Cod ECLI ECLI:RO:CAALB:2016:040.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA A II-A CIVILA

DECIZIA Nr. 44/2016

Ședința publică din 16 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE N______ D______

Judecător M_____ I_____

Judecător M_____ N_______

Grefier S_____ C____

Pe rol judecarea recursului declarat lichidatorul judiciar R____ A_____ SPRL împotriva sentinței nr. 1041/C/2015 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță intimatul - pârât asistat de avocat P______ R_____, lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar intimatul R___ N______ a depus întâmpinare.

La interpelarea instanței cu privire la domiciliul intimatului - pârât, mandatarul acestuia învederează că a indicat și în întâmpinarea depusă la dosar că intimatul are domiciliul procesual ales în Sibiu, _____________________________, _____________ împrejurarea că apartamentul unde avea vechiul domiciliu a fost înstrăinat în urma executării silite. În dovedirea celor arătate, depune la dosar actul de adjudecare din data de 16.02.2011.

Mandatarul intimatului pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.

Mandatarul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, sentința pronunțată la fond fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

Cu privire la punctul 1 din recursul lichidatorului judiciar R____ A_____ SPRL arată că societatea funcționează din anul 2004 și are ca profil de activitate fabricare de sticlă de geam termopan. Astfel, în toată perioada funcționării s-au adunat rebuturi întrucât în procesul de producție și manipulare există și spărturi. Arată că ocazional se spărgea câte o sticlă sau câte un geam si nu au fost încheiate procese verbale întrucât, individual, valorile erau nesemnificative. De altfel, societatea a achiziționat un program pentru a eficientiza și minimaliza pierderile datorate spărturilor.

Cu privire la punctul 2 al cererii de recurs, arată că suma menționată nu este reală întrucât au existat și compensări dar care nu au fost operate în contabilitate. Solicită a se constata că intimatul nu a deturnat nici un bun cu valoare economică în folosul său sau al altei persoane.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față,

Constată că prin sentința nr.1041/C/2015 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Sibiu s-a respins cererea formulată de R____ A_____ SPRL, lichidator judiciar al debitoarei __________________ pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului R___ N______.

Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut următoarele:

Prin sentința comercială nr.1085/C/8.06.2010, rămasă irevocabilă, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. Euro Glass S.R.L., în cauză fiind numit lichidator judiciar R____ A_____ SPRL.

Întrucât debitoarea nu s-a conformat planului de reorganizare, respectiv nu a achitat mai multe rate consecutiv, prin sentința nr.1273/1.11.2011 judecătorul sindic a dispus începerea procedurii falimentului fata de debitoarea _________________.

La termenul din 13.12.2011, lichidatorul judiciar, a depus raportul privind cauzele care au determinat ajungerea debitorului S.C Euro Glass S.R.L. în stare de insolvență, concluzionând că, paratul, în calitate de administrator al societății se face vinovat de conducerea unei activități păguboase și de faptul că a îndatorat excesiv societatea prin credite bancare și nu s-a preocupat de încasarea clienților și debitorilor, fapte care întrunesc elementele celor prevăzute de art.138 al.1 lit.a,c și f din Legea 85/2006.

Cu privire la faptele invocate în cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, instanța a constatat că acestea nu au fost dovedite, pe de o parte și nici că au fost săvârșite de către pârât.

Concluziile lichidatorului judiciar cu privire la săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art.138 al.1 lit.e din Legea 85/2006 se bazează doar pe constatarea unor active în evidențele contabile ale debitoarei și pe faptul că acestea nu au fost puse la dispoziția lichidatorului. Prezumția, că aceste active, au fost deturnate sau ascunse, bazată doar pe faptul că aceste active nu au fost predate de către pârât nu dovedește că pârâtul le-a deturnat, ascuns, atâta timp cât nu se poate corobora cu alte probe.

Mai mult, așa cum s-a probat de către pârât, aceste sume reprezintă c/v spărturilor , a deșeurilor inerente procesului de producție (taiere sticlă) și care s-au aflat în patrimoniul societății la data deschiderii procedurii insolvenței. Apoi, aceasta faptă este calificată (a fost calificata) și că infracțiunea de bancrută frauduloasă, din care cauză, lichidatorul judiciar ar fi putut sesiza și organele penale, dacă avea certitudinea că s-a produs.

Vizavi de cea de a doua faptă, respectiv că, pârâtul nu a încasat suma de 2.593.840 lei de la clienții societății și furnizorii debitori și că prin aceasta s-au întrunit elementele constitutive ale faptei prevăzută de art. 138 al 1 lit. a din Legea 85/2005, instanța , în primul rând a constatat că aceasta faptă nu se încadrează în prev. lit a de la art. 138 din legea insolvenței .

In al doilea rând, nerecuperarea propriilor creanțe, pentru a putea fi considerată ca și cauză a ajungerii societății în stare de insolvență, trebuie, obligatoriu constatarea raportului de cauzalitate între fapta reținută (nerecuperarea creanțelor) în sarcina conducătorilor (administratorilor) și ajungerea debitorului în insolvență.

În cazul de față, nu s-a făcut nicio probă care să dovedească că, neîncasarea creanțelor, imputabilă pârâtului a dus la starea de insolvență a debitoarei. Ori, simpla prezumție că, încasarea acestor creanțe ar fi dat posibilitatea achitării datoriilor societății nu poate fi reținută, deoarece așa cum reține și lichidatorul judiciar în raportul privind cauzele insolvenței, la apariția acestei stări a concurat mai mulți factori, care la rândul lor, indiferent de recuperarea sau nu a creanțelor puteau declanșa insolvența.

Ori, faptele trebuie bine determinate și dovedite totodată, apoi demonstrat că prin săvârșirea lor societatea a intrat în insolvență .

Pentru motivele de mai sus, instanța a constatat că cererea formulată de suportarea a pasivului societății _________________ este neîntemeiata, și pe cale de consecință a respins-o.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs lichidatorul judiciar R____ A_____ SPRL, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului pentru plata pasivului în temeiul art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că administratorul social nu a predat lichidatorului judiciar activele societății în sumă de 176.984,63 lei, respectiv, materii prime în cuantum de 175.763,51 lei, produse finite în cuantum de 1.221,12 lei. Arată că aceste active figurau în patrimoniul societății la data de 30.11.2011.

Se mai arată că, în condițiile în care în decursul timpului s-au constatat spargeri, rebuturi etc., și acestea nu s-au consemnat cronologic în evidența contabilă, această neținere la zi a evidenței contabile este imputabilă administratorului social.

Mai susține administratorul judiciar că, administratorul social nu a încasat suma de 2.593.840,05 lei de la clienții societății și furnizorii debitori, existenți la data de 30.11.2011. Încasarea acestor sume, ar fi dat posibilitatea achitării datoriilor societății și ar fi stopat majorările și penalitățile calculate la sumele datorate, putând să își continue activitatea. Neîncasarea creanțelor societății, apreciază că se încadrează în prevederile art. 138 alin.1 lit. a din Legea 85/2014, administratorul social nefăcând proba demersurilor întreprinse sau acțiunile depuse în instanță pentru recuperarea acestui prejudiciu.

Intimatul R___ N______, a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat ( fila 9).

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele :

Răspunderea membrilor organului de conducere ai debitoarei intimată, potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 lit. a – g din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală, ceea ce presupune examinarea în cauză atât a condițiilor generale ale acestei răspunderi, reglementată ca atare prin dispozițiile de drept comun ale art.998 – 999 Cod civil, cât și condițiile speciale ale fiecărui caz expres și limitativ prevăzut în textul art.138 alin.1 sub lit. a – g.

Așa fiind, urmează ca în cazurile de atragere a răspunderii membrilor organului de conducere pe temeiul art.138 alin.1 lit. a – g din Legea nr.85/2006 reclamantul este obligat să dovedească, pentru fiecare situație în parte, condițiile generale ale răspunderii, privind caracterul ilicit al faptei, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu precum și ale vinovăției acestora, din perspectiva specificului fiecăruia dintre respectivele fapte expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Neîncasarea clienților nu este expres reglementată în nici unul dintre textele de lege invocate de recurent, neputând fi dedusă însă nici pe cale de interpretare tocmai datorită caracterului limitativ al faptelor enumerate în textul legii, așa încât sub acest aspect nu s-ar putea angaja răspunderea pârâtei. Aceasta cu atât mai mult cu cât din perspectiva fiecăreia dintre întemeierile în drept enunțate de reclamant (art. 138 alin. 1 lit. a, b, c, d, e, din Legea nr. 85/2006) faptele imputate se impun a se săvârși, din perspectiva vinovăției, cu intenție, simpla culpă nefiind, în acest context, suficientă. Or, sub acest aspect, reclamantul nu a dovedit că pârâtul a urmărit neîncasarea în cauză a creanțelor societății și, mai mult, dacă a urmărit sau realizat un folos al lui sau a altor persoane.

În lipsa unor dovezi concludente, din care să reiese că în mod conștient și intenționat pârâta a lăsat sumele reprezentând creanțele societății la dispoziția creditorilor, în înțelegere cu aceștia și în folosul lor, nu se poate spune că nerecuperarea creanțelor societății s-a făcut în mod ilicit, de natură a atrage răspunderea pârâtei.

Pe de altă parte, chiar reținând în conținutul constitutiv al art. 138 alin. lit. a din Legea nr. 85/2006 obligația fostului administrator al societății de a se preocupa pentru recuperarea creanțelor datorate societății de către diferiți clienți, este de observat că o atare obligație nu poate fi decât una de diligență, sens în care deși recurentul afirmă că pârâtul era obligat să „efectueze demersurile necesare” acesta era obligat să indice aceste „demersuri” și să dovedească în fiecare caz în parte neefectuarea lor, ceea ce, așa după cum se observă, nu s-a făcut. Demersurile pentru recuperarea unor creanțe nu sunt deloc o întreprindere facilă, liniară, care să depindă doar de voința societății creditoare ci, cel mai adesea, de voința debitorului și de fondurile la dispoziția creditorului pentru utilizarea împotriva debitorului inclusiv a căilor judiciare, a căror succes nu poate fi garantat, așa încât nici nu poate fi imputat administratorului pârât.

Se impută pârâtului, pe temeiul art.138 alin.1 lit. e nepredarea unor active, stocuri de materiale și produse finite în sumă de 176.984,63 lei.

Sub acest aspect, în mod întemeiat judecătorul sindic a reținut că în cauză nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că aceste active ori sume disponibile să fi fost însușite de către pârâtă. Ridicarea unor sume de bani în acest context se impune a fi dovedită cu acte sub semnătură, din care să rezulte indubitabil însușirea acestora, simple prezumții deduse din unele evidențe contabile nefiind suficiente.

În acest context, lichidatorul judiciar nu se poate prevala de lipsa informațiilor privitoare la activele în discuție și pentru care a cerut atragerea răspunderii pârâtului, având obligația să dovedească cu acte contabile adecvate faptul însușirii lor de către recurentă iar nu doar să îl prezume față de lipsa informațiilor contabile pertinente.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus faptele imputate pârâtei pe temeiul art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi condus în mod necesar (să cauzeze) ajungerea societății în stare de încetare de plăți. O dovadă în acest sens ar fi aceea că în lipsa faptelor imputate societatea debitoare ar fi putut continua nestingherită activitatea, fără să fi fost atinsă de eventuale dificultăți economice, de producție sau de desfacere, ceea ce nu s-a dovedit în cauză. Aceasta înseamnă că fapta nu poate fi comisă decât cu intenție, întrucât deturnarea, ascunderea sau mărirea fictivă a activului unei societăți comerciale presupune cu necesitate ca făptuitorul să fi urmărit acest rezultat, care însă nu poate fi dedus pe cale de interpretare din simplul fapt că la un moment dat, activele indicate figurau în evidențele societății debitoare. Raportat la faptul deturnării s-ar fi impus a se dovedi în cauză folosirea efectivă de către pârât a respectivelor fonduri în alte scopuri decât acelea pentru care au fost destinate ori ascunderea acestora în aceleași scopuri ilegale, deducerea acestor fapte pe bază de prezumție, în considerarea evidențelor contabile invocate de către lichidator nefiind suficientă.

În aceste condiții, nu s-a dovedit în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzute de textul art.138 alin.1 lit. a și e din Legea nr.85/2006, în cauză neoperând o prezumție de culpă a pârâtei în calitatea sa de fost administrator al societății, în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul lichidatorului judiciar R____ A_____ SPRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de lichidatorul judiciar R____ A_____ SPRL împotriva sentinței nr. 1041/C/2015 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2016

Președinte, N______ D______	Judecător, M_____ I_____	Judecător, M_____ N_______
	Grefier, S_____ C____

Red. M.I.

Th.red. S.C./2 ex/25.02.2016.

Judecător de fond : I___ V____