Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 11 Decembrie 2015

Președinte - R_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1986/2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D.G.R.F.P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâții C________ A_____ și C________ OLTIȚA, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, creditorul desemnat de adunarea creditorilor, D____ -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a chemat în judecată pe pârâtii C________ A_____ si C________ O_____ ,în calitate de fosti administratori statutari ai societății S.C. AOC MANAGEMENT & CONSULTING S.R.L., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestora în baza art. 138 din Legea 85/2006.

În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 145.971 lei, cu care s-a înscris pe tabelul definitiv al creanțelor.

Pârâtii au avut calitatea de administratori ai debitoarei în perioada creării debitelor și sunt ținuti direct răspunzători de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990. Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea 31/1990, adică de dispozițiile referitoare la mandat. Potrivit alineatului 2, dacă mandatul este oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate .

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societății, care a determinat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori și o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtii se fac vinovati de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

Cu privire la fapta prev. la lit a , arata reclamanta ca , analizând bilantul contabil la data de 31.12.2012 , se constata ca debitoarea a avut in proprietate creante de recuperat de 37.421 lei , acesta suma ajungând la 789 lei in anul 2013, fara ca sumele existente sa fie folosite in vederea achitării datoriilor catre stat.

În drept, se invocă art. 138 lit a, c din Legea insolvenței.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

Pârâtii au solicitat, prin formulat intâmpinare , respingerea actiunii.

Cu privire la fapta de la art. 138 lit. c din L.85/2006 , se arata ca procedura insolventei impotriva debitoarei s-a deschis la cererea acesteia , inregistrata initial sub nr. xxxxx/99/2012.

Potrivit raportului cauzal intocmit, cauzele reale ale stării de insolventa a debitoarei sunt de natura comerciala si nu pot fi imputate administratorilor societății .

A fost atașat dosarul de fond .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține :

Prin Incheierea nr. 333/08.10.2013, irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului ______________________________ SRL , cu sediul în Iași, _______________ , _____________________________ , înmatriculată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.32 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanțele a 4 creditori : Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în valoare de 145.971 lei , DEFPL Iasi , in valoare de 4091 lei , ITM Iasi, in valoare de 41 lei și _______________________ SRL , in valoare de 313.039,60 lei .

La data de 18.11.2013 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că starea de insolvență a debitoarei s-a instala la nivelul anului 2011 și se datoreaza în principal , unor cauze externe societății, respectiv diminuarea semnificativa a capitalurilor proprii ca urmare a pierderilor inregistrate cu consecinta deteriorării surselor proprii de finantare, intârzierile la lata obligatiilor catre stat, fapt ce a generat calcularea de accesorii , imobilizarea unor sume importante, in părti sociale, la o alta societate , fara a se obtine veniturile prognozate. A opinat cu privire la inexistența indiciilor privind atragerea răspunderii în baza art. 138 din Legea 85/2006 cu privire la administratorul societății

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtilor li se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit c: a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.

. Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a:

Instanța apreciază că activitatea pârâtilor nu se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care se invoca date din bilantul contabil la datele de 31.12.2012 și 31.12.2013 , in care sunt menționate active circulante de o valoare foarte mica, constituite mai ales din creante de recuperat , sume care , chiar daca ar fi fost justificate, nu ar fi fost in măsura a influenta in mod pozitiv situația financiară a debitoarei , având in vedere valoarea datoriilor inregistrate potrivit aceleiași raportări contabile .

Debitoarea are inregistrate in contabilitate active imobilizate nejustificate , in valoare de 118.700 lei și in anul 2012 si in 2013 , insă reclamanta nu si-a intemeiat actiunea pe aceste valori de activ, astfel incat situatia acestor bunuri nu va fi analizata.

Imprejurarea ca societatea debitoare avea de recuperat creante, nu intra in sfera de aplicare a dispozitiilor art 138 alin 1 lit a din legea insolventei, situatia de fata neputand fi asimilata cu folosirea bunurilor persoanei juridice in folosul propriu al paratului sau in interesul altei persoane , intrucat intre cele doua fapte nu exista similitudine.

Dispozitiile art 138 din lege se refera la bunurile sau creditele persoanei juridice, ori in cazul de fata, administratorul nu argumenteaza ajungerea societatii debitoare in stare de insolvent prin pasivitatea paratului in recuperarea unor creante ale societatii debitoare si prin lipsa documentelor necesare identificarii debitorilor.

Deși împrejurarea că aceste creanțe existau în patrimoniul debitoarei poate naște un început de dovadă în sensul dispozițiilor art 138 al 1 lit a, fără alte probatorii și elemente care să ateste împrejurarea că aceste creanțe ar fi fost folosite cu scopul de a crea profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane, nu poate constitui temei suficient pentru atragerea răspunderii pârâtului.

Reține instanța că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 138 lit c.

Astfel, nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la lit.c. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul D____ IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în Iași, _____________. 26, privind stabilirea răspunderii personale a pârâților C________ A_____ si C________ O_____, ambii domiciliati in Iasi, ______________, __________, ________________ , pentru pasivul rămas neacoperit al debitoarei ______________________________ SRL , cu sediul în Iași, _______________ , ___________, ________________ , înmatriculată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx .

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi,11.12.2015 .

	Președinte, R_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

Red.R.B.

25.02.2016/5ex.