Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 01 Octombrie 2013

Instanța constituita din

JUDECĂTOR SINDIC – R_____ B_____

GREFIER – I____ M_____

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1359/2013

Pe rol fiind solutionarea cererii formulate de reclamanta LD E_____ G___ IPURL în contradictoriu cu pârâtul D________ M____, având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Dezbaterile pe fondul cererii au avut loc in sedinta publica din data de 24.09.2013 concluziile partilor fiind consemnate in incheierea de ședinta din acea data, cand instanta din lipsa de timp pentru a delibera si in temeiul disp. art. 260 din Codul de Procedură Civilă a amânat pronuntarea

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, judecător sindic, la data de 29.07.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta LD E_____ G___ IPURL , în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ________________., cu sediul social declarat în ________________________, jud.Iași, având număr de ordine în Registrul Comerțului JXXXXXXXXXXXX și CUI xxxxxxx , a chemat în judecată pârâtul D__________ M____, solicitând obligarea acestuia la suportarea pasivului rămas neacoperit al debitorului.

În motivarea cererii sale, arată reclamanta că pârâtul se face vinovat de faptele prevăzute de art. 138 lit a din Legea insolvenței.

Astfel, mai arată reclamanta, pârâtul, în calitate de administrator statutar al debitoarei, nu a predat lichidatorului actele prevăzute de art. 28 din L.85/2006.

Conform ultimului bilant depus , la data de 31.12.2008 , documente pe care lichidatorul judiciar le-a obținut de la organele fiscale, debitoarea avea bunuri, respectiv active circulante în valoare totală de 356.696 lei , din care stocuri de 265.357 lei , creanțe de recuperat de 38.964 lei și disponibil în casă și conturi la banci, în valoare de 52.375 lei . Deși notificat, pârâtul nu a predat aceste bunuri lichidatorului judiciar și nici nu le-a justificat, de unde se trage concluzia că le-a însușit.

Legătura de cauzalitate este evidentă, deoarece, în măsura în care administratorul statutar ar fi folosit sumele pentru plata datoriilor, nu ar mai fi intrat în procedura insolvenței.

În drept, se indică art. 138 lit a din L.85/2006 .

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru și timbru judiciar potrivit art. 77 din Legea insolvenței.

Reclamanta a depus în susținerea cererii copia raportului cauzal, tabelul definitiv, notificările făcute pârâtului .

A solicitat administrarea probei cu înscrisurile din dosarul de insolvență .

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula probe în contradovadă .

Într-o declarație dată lichidatorului judiciar( fila 14), pârâtul opinează că societatea a intrat în insolvență în perioada când acesta a plecat din țară tocmai pentru a încerca să reabiliteze financiar societatea .

A fost atașat dosarul de insolvență .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 608/03.04.2010 irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului ________________., cu sediul social declarat în __________________________________, având număr de ordine în Registrul Comerțului JXXXXXXXXXXXX și CUI xxxxxxx, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.33 al.6 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanțele a 2 creditori :BANCA TRANSILVANIA –SUCURSALA IAȘI, în valoare de 86.048,05 lei și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, în valoare de 33.035 lei .

Procedura este în curs, în dosar fiind efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor debitoarei și pentru soluționarea unor cereri noi de creanță .

La data de 11.06.2012 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că societatea a ajuns în stare de insolvență datorită administratorului statutar, care a dispus continuarea activității acesteia , deși se afla în încetare de plăți , existând premisele aplicării art. 138 lit c din L.85/2006.

Din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, rezultă că societatea s-a înființat la 22.10.1991 și a avut ca administrator , începând cu data de 25.04.1996 , pe toată durata de funcționare ,pe pârât.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Reclamanta nu și-a propus alte probe decât înscrisurile existente la dosarul de insolvență.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtului i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane

Verificând cele ce reclamantul a indicat ca elemente materiale ale faptelor delictuale de la art. 138 și raportul de cauzalitate, instanța apreciază însă că activitatea pârâtului se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a , referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său , în condițiile în care s-a dovedit că debitoarea figura la data de 31.12.2012 ( respectiv, conform ultimului bilanț depus ) , cu active circulante în valoare totală de 356.696 lei , din care stocuri de 265.357 lei , creanțe de recuperat de 38.964 lei și disponibil în casă și conturi la banci, în valoare de 52.375

Pârâtul nu a justificat, nu a predat aceste sume și bunuri lichidatorului judiciar pentru a le distribui creditorilor înscriși în tabelul creditorilor, pentru a le valorifica și pentru a lua măsuri de încasare a creanțelor, însușindu-le în folosul propriu, deși aceste sume ar putea acoperi în întregime datoriilor debitorului falit.

Prin urmare, nefolosirea acestor sume pentru achitarea debitelor a contribuit în mare parte la apariția sării de insolvență.

Astfel, se constată că , pe toată perioada de raportare analizată de lichidatorul judiciar – 2006,2007 și 2008 - societatea a avut profit, a avut și active și și-a desfășurat activitatea în mod normal.

Pentru aceste motive, în baza art. 138 lit a din L.85/2006, instanța va admite cererea în contradictoriu cu pârâtul, care va fi obligat la plata pasivului rămas neacoperit al debitorului .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite acțiunea reclamantului LD E_____ G___ IPURL , cu sediul procesual ales în Iași , _______________________.17 , parter, __________> , în calitate de lichidator judiciar a debitoarei ________________., cu sediul social declarat în __________________________________, având număr de ordine în Registrul Comerțului JXXXXXXXXXXXX și CUI xxxxxxx. , privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului D__________ M____ , cu domiciliul în sat com. H______, __________________, jud. Iași

Stabilește în baza art. 138 lit a din L.85/2006 , răspunderea personală a pârâtului D__________ M____ , pentru pasivul rămas neacoperit al debitorului ________________. , în sensul că obligă pârâtul să acopere suma de 119.083,05 lei, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor debitorului.

În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe pus la dispoziția lor de către lichidatorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.10.2013

PREȘEDINTE, GREFIER,

B_____ R_____ M_____ I____

Red. BR

Ex.4

30.10.2013