce nu pot intra în sfera de aplicabilitate a dispozițiilor sus-citate. Pe de o parte, în condițiile înc are obligația prevăzută de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 are ca situație premisă numai starea de insolvență nu se poate susține că neîndeplinirea acestei obligații legale a fost de natură să determine apariția unei stări deja instalate, iar pe de altă parte în cauză însăși societatea debitoare a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței.

Nici prezența obligațiilor fiscale, continuarea activității comerciale și managementul defectuos nu sunt fapte ce pot fi încadrate în mod automat în dispozițiile art. 138 lit. a și c în lipsa dovedirii îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale speciale, astfel cum este reglementată de art. 138.

Față de cele ce preced, Curtea constată că printr-o corectă aplicare a dispozițiilor art 138 lit. a și c din Legea nr. 85/2006, tribunalul a respins acțiunea formulată de apelanta-creditoare, sentință ce va fi păstrată prin respingerea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 381/2015 din 25.02.2015 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi – 29.09.2015.

Președinte, E____ G________		Judecător, G_______ P_____
	Grefier, A__-M____ P________

Redactat: GE

Tehnoredactat: PAM

2 exemplare/16.10.2015

Tribunalul Iași: D__ A______