ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 3013

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2015

Președinte- E_____ C________ D___

Judecători - T_____ A__ R_____

- N___ T_____

Grefier- M____ V_______ M______

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu sediul în Ploiești, ______________________. 22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 754 din data de 8 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții O_____ V_______, cu domiciliul în Ploiești, ____________________, _________________________________ și S______ C______ V_______, cu domiciliul în Ploiești, ________________________. 22, _______________, _______________________, pentru plata pasivului rămas neacoperit în contul societății debitoare S.C. D_____ M__ S.R.L., în cuantum de 93.232 lei, societate având sediul în Ploiești, _____________________, județul Prahova, înregistrată la Registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXX, având CUI xxxxxxxx, reprezentată prin lichidator judiciar P____ R___ IPURL, cu sediul profesional în Ploiești, ___________________, ________________, _______________________.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit legal de plata taxelor de timbru, iar recurenta creditoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova în cuprinsul motivelor de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc.civ., după care,

În prealabil instanța constată că în mod greșit s-a intitulat calea de atac ca fiind apelul și față de considerentele de fapt invocate în calea de atac, față de dispozițiile art. 84 Vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cărora instanța poate aprecia cu privire la denumirea greșită a căii de atac și o poate aprecia ca fiind corectă sau o poate recalifica, urmează a califica corect această cerere ca fiind recurs, urmând a constata că din motivele invocate, acestea se pot încadra la dispozițiile art. 304, respectiv 304¹ Cod procedură civilă.

Constatând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, înscrisuri noi de încuviințat și administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data 31.03.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta Administrația Finanțelor Publice Prahova, în calitate de creditor majoritar al debitoarei G________ I___ - Comerț cu Diferite Produse II, a solicitat în contradictoriu cu pârâții O_____ V_______ și S______ C______ V_______, în calitate de asociați ai debitoarei _________________, obligarea acestora la plata pasivului societății în cuantum de 93.232 lei reprezentând 68,96% din masa credală conform prevederilor art. 138 din Legea privind procedura insolvenței debitoarei nr.85/2006.

În fapt, reclamanta a arătat că prin încheierea din 01.10.2012 a Tribunalului Prahova - Secția C_________ Administrativ și Comercial, Biroul F_______, pronunțată în dosarul de insolvență nr. XXXXXXXXXXX12, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență asupra debitorului _________________, lichidator judiciar fiind numit R___ P____ IPURL.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, administratorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare prevăzut de lege, stabilind pasivul societății în cuantum de 93.232 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea insolvenței „debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen maxim de 30 zile de la apariția stării de insolvență”.

Deși se afla în încetare de plată, debitoarea prin reprezentantul său legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii de insolvență, continuând o activitate care ducea în mod vădit la pierderi.

Scopul instituirii răspunderii persoanelor, prevăzut la art. 138 este acela de a asigura acoperirea pasivului rămas în patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor și distribuirea sumelor obținute.

Răspunderea persoanelor menționate la art.138 din lege este condiționată de existența unui pasiv neacoperit, stare de fapt reținută în prezenta cauză.

Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința nr. 754 pronunțată în data de 8 septembrie 2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea având ca obiect instituirea răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în contradictoriu cu pârâții O_____ V_______ și S______ C______ V_______, pentru plata pasivului rămas neacoperit în contul societății debitoare D_____ M__ SRL în cuantum de 93.232 lei, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 138 lit. c din Legea 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății debitoarei, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitoarei în această situație prin faptul că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale fiind guvernată de principiile consacrate în materie respectiv art. 998-999 Cod civil. Pentru a se angaja răspunderea acestora trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.

În speță aceste condiții nu au fost îndeplinite.

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art. 138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Or, în cauza de față, reclamanta creditoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a formulat acțiunea în temeiul unor prezumții rezultate din evidențele contabile ale debitoarei, fără a se administra probatorii privind situația societății și mai ales probe din care să rezulte faptele săvârșite de administrator și vinovăția acestuia la cauzarea stării de insolvență.

Prima condiție a răspunderii civile delictuale se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nici o faptă gravă care nu se încadrează între cele prevăzute de art. 138 nu poate angaja răspunderea persoanelor prevăzute de acest text de lege. Pe de altă parte, între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o relație de la cauză la efect. Conform art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 răspunderea va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea „a cauzat starea de insolvență a debitorului”.

Astfel, săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Or, este imperios necesar să se probeze că prin săvârșirea faptei de către pârât a fost cauzat un prejudiciu debitorului și, indirect creditorilor, respectiv trebuie să se rețină că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere.

De asemenea, din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență pentru debitorul _________________, administratorul judiciar a concluzionat că din verificarea documentelor contabile puse la dispoziție de debitoare nu a rezultat că administratorul statutar sau asociatul societății s-ar face vinovați de fapte care să atragă răspunderea lor materială pentru pasivul societății.

Or, cauzele aducerii societății debitoare în stare de insolvență sunt obiective, determinate de contextul economic și nicidecum de continuarea unei activități în interesul propriu al pârâților sau al altor persoane.

Prin probatoriile administrate în prezenta cauză, tribunalul a constatat că nu s-a demonstrat legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptul că pârâții ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Față de aceste considerente judecătorul sindic a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței nr.754/08.09.2015 în sensul admiterii cererii formulate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova și obligarea pârâților la plata pasivului neacoperit al debitoarei în suma de 93.232 lei.

În motivarea apelului formulat, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova arată că a formulat, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a asociaților debitoarei, solicitând obligarea acestora la plata pasivului neacoperit stabilit în cursul procedurii insolventei, în suma de 93.232 lei.

Prin sentința civilă nr. 754/08.09.2015 instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că în cauza nu s-a făcut dovada existenței elementelor răspunderii patrimoniale astfel cum sunt prevăzute acestea în textul art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru angajarea răspunderii speciale instituite prin textul de lege menționat, neoperând nicio prezumție legală cu privire la vinovăția asociaților și răspunderea acestora.

Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere toate elementele situației de fapt existente în cauză și semnificația acestora în drept, prin raportare la dispozițiile ce reglementează răspunderea specială prevăzută de art. 138 din Legea nr.85/2006, iar hotărârea pronunțată astfel este netemeinică și nelegală, nerealizând echilibrul între vătămarea produsă prin fapta ilicită a persoanei și obligația celui care a cauzat prin fapta sa prejudiciul, de a-l repara.

În fapt, prin încheierea Tribunalului Prahova - Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal din 01.10.2012 pronunțată în dosarul de insolvență susmenționat s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei, lichidator judiciar fiind numit R___ P____ IPURL.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare, prevăzut de lege, stabilind pasivul societății în cuantum de 93.232 lei, creanța A.J.F.P. Ploiești fiind de 64.290 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, „debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen maxim de 30 zile de la apariția stării de insolvență”.

Deși se afla în încetare de plăți, debitoarea prin reprezentantul său legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii de insolvență, continuând o activitate care ducea în mod vădit la pierderi.

Scopul instituirii răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 este acela de a asigura acoperirea pasivului rămas în patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor și distribuirea sumelor obținute.

Răspunderea persoanelor menționate la art. 138 este condiționată de existența unui pasiv neacoperit, stare de fapt existentă în prezenta cauză.

Deși avea dificultăți financiare constând în lipsa lichidităților financiare necesare achitării datoriilor acumulate, debitorul a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat (fiind vădit un asemenea deznodământ) încetarea plăților și starea de insolvență.

Mai mult decât atât, apreciază că nu a existat o strategie managerială viabilă și debitorul a derulat activități comerciale riscante care au atras insolvența.

Consideră că situația de fapt expusă, relevă existența elementelor răspunderii patrimoniale reglementată de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c, ca specie a răspunderii civile delictuale, respectiv:

- fapta ilicită săvârșită de către asociații debitoarei, care nu au înțeles să formuleze cererea de deschidere a procedurii în termenul prevăzut de lege, cunoscând că fondurile bănești și chiar întregul patrimoniu al societății sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor acumulate;

- prejudiciul creat - constând în pasivul neacoperit în urma parcurgerii procedurii de insolvență, stabilit, așa cum a fost arătat, de către lichidatorul judiciar conform tabelului definitiv al creanțelor;

- legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul creat, relevată prin raportul de determinare între dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății debitoare și prejudiciul cauzat în final creditorilor prin neachitarea creanțelor acestora;

- vinovăția făptuitorului, element ce rezultă din analiza împrejurărilor de fapt ale cauzei, care arată ca administratorul societății putea și trebuia să prevadă consecințele produse prin fapta sa .

Având în vedere motivele de fapt și de drept arătate, solicită admiterea apelului formulat și modificarea în tot a sentinței civile nr. 754/08.09.2015, în sensul admiterii cererii astfel cum aceasta a fost formulată, în sensul atragerii răspunderii patrimoniale a asociaților societății debitoare, respectiv obligarea acestora la plata pasivului neacoperit, în cuantum de 93.232 lei, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. c), din Legea nr.85/2006.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

În speța judecătorul-sindic a dat o corectă aplicare dispozițiilor legale incidente în materie, motivându-și în fapt și în drept soluția, cu analizarea tuturor probelor administrate.

Potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, la cererea lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a - g din textul legal, printre care și dispunerea, în interes personal, a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți (lit. c).

În speță, s-a arătat că deși se afla în încetare de plăți, debitoarea prin reprezentantul ei legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să se solicite deschiderea procedurii insolvenței, continuând o activitate ce ducea în mod vădit la pierderi. De asemenea, s-a arătat că administratorul societății a manifestat un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate, respectiv art.998 si 999 C.civ. Pentru a se angaja răspunderea membrilor organelor de conducere în temeiul acestor dispoziții legale, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Or, în cauza de față, prin încheierea din 1.10.2013 s-a admis cererea debitoarei _________________ și s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva acesteia, administratorul intimat optând pentru această soluție tocmai pentru ca debitoarea să nu continue o activitate ce ducea în mod vădit la pierderi.

Mai mult, Curtea reține că potrivit raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți a debitoarei întocmit de către lichidatorul judiciar și depus la dosarul cauzei filele 12-16, nu au existat aspecte care să conducă la antrenarea răspunderii organelor de conducere pentru pasivul societății.

Curtea reține că, acțiunea a fost formulată în temeiul unor prezumții, fără a se administra probatorii privind situația societății și mai ales probe din care să rezulte faptele săvârșite de administrator și vinovăția acestuia la cauzarea stării de insolvență.

Prima condiție a răspunderii civile delictuale se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nici o faptă gravă care nu se încadrează între cele prevăzute de art. 138 nu poate angaja răspunderea persoanelor prevăzute de acest text de lege. Pe de altă parte, între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o relație de la cauză la efect. Conform art. 138 alin.1 răspunderea va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea a „cauzat starea de insolvență a debitorului”.

Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul art. 138. Pentru succesul acțiunii este necesar să se probeze că prin săvârșirea faptei de către subiect a fost cauzat un prejudiciu debitorului și, indirect creditorilor. Deci, trebuie să se rețină că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere.

În aceste condiții, Curtea constată în mod corect, prima instanță a respins cererea de angajare a răspunderii intimaților pârâți O_____ V_______ și S______ C______ V_______, întrucât în cauză, nu s-a demonstrat, fără putință de tăgadă faptul că aceștia au cauzat, prin faptele lor, starea de insolvență a societății debitoare.

Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu sediul în Ploiești, ______________________. 22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 754 din data de 8 septembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții O_____ V_______, cu domiciliul în Ploiești, ____________________, ________________, județul Prahova și S______ C______ V_______, cu domiciliul în Ploiești, ________________________. 22, _______________, _______________________, pentru plata pasivului rămas neacoperit în contul societății debitoare S.C. D_____ M__ S.R.L., în cuantum de 93.232 lei, societate având sediul în Ploiești, _____________________, județul Prahova, înregistrată la Registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXX, având CUI xxxxxxxx, reprezentată prin lichidator judiciar P____ R___ IPURL, cu sediul profesional în Ploiești, ___________________, ________________, _______________________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2015.

Președinte Judecători

E_____ C________ D___ T_____ A__ R_____ N___ T_____

Grefier

M____ V_______ M______

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Red. E.C.D. / tehnored. M.V.M.

2 Ex. / 14.12.2015

Ds.fond XXXXXXXXXXXXXXXX / Tribunalul Prahova

Jud.fond C____ M______ L____