Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILA

SENTINȚA CIVILĂ NR. 926

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.02.2016

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE - JUDECATOR SINDIC – C____ C_____

GREFIER – C_____ N_______

Pe rol soluționarea cauzei civile de față formulată de reclamantul D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, in reprezentarea ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, ______________________, în contradictoriu cu pârâtul R________ I__ C_______, cu domiciliul în sector 2, București, ______________________, având ca obiect cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul R________ I__ C_______ prin avocat Burticel D_____, cu împuternicire avocațială la dosar fila 76, lipsă fiind reclamanta.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul fondul cauzei.

Reprezentantul convențional al pârâtului R________ I__ C_______ solicită respingerea acțiunii, învederând instanței că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, întrucât însăși societatea debitoare a fost cea care a solicitat deschiderea procedurii. Cu privire la bunurile debitoarei arată că la data de 19.09.2015, în dosarul de fond a fost acordat un nou termen de judecată pentru valorificarea bunurilor din patrimoniul societății debitoare, și deci nu se poate spune că bunurile societății au fost folosite în interes personal de către administratorul societății, iar afirmațiile reclamantei sunt eronate. Mai arată că lichidatorul judiciar nu a identificat elemente care să ducă la formularea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care solicită respingerea cererii cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Instanța reține cauza în vederea soluționării .

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii:

1. Cu privire la procedura de insolvență:

Prin încheierea din 01.03.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXX11, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată față de debitoarea _________________, în calitate de lichidator a fost desemnat ACTIV LICHIDATOR IPURL și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii falimentului.

Prin serviciul registratură, la data de 13.10.2015, creditorul DGRFP București, Biroul Juridic C_________ nr.1, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei cerere privind atragerea răspunderii personale a pârâtului R________ I__ C_______, cerere ce a fost înregistrată ca dosar civil distinct sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

2. În motivarea cererii, creditoarea-reclamantă arată că pârâtul, deși cunoștea că societatea se afla în încetare vădită de plăți, nu și-a îndeplinit obligația legală de a sesiza tribunalul cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, ci a continuat în propriul interes activitatea neprofitabilă a societății, ceea ce a condus la majorarea datoriilor existente și ajungerea debitoarei în insolvență.

Reclamanta susține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, solicitând obligarea pârâtului la plata pasivului societății debitoare.

În drept, creditoarea-reclamantă invocă aplicarea art.138 alin.1 lit.c), din Legea nr.85/2006.

Legal citat cu copie cerere, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât nu sunt dovedite elementele necesare angajării răspunderii civile a organelor de conducere, nu sunt dovedite elementele răspunderii civile și nici legătura de cauzalitate.

În probațiune, s-au depus înscrisuri..

3. Analizând dispozițiile legale incidente în cauză, instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.

Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.

Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).

Răspunderea patrimonială a pârâților este antrenată întrucât aceștia au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.

Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.

Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența, sunt următoarele, potrivit dreptului comun și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate :

- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);

- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;

- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;

- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție, toate faptele ilicite prevăzute de lege fiind calificate de scopul fraudulos al cauzării stării de insolvență.

Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.

Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.

Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența niciuneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant.

4. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamanta D.G.R.F.P. BUCUREȘTI - BIROUL JURIDIC C_________ 1 susține că starea de insolvență a debitoarei _________________ a fost cauzată de către pârâtul R________ I__ C_______, în calitate de fost administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de către acesta a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006, și anume a faptei de a fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la insolvență, respectiv era obligat să depună o cerere pentru a fi supus procedurii insolvenței.

În privința săvârșirii faptei ilicite imputate pârâtului, instanța constată că reclamanta-creditoarea nu a făcut proba principalei condiții de existență a acestei fapte, și anume că pârâtul, cunoscând dificultățile financiare ale societății și creșterea pasivului societății, ar fi dispus cu rea-credință și în interes personal continuarea activității comerciale a debitoarei, respectiv în scopul obținerii de avantaje patrimoniale/nepatrimoniale pe seama și în detrimentul societății. Reclamanta nu a precizat și dovedit care au fost acele acte și operațiuni, dispuse de pârât în cursul activității societății, din care să rezulte interesul vădit al acestuia de a-și procura foloase sub acoperirea societăți.

Fapta pârâtului de a fi dispus continuarea activității neprofitabile a debitoarei, în lipsa dovedirii interesului personal urmărit de pârât în toată această perioadă, poate fi apreciată cel mult ca management defectuos care însă, nefiind enumerată între faptele ilicite, cauzatoare de insolvență, prevăzute limitativ de art.138 alin.1 din lege, nu poate conduce la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului și obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitorului.

Instanța mai reține că reclamanta nu a probat împrejurarea că presupusele fapte săvârșite de pârât ar fi cauzat în mod nemijlocit starea de insolvență a debitoarei. Instanța are în vedere că, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.c) din lege și apariția stării de insolvență a societății, numai împrejurarea săvârșirii de pârât a unei asemenea fapte nu poate conduce la angajarea răspunderii patrimoniale și obligarea sa la suportarea pasivului societății.

În cuprinsul motivării cererii, reclamanta invocă o ________ dispoziții din materia mandatului comercial și prezumții privind existența faptelor ilicite și legătura cauzală dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei, or aceste dispoziții și prezumții nu sunt incidente în cauză, deoarece răspunderea organelor de conducere instituită de art.138 alin.1 din lege nu este de natură contractuală față de debitoare, ci de natură delictuală față de creditori, ceea ce implică obligația celui care pretinde atragerea răspunderii în discuție de a dovedi toate condițiile de existență ale unei astfel de răspunderi civile.

În consecință, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârât a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit.c) și nici că pârâtul, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite toate condițiile de existență cumulative ale răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea analizată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D.G.R.F.P. BUCUREȘTI – in reprezentarea AFP Sector 1, cu sediul în sector 2, București, ______________________ privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului R________ I__ C_______, cu domiciliul în sector 2, București, ______________________.

Cu drept de atac cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C____ C_____ N_______ C_____

Red./DactC.C

18.02.2016

3 Ex.