R O M Â N I A

TRIBUNALUL S____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.. 2046

Ședința publică din 23 iunie 2014

Instanța constituită din:

Judecător – sindic : D______ Patrițiu

Grefier : B______ E____

S-a luat în examinare cererea formulată de creditorul DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N_____ - AJFP S____, cu sediul în Z____, Piața I____ M____, nr.15, județul S____, împotriva pârâtului M______ E___ T_____ cu domiciliul în Z____, _____________________.75, _____________, ___________, județul S____, administrator statutar al debitoarei ________________, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă lichidatorul judiciar D______ & A_____ Cabinete Asociate prin practician în insolvență A_____ P___ A_____, lipsă fiind creditorul și pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

Cererea este scutită de la taxa de timbru conform art.30 din OUG nr.80/2013 , art.229 din O.G. nr.92/2003 .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că pricina este la primul termen de judecată, procedura de citare este îndeplinită iar lichidatorul judiciar a depus la dosar concluzii scrise.

Judecătorul-sindic, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art.131 alin. (1) Cod procedură civilă, constată că este competent general, material și teritorial să judece pricina.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții invocate, instanța închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.

Lichidatorul judiciar arată că în perioada aprilie 2009 până în prezent societatea debitoare nu a desfășurat activitate, mai mult, prin notificarea xxxxx din 28.04.2009 i-a fost suspendată activitatea. Mai arată că potrivit evidenței contabile societatea nu a avut salariați pentru care să fie calculat impozit pe salarii conform cererii de creanță a DGRFP Cluj N_____ AJFP S____. În concluzie, consideră că nu există elemente de atragerea răspunderii administratorului solicitând respingerea cererii ca nefondată.

Instanța reține cauza în pronunțarea. .

JUDECĂTORUL – SINDIC,

Creditorul Direcția G_______ Regională A Finanțelor Publice Cluj N_____ a solicitat obligarea administratorului statutar M______ E___ T_____ la suportarea pasivului social în sumă de 4782 lei arătând în motivare că pentru nerespectarea dispozițiilor privind conducerea contabilității, societatea a fost amendată prin procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr. xxxxxxx/06.09.2010-1 000 lei, nr. xxxxxxx/14.01.2011- 500 lei și nr. xxxxxxx/16.06.2011- 1 000 lei, pentru nedepunerea raportării contabile, nedepunerea decontului TVA și a declarației 100.

De asemenea, societatea a reținut la sursă sume de 2282 lei, ce reprezintă impozite și contribuții din salariile angajaților.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii cu motivarea că a beneficiat de regimul de declarare derogatoriu, sens în care a primit notificarea din partea Direcției Generale Regionale A Finanțelor Publice S____, situație în care nu este obligatorie depunerea declarațiilor 100, 300, decont TVA.

Din evidențele ITM rezultă că debitoarea nu a avut angajați începând cu 01.12.2007, iar la data de 01.04.2009, societatea nu a avut nicio datorie.

Prin răspunsul la întâmpinare, creditorul Direcția G_______ Regională A Finanțelor Publice Cluj N_____ a recunoscut că a notificat debitoarea că îndeplinește condițiile de aplicare a regimului de declarare derogatoriu, însă acesta nu a mai depus la dosar documentul de suspendare a activității și astfel s-a suspendat regimul de declarare derogatoriul.

Lichidatorul judiciar D______ & A_____ Cabinete Asociate a solicitat prin întâmpinare respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că, potrivit actelor contabile în perioada aprilie 2009 și până în prezent, societatea nu a desfășurat nicio activitate, iar din evidențele contabile s-a constatat că societatea nu a avut salariați pentru care să fie calculat impozit pe salarii conform cererii de creanță a Direcției Generale Regionale A Finanțelor Publice S____, în prezent Direcția G_______ Regională A Finanțelor Publice Cluj N_____.

Asupra cauzei de față:

În conformitate cu disp. art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006 judecătorul – sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență.

Răspunderea întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială, deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de textul de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de textul de lege precitat săvârșite de membrii organelor de conducere și /sau supraveghere, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în starea de insolvență cu consecința unei stări patrimoniale reduse valoric cu impact negativ asupra recuperării creanțelor de către creditori.

Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința acestuia de a da valoare cauzală și acelei fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.

Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa acestuia se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, motiv pentru care îi revine sarcina probei.

Antrenarea răspunderii organelor de conducere presupune constatarea îndeplinirii condițiilor specifice, anume fapta ilicită, prejudicierea creditorilor, culpa celui față de care se antrenează răspunderea, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în condiții identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la concretizarea acestuia. .

Creditorul/ administratorul/lichidatorul judiciar și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.138 alin.1 lit. a și d.

Fapta ilicită prevăzută la lit. a constă în folosirea de către persoanele menționate, a bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane. Această faptă presupune utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau a creditelor acordate debitorului fie de către instituțiile de credit, fie de către asociați/acționari sau membrii grupului de interes economic, fie de la alte persoane juridice.

Membrii organelor de conducere ai debitorului pot fi obligați numai la suportarea unei părți din pasiv, egală cu valoarea majorării fictive a pasivului debitorului.

Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea, acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență prin săvârșirea de fapte imputabile.

Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a acestora..

Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au generat apariția stării de insolvență, fie au favorizat declanșarea cauzelor care au condus la acest deznodământ fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă pentru evitarea apariției consecințelor nedorite între care insolvența debitoarei și prejudicierea creditorilor.

Din actele depuse la dosar notificarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Z____ (f. 28) prin care societatea este anunțată că îndeplinește condițiile de aplicare a regimului de declarare derogatoriu pentru perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx12, constatările proprii ale lichidatorului judiciar cuprinse în rapoartele întocmite și reiterate în întâmpinare, rezultă cu certitudine că în perioada 01.04.2009 și prezent, societatea debitoare nu a desfășurat activitate și nu a avut angajați.

Chiar dacă, conform susținerilor creditoarei i s-a suspendat regimul derogatoriu, care nu a făcut dovada comunicării unei asemenea decizii, societatea nu a desfășurat activități în perioada mai sus menționată.

Problema se pune dacă nevirarea la bugetul consolidat al statului a obligațiilor constând în impozite și contribuții din salariile angajaților constituie faptă ilicită al cărui conținut este concretizat prin reținerea și folosirea acestora, fie de administratorii statutari în interesul propriu sau în cel al altei persoane, fie pentru procurarea de fonduri în scopul întârzierii de plăți.

Utilizarea sumelor în alte scopuri, nevirarea la timp a acestor sume la bugetul consolidat al statului, calcularea de dobânzi, penalități de întârziere și penalități de stopaj la sursă pot constitui elemente ale conținutului obiectiv al faptei ilicite prev. de art.138 alin.1 din Lege sau, în funcție de circumstanțe, mijloace ruinătoare deoarece prin aceste accesorii se prejudiciază indirect creditorii, iar sursa de finanțare a societății o constituie arieratele bugetare.

În cauză, în urma verificării contabilității, s-a stabilit că societatea debitoare în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx12 nu a avut angajați-câtă vreme nu a desfășurat activitate- , iar la data de 01.04.2009 nu a avut datorii față de bugetul consolidat al statului, astfel că susținerea petentei că debitoarea a reținut la sursă suma de 2282 lei nu este reală.

Disp. art. 138 alin.1 lit. d din lege reglementează fapta ilicită ce constă în faptul că persoanele menționate au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Aceste fapte pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea .

Ținerea unei contabilități fictive constă în înregistrarea în contabilitate a unor date eronate de natură să inducă în eroare asupra adevăratei situații financiare a debitorului, ascunderea unor documente contabile se realizează atât prin dosirea acestora, cât și prin distrugerea lor și are ca scop denaturarea situației financiare a debitorului, iar neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se operează în funcție de Legea nr.82/1991, ca de exemplu : neîntocmirea balanțelor de verificare lunare, neîntocmirea și nedepunerea bilanțului contabil, neținerea registrului jurnal și a registrului inventar. De asemenea, această ultimă faptă ilicită rezultă și din aceea că membrii organelor de conducere ai societății debitoare nu prezintă documentele contabile spre verificare, astfel că se ajunge la concluzia că aceștia nu au ținut o contabilitate în conformitate cu dispozițiile legale în materie.

Determinarea cuantumului prejudiciului trebuia să se realizez în condiții identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la concretizarea acestuia..

Prejudiciul creditorului rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență prin săvârșirea de fapte imputabile.

Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a acestora.

Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au generat apariția stării de insolvență, fie au favorizat declanșarea cauzelor care au condus la acest deznodământ, fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă pentru evitarea apariției consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei și prejudicierea creditorilor.

Se impune o precizare importantă, anume că ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități, direct producătoare de prejudiciu însă ele pot favoriza starea de insolvență, prin ascunderea unor active sau părți, din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, ceea ce a generat dobânzi sau penalități.

Or, în speță, societatea nu a avut bunuri în patrimoniu, i-a fost suspendată activitatea, în mod cert nu a desfășurat activitate în perioada 01.04.2009 până în prezent, astfel că amenzile aplicate în această perioadă nu se constituie în prejudiciu direct adus bugetului consolidat al statului sau în vreo faptă ilicită săvârșită de administratorul statutar și care să fi cauzat starea de insolvență.

Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare , care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căruia dauna nu s-ar fi produs ori îndeplinirea acestei condiții în concret nu poate fi verificată.

În cauză, așa cum s-a arătat, nu sunt îndeplinite condițiile existenței raportului de cauzalitate dintre fapta reținută de creditor în sarcina administratorului statutar și prejudiciul cauzat creditorului, situație în care instanța urmează să respingă ca nefondată cererea

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată cererea formulată de creditorul DGRFP Cluj N_____ împotriva pârâtului M______ E___ T_____ pentru suportarea pasivului social al debitoarei ________________.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2014.

Judecător – sindic, Grefier,

D______ Patrițiu B______ E____

Red. D.P./03 iulie 2014

Tehnored. O.R./ 10 iulie 2014

Ex. 6

______________-..