Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA A II-A CIVILA

DECIZIA Nr. 621/2015

Ședința publică de la 09 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M______ C______ C_____

Judecător: N_______ N____-P________

Grefier: C______ B____

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.525/C/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului de față:

Prin acțiunea în atragerea răspunderii formulată de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta M_______ M______ A__ obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei falite S.C. E___ T__ S.R.L., în cuantum de 128.317,16 lei.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 s-a arătat că pârâta, în calitate de administrator social al societății debitoare se face vinovată de faptul că în anul anterior deschiderii procedurii a efectuat o restituire de creditare în cuantum de 16.400 lei, în contextul în care nu a achitat contribuțiile sociale datorate.

Se susține că astfel creditorii au fost prejudiciați, prin diminuarea patrimoniului societății și _________________________________, fiind îndeplinite condițiile răspunderii ei patrimoniale.

Prin sentința nr.525/C/2015, judecătorul sindic a respins acțiunea creditoarei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, reținând în considerente, din coroborarea probelor constând în înscrisuri și interogatoriul pârâtei că prin raportul cauzal completat, administratorul judiciar a indicat ca și cauze ce au determinat apariția stării de insolvență neîncasarea clienților, neimputabilă administratorului social, și criza economică ce a afectat toate domeniile de activitate. Cu privire la persoanele vinovate de ajungerea societății în procedura insolvenței lichidatorul a precizat că, în cursul anului 2012 pârâta – administrator social a efectuat o ________ operațiuni de creditare firmă, dar și de restituire a creditării după cum urmează :

- Sold inițial la 1.01.2012 – creditare 89.273,29 lei

- Creditări an 2012 – 16.500 lei

- Restituiri creditări 2012 – 16.400 lei

- Sold final la 31.12.2012 – 89.373,29.

S-a mai menționat că, în cursul anului 2012 și parțial în anul 2013, debitoarea a achitat cu prioritate furnizorii de marfă, în vederea continuării activității _______________ fără însă a face plăți către bugetul statului pentru acoperirea creanțelor fiscale.

Judecătorul sindic a apreciat că restituirea de creditare, realizată de pârâtă în cuantum de 16.400 lei, nu a fost făcută în dauna creditorilor, întrucât nu s-ar fi evitat _______________________________, chiar dacă această sumă ar fi putut fi folosită pentru diminuarea datoriilor societății către bugetul statului și furnizori și ar fi stopat o parte din majorările și penalitățile calculate.

S-a avut în vedere și faptul că la începutul anului 2012 soldul creditării societății de către pârâtă era de 89.273 lei, că în cursul anului 2012 pârâta creditează societatea cu 16.500 lei sumă ce se restituie în același an, motiv pentru care soldul final la 31.12.2012 este în același cuantum, ca și soldul inițial, 89.373 lei. S-a reținut și poziția pârâtei ce nu a înțeles să se înregistreze la masa credală cu suma reprezentând creditare societate.

Judecătorul sindic a apreciat că, în cauză, creditorul nu a făcut dovada existenței faptei și a raportului de cauzalitate, ca element intrinsec al răspunderii civile delictuale, între fapta pretins existentă și prejudiciul cauzat creditorilor, ori sarcina probei îi revenea conform principiului de drept statuat de art. 249 din NCPC, astfel încât este justificată respingerea acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, calificat în apel, creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu solicitând admiterea cererii privind suportarea pasivului neacoperit de către fostul administrator social al debitoarei, în suma de 128.317,16 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006.

În motivarea apelului a arătat, reiterând considerentele de la fond, că administratorul social al debitoarei se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, prin neplata la termen a contribuțiilor sociale și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, fostul administrator făcându-se vinovat de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.

Astfel, arată că rezultă îndeplinirea primei condiții a răspunderii civile delictuale, respectiv cea referitoare la existența unei fapte delictuale săvârșită de administratorul social.

În ceea ce privește ce-a de-a doua condiție, referitoare la existența unui prejudiciu, se poate observa că prin săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006 administratorul social a produs un prejudiciu total creditorilor înscriși la masa credală în cuantum de 128.317,16 lei, așa cum rezultă din titlurile executorii aflate la dosarul cauzei.

Cu privire la ce-a de-a treia condiție referitoare la existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precizează că societatea a ajuns în această situație din cauza administratorului social.

Raportat la cea de-a patra condiție referitoare la vinovăția cu care a fost săvârșită fapta, consideră că administratorul sociali a săvârșit fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2014 cu intenție.

În drept a invocat dispozițiile art.138 alin.3, art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, art.223 alin.3 Codul de procedură civilă, art.1357, art.1382 din Codul de procedură civilă.

Intimata pârâtă M_______ M______ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, întrucât după restituirea creditării de 16.400 de lei a procedat, în luna septembrie 2012 la o nouă creditare în cuantum de 16.500 de lei, sume destinate plății salariilor și furnizorilor.

Asupra apelului de față, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile art. 138 din lege reglementează, în mod limitativ, câteva cazuri, în care membrii organului de conducere ai persoanei juridice ajunse în stare de insolvență sau orice altă persoană care a cauzat această stare, pot fi obligați să suporte o parte a pasivului debitorului insolvent, dacă prin activitatea lor au contribuit la provocarea insuficienței fondurilor bănești disponibile ale debitorului.

De asemenea, caracterul special al acestei răspunderi constă în acea că textul art. 138 din Legea nr. 85/2006 delimitează, printr-o enumerare exhaustivă, categoria faptelor considerate nelegitime, prejudiciul care este cel al provocării sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei în starea de insolvență, iar nu existența unor debite neachitate ale debitoarei față de creditori și cere o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu, precum și vina persoanei chemată să răspundă care se apreciază „in concreto”.

În cadrul acestei răspunderi, condiția principală care justifică incidența textelor care o reglementează este impusă de necesitatea ca pârâtul să fie cel care a determinat în tot sau în parte, prin faptele imputate, insolvența societății.

Întrucât elementele acestei răspunderi există la momentul apariției stării de insolvență, raportul „cauzal” al administratorului judiciar constituie o probă relevantă pentru stabilirea acestei răspunderi, urmând să fie coroborat cu restul probelor administrate.

În speță, prin Raportul nr. 4/2013, completat prin raportul nr. 9/2014, administratorul judiciar a reținut cauze obiective ce au determinat insolvența, legate de imposibilitatea încasării creanțelor de la proprii clienți, în pofida demersurilor administratorului social, precum și criza economică. Lipsa de lichidități, care a determinat de fapt starea de încetare de plăți, nu a fost imputată pârâtei, fiind evidențiate distinct operațiunile din contul 4551.

Din înscrisurile dosarului se constată că lichiditățile, ce au făcut posibilă continuarea activității debitoarei în perioada anilor 2012-2013, au fost procurate debitoarei exclusiv din sursa externă, prin creditări realizate de către asociatul unic.

De asemenea, din fișa contului 4551 asociați conturi curente, depusă în apel de către intimată, rezultă că suma de 16.400 de lei, ce a fost restituită asociatului cu titlu de creditare în luna aprilie 2012, a fost ulterior depusă în casieria societății, așa cum rezultă din înregistrarea contabilă din luna septembrie 2012, suma depusă fiind de 16.500 de lei.

Astfel, se constată că operațiunea invocată de către creditoarea apelantă nu a creat nici un prejudiciu în patrimoniul debitoarei, nedeterminând nici insolvența debitoarei, ca și condiție „sine qua non” a admisibilității acțiunii în răspundere.

Activitatea de folosire a bunurilor sau creditelor societății debitoare, ce constituie latura obiectivă a faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a) din lege, presupune săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești ale societății de la scopul lor firesc, într-o utilizare frauduloasă, respectiv în interes propriu sau în cel al unei alte persoane. Folosirea constă în întrebuințarea temporară a unui bun sau a mai multor bunuri ori a creditului debitorului sau scoaterea bunului din patrimoniul debitorului și trecerea acestuia în stăpânirea unei alte persoane.

În condițiile în care nu s-a probat în sarcina intimatei săvârșirea faptei imputate, în cauză neoperând o prezumție de culpă a pârâtei în calitatea sa de fost administrator al societății, în mod întemeiat judecătorul sindic a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru atragerea răspunderii pentru pasivul nerecuperat al debitoarei, soluție ce se va menține în dosarul de față prin respingerea apelului , în temeiul art. 480 alin.1 NCPC.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de creditoarea AJFP Sibiu cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr.17 împotriva sentinței nr.525/C/2015 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Sibiu.

Executorie.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9.12.2015.

Președinte, Judecător,

M______ C______ C_____ N_______ N____-P________

Grefier,

C______ B____

Red. Tehnored. CMC /5 ex/21.12.2015

Jud.sind.D. M.B____.