Dosar nr. XXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1257/2015

Ședința publică de la 16 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D___ A_____

Judecător M_______ H_____

Grefier L____ V______ V_____

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T________ – DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr. 212/20.04.2015, pronunțate de Tribunalul T________ Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât M____ A_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul pârât, prin avocat N_______ F______, care depune împuternicire avocațială, lipsind apelanta reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Din oficiu, potrivit art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, ca motiv de ordine publică, Curtea invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, raportat la data formulării ei.

Având cuvântul pe excepția invocată, intimatul pârât, prin apărător, solicită admiterea ei. Acesta arată că cererea de chemare în judecată de atragere a răspunderii este inadmisibilă, având în vedere că a fost depusă după închiderea procedurii insolvenței. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea rămâne în pronunțare pe excepția invocată.

C U R T E A

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul T________ la data de 28.01.2015, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T________ a solicitat instanței ca pârâtul M____ A_____, în calitate de administrator al ________________________, să fie obligat la suportarea pasivului în sumă de 1.626.242 lei, reprezentând obligații de plată la bugetul consolidat al statului.

Prin sentința civilă nr. 212/20.04.2015, pronunțată de Tribunalul T________ Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, cererea a fost respinsă ca nefondată, reținându-se în esență, după prezentarea cadrului legal incident, că susținerile reclamantei au un caracter pur formal, nefiind dovedite. Tribunalul a apreciat că acestea nu pot produce efecte juridice pe plan procesual, deoarece dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă obligă la dovedirea oricărei susțineri făcute în fața instanței, sub acest aspect neexistând prezumții legale în cazul procedurii speciale a insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, mai ales în ceea ce privește răspunderea persoanelor prevăzute la art. 138.

Întrucât reclamanta a invocat și fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, tribunalul a reținut că aceasta se poate săvârși prin ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile, în scopul denaturării situației financiare.

Reclamanta a arătat că pârâtul nu a colaborat cu lichidatorul judiciar și nici nu a pus la dispoziția acestuia documentele necesare unei analize clare și concrete asupra situației economice a debitoarei, creându-se astfel convingerea puternică referitoare la inexistența lor.

Tribunalul a reținut că aceste susțineri nu se circumscriu prevederilor art. 138 lit. d pentru că nu s-a dovedit că pârâtul ar fi ținut o contabilitate fictivă sau ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nedepunerea actelor și documentelor contabile, ca faptă omisivă, nefiind suficientă pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății debitoare și angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T________ – DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cauza fiind înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXX (XXXXXXXXX) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.

În motivarea apelului, se arată că administratorul avea obligația să întreprindă toate măsurile necesare stabilirii stării de insolvență a societății și să nu dispună continuarea unei activități care, în mod evident, conducea societatea spre acest deznodământ. Ar fi fost suficientă cel puțin o minimă diligență din partea acestuia, pentru că prelungirea acestei stări a dus, în mod evident, la lipsirea debitoarei de a aduce un profit real.

Contrar opiniilor instanței de fond, apelanta consideră că prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate, se arată că dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și, indirect, creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților, sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.

În condițiile neefectuării inventarierii patrimoniului în conformitate cu legea, se prezumă absolut existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Fiind vorba de o inacțiune, vinovăția autorului delictului poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale (art. 1540 Cod Civil); nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție directă sau indirectă pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficientă omisiunea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa.

Starea de insolvență a debitorului a fost cauzată de nerespectarea de către administratorul acesteia a legii contabilității, în sensul că nu a ținut o evidență contabilă corectă, nu a întocmit raportări contabile și nu le-a depus la Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede (Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede).

În drept, prezentul apel se întemeiază pe dispozițiile art. 468 din Codul de procedură civilă și ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

La data de 16.07.2015, intimatul pârât a depus întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Apelanta a depus răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele prezentate în cererea de apel.

La termenul de judecată acordat, Curtea din oficiu, în temeiul art. 479 alin. 1 și art. 245 și urm. C.p.civ., a invocat ca motiv de ordine publică excepția inadmisibilității cererii de angajare a răspunderii potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Analizând sentința atacată sub aspectul excepției invocate din oficiu, Curtea constată următoarele:

Reclamanta creditoare a formulat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei ________________________, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, ulterior închiderii procedurii insolvenței, acest aspect nefiind contestat. Astfel, procedura insolvenței a fost închisă prin sentința civilă nr. 660/03.11.2014, pronunțată de Tribunalul T________ Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, iar cererea de atragere a răspunderii a fost introdusă la 28.01.2015 (conform vizei de primire, fila 1 din dosarul asociat).

Curtea reține că, în raport de dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3, art. 140, art. 142 din Legea insolvenței, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale nu poate fi formulată decât până la închiderea procedurii, ulterior acestui moment fiind posibilă doar executarea silită a hotărârii pronunțate în temeiul art. 138 din lege.

Deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, reiese că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.

Curtea are în vedere, în acest sens, că art. 138 conține prevederi referitoare la atribuții și obligații ale administratorului judiciar și ale lichidatorului, ceea ce presupune, implicit, faptul că societatea debitoare este supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, câtă vreme, potrivit art. 136, prin închiderea procedurii administratorul judiciar/ lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.

La fel, art. 141 prevede posibilitatea ca odată cu formularea cererii de atragere a răspunderii, administratorul judiciar/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor, să ceară judecătorului-sindic să instituie măsuri asiguratorii, fiind astfel din nou cât se poate de evident că legiuitorul privește această cerere ca fiind una aferentă procedurii insolvenței.

De asemenea, potrivit art. 142 alin. 2, „după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator”. Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale reiese că, după închiderea procedurii, se poate realiza doar operațiunea repartizării sumelor rezultate din executarea silită a hotărârii prin care s-a admis cererea de atragere a răspunderii, nu și formularea cererii.

Totodată cererea de atragere a răspunderii trebuie soluționată în primă instanță de judecătorul-sindic învestit cu soluționarea procedurii insolvenței debitoarei. Or, după închiderea procedurii, judecătorul-sindic este dezînvestit, fiind ilogic a i se solicita acestuia soluționarea unei cereri ce ar fi trebuit să fie incidentală în cadrul (implicit și în timpul desfășurării) procedurii insolvenței.

Ca urmare, față de cele de mai sus, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este incorectă, întrucât exercitarea acțiunii civile sau a unui aspect al acesteia este inadmisibilă în condițiile în care legea nu prevede respectiva modalitate de exercitare, în cadrul procesual ales.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 și 6 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va admite apelul, va anula sentința apelată și, rejudecând cauza, va admite excepția inadmisibilității potrivit art. 245 și urm. Cod procedură civilă și va respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca inadmisibilă, apreciind de prisos a mai analiza celelalte motive de apel, invocate de apelanta reclamantă, față de soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T________ – DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul ales în A_________, _____________________, județul T________, împotriva sentinței civile nr. 212/20.04.2015, pronunțate de Tribunalul T________ Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât M____ A_____, cu domiciliul în Roșiori de Vede, ____________________, ___________, ________________________.

Anulează în tot sentința atacată și, rejudecând cauza, admite excepția inadmisibilității.

Respinge acțiunea de angajare a răspunderii patrimoniale ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D___ A_____ M_______ H_____

GREFIER

L____ V______ V_____

Red. Jud.D.A.

Tehnoredactat:I.N.

4 ex./2.10.2015

………………….

Tribunalul T________ – Secția Civilă

Judecător sindic: V_____ M______