Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECTIA A VII-A CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR: 659

ȘEDINȚĂ PUBLICĂ DE LA 01.02.2016

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR-SINDIC: P________ N______

GREFIER: I_____ Ș_____ A_____

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile, având ca obiect cerere întemeiată pe dispozițiile L.85/2006, privind procedura insolvenței, privind pe reclamanta D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE - sector 2, București, SPERANTEI, nr. 40 în contradictoriu cu pârâta T_____ A___ M____ - sector 6, București, _____________________. 73, ____________, _______________________________> La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta prin avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Pârâta prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, solicită atașarea dosarului de fond și pe fondul cauzei respingere cererii de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată.

Instanța dispune atașarea dosarului de fond și constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:

La data de 10 aprilie 2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a civilă sub nr. XXXXXXXXXX14 creditorul _________________________ a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului _____________________, care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 101.703,25 lei.

În motivarea în fapt a cererii creditoarea arată că se află în posesia sentinței civile nr. 6859/24 mai 2011 pronunțată de către Tribunalul București Secția a VI-a civilă prin care debitoarea a fost obligată să-i plătească suma de 101.693,63 lei plus cheltuieli de judecată de 44 lei, în 20 de zile însă debitoarea nu s-a conformat.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3, 6 alin. 1 și art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În susținerea cererii, a depus în copie Sentința civilă nr. 6859/24 mai 2011, contractul dintre părți, facturile emise.

Conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cererea creditorului a fost comunicată debitorului, acesta necontestând starea de insolvență.

Cererea legal timbrată a fost însoțită de certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerțului.

La data de 16 iunie 2014 s-a pronunțat sentința civilă nr. 6051 prin care s-a deschis procedura generală a insolvenței debitorului _____________________ fiind numit administrator judiciar ZRP INSOLVENCY SPRL.

Lichidatorul judiciar, la termenul din data de 21 septembrie 2015, a solicitat instanței închiderea procedurii in baza art. 131 din lege, având in vedere ca debitoarea nu figurează cu bunuri mobile sau imobile in patrimoniu, pentru a putea fi valorificate in vederea acoperirii creanțelor din tabelul definitiv.

Prin urmare, la data de 21 septembrie 2015 prin sentința civilă nr. 7136, Tribunalul București Secția a VII-a civilă, prin judecătorul-sindic, a închis procedura insolvenței și a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului.

La data de 01 septembrie 2015 creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 3 București, ca urmare a modificării Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prin Legea nr. 167/2010, a înregistrat sub nr. XXXXXXXXXX14 /a1, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului T_____ A___ M____ întemeiată pe art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în susținerea căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosarul de fond XXXXXXXXXX14.

Cererea de chemare în judecată a pârâtei T_____ A___ M____ ce a avut calitatea de administrator al debitoarei este formulată în termeni generali, teoretici, fără a indica în concret ce fapte au fost săvârșite de administrator, cu ce se probează acestea. Reclamantul se rezumă doar la a indica o parte din elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul (reprezentat desigur de creanțele neachitate), vinovăția pârâtei, fără însă a arăta ce faptă ilicită a săvârșit pârâta care a produs prejudiciul respectiv, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este demonstrată nu prin relația simplă cauză-efect, ci prin analogii și supoziții. În cerere sunt citate normele legale aplicabile în cauză, prezentându-se doar considerente teoretice pe marginea acestor norme, neindicându-se însă și faptele săvârșite de pârât prin care acesta a încălcat normele înscrise în art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Pârâta fiind legal citată, a formulat note scrise / întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale ca fiind vădit neîntemeiată raportat la argumentele invocate.

Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.

Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta a fost administratorul debitoarei.

În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.

În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.

Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.

Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.

Instanța constată că cererea creditorului nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administratorul T_____ A___ M____ și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.

Creditorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâtei pe dispozițiile art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.

Or, în speță, reclamanta a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâtei de asociată și administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lui, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtei nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.

În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. c) a art. 138 din lege. Pentru aceste considerente cererea creditorului Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 3 București va fi respinsă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea creditorului bugetar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București- sector 2, București, SPERANTEI, nr. 40 în contradictoriu cu pârâta T_____ A___ M____- sector 6, București, _____________________. 73, ____________, ______________ în calitate de administrator al S.C. Technitech Serv S.R.L., de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Cu apel în 30 zile de la comunicare ce va fi depus la Tribunalul București Secția a VII-a civilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2016.

Președinte, Grefier,

Red. NP/MM

3 ex./ 8 februarie 2016