R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

(Număr în format vechi 2803/2014)

DECIZIA CIVILĂ NR.225/2015

Ședința publică de la 16 februarie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: A______ S_____ V_____

JUDECĂTOR: F____ L_____ ȘALAR

GREFIER: V______ G___

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta A__ I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. J___ CONNECT S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.8132/08.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul S______ A____.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul S______ A____, prin avocat M_____ C_______-S_______, cu delegația de substituire aflată la dosar, lipsind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul intimatului arată că nu are cereri de formulat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței Tribunalului București ca temeinică și legală. Susține că prima instanță în mod corect a apreciat că nu sunt dovedite presupusele fapte și nici existența vinovăției administratorului care să fi condus la insolvența societății. Precizează că starea de insolvență a fost determinată de condițiile economice și nicidecum de faptele administratorului societății.

C U R T E A,

Prin Sentința nr. 8132/08.10.2014, pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de A__ I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. J___ Connect S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul S______ A____ ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art. 138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârât a faptelor prevăzute la art.138 lit. c și d ) din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.

II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel lichidatorul A__ I.P.U.R.L.,, solicitând a se dispune în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la suportarea în întregime a datoriilor societății debitoare, astfel cum au fost stabilite în tabelul definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare J___ Connect SRL.

În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitându-se și examinarea cauzei sub toate aspectele conform art. 466C.pr.civ.

Se susține că este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.

III. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul, pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.

Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006, apelanta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâtul a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.

Simpla continuare a unei activități nerentabile, care duce vădit la insolvență nu este suficientă pentru stabilirea răspunderii daca nu este făcuta și dovada interesului personal. Acuzația adusă pârâtului privind managementul defectuos nu este sancționată de art. 138 din lege.

Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, reclamanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către pârât a faptei ilicite, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență. Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

În privința faptelor de a ține o contabilitate fictivă și de a face să dispară contabilitatea societății (art.138 alin.1 lit.d tezele I și II din Legea nr.85/2006), Curtea constată că apelanta nu și-a îndeplinit obligația procesuală, de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâtul ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.

În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că apelanta nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâtului ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

În acest sens, nu s-a probat că pârâtul, în timpul mandatului de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtului de a-i prejudicia pe creditori. Apelanta se limitează la presupoziții nejustificate privind urmărirea a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia. Simplul fapt că pârâtul nu a ținut contabilitatea societății la care a îndeplinit funcția de administrator, fără a se proba raportul de cauzalitate dintre această faptă și apariția stării de insolvență a societății, nu este de natură, prin el însuși, să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale conform art.138 alin.1 din lege.

Prin urmare, apreciind asupra legalității și temeinicie sentinței civile nr.8132/08.10.2014, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta A__ I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. J___ CONNECT S.R.L., cu sediul în București, ____________________. 59 sector 2, împotriva Sentinței civile nr.8132 din 08.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul S______ A____, domiciliat în București, ________________________. 133, ______________, _____________, sector 5, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A.S. V_____ F.L.ȘALAR

GREFIER,

V. G___

Red.Jud.A.S.V./17.02.2015

Nr.ex.: 4

Fond: Tribunalul București

Președinte: M_____ M.