Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 339/2015

Ședința publică de la 23 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V______ O_____

Judecător E____ G________

Grefier A___ H______

S-a luat în examinare cererea de apel formulată de R______ I____ împotriva sentinței civile nr. 653 din 08 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind B______ D____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier care învederează asupra aspectelor menționate cu privire la lipsa părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că apelul este la primul termen după recalificarea căii de atac și că se solicită judecata în lipsă.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA DE APEL:

Asupra apelului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 653 din 8 aprilie 2015 a Tribunalului Iași s-a respins cererea formulată reprezentanții reclamatei R______ I____, în contradictoriu cu pârâta B______ D____.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține următoarele considerente:

Activitatea pârâtei de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către aceasta.

Ori reclamanta s-a limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtei, care chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată insolvența firmei.

Pentru acțiunea formulată să fie admisibilă este necesar ca reprezentanții reclamatei R______ I____ să fi conturat legătura de cauzalitate intrinsecă între activitatea intențională a administratorului statutar al debitorului ___________________ – pârâta B______ D____ – și efectul produs în dauna creditorilor falitei materializat prin prejudiciul patrimonial înregistrat de către aceștia.

Instanța a considerat astfel că reprezentanții reclamatei R______ I____ trebuie să dovedească faptul că pârâta a acționat cu rea-voință în dauna creditorilor falitei și în beneficiul său propriu ori al altor persoane, intenția sa fiind una clară de ai prejudicia pe aceștia dintâi.

Ori din toate înscrisurile depuse reprezentanții reclamantei au dovedit doar că au interpretat într-un mod sintetic datele statistico-economice din contabilitatea debitoarei și din raportările acesteia la organele de stat și nu au probat în mod concret că pârâta B______ D____ „a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane”.

Prin urmare nu se poate reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâta a continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat.

În egală măsură aspectul conform căruia pârâta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia a rămas la nivelul de deducție, nefiind susținut de date ori dovezi concrete care să contureze măcar în parte intenția acestora în prejudicierea societății conduse și în dauna creditorilor.

În consecință instanța a considerat că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei și a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel R______ I____ pentru următoarele motive:

În fapt, societatea apelantă a fost numita lichidator judiciar al _________________ cu sediul social în mun. Iași, _________________________.l02A, jud. Iași, societate a cărei administrator statutar este B______ D____.

Lichidatorul judiciar consideră că starea de faliment se datorează culpei exclusive a administratorului statutar al debitoarei, așa cum menționează în Raportul cauzelor și împrejurărilor întocmit conform dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Legea nr.85/2006, cât și în cererea de atragere a răspunderii. Motivele pentru care societatea a ajuns în insolvență invocate în cererea de deschidere a insolvenței si validate de instanță, au fost două:

1. Societatea era în dizolvare judiciară. Societatea a fost dizolvata prin Sentința civila nr. 570/27.03.2015 a Tribunalului Iași pentru expirarea dovezii privind existența sediului social.

2. Existența unei creanțe certe, lichide si exigibile. Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a emis pe numele debitoarei titluri executorii pentru suma 40.319 lei, sumă ce reprezenta o creanța certă, lichidă și exigibilă; ITM Iași a emis pe numele debitoarei titluri executorii pentru suma 65 lei, D.E.F.P.L. Iași a emis titluri executorii în sumă de 4.428 lei, BRD-GSG SA a emis pe numele debitoarei titluri executorii pentru suma 24.321,94, __________________ SA a emis pe numele debitoarei titluri executorii pentru suma 38.208 lei, precum si ______________________ Porsche Broker de Asigurare SRL a emis pe numele debitoarei titluri executorii pentru suma 10.014 lei Conform art. 26. alin (1) din Codul de procedură fiscală (OG 92/2003), plătitor al obligației fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti. Neplata de către debitor sau administratori a datoriei a condus la situația de a fi în încetare de plăți. Se prezumă că administratorul societății a dispus continuarea activității, în interes personal, fără a mai ține contabilitatea societății în conformitate cu dispozițiile legale, deși societatea se afla în încetare de plăți, folosind în interes propriu sumele datorate cu titlu de impozite, (suma fiind considerată credit fiscal) fapta încadrându-se astfel în dispozițiile art. 138, alin, 1, lit. a).

Instanța de fond reține ca motive pentru respingerea cererii de atragere a răspunderii, ca acte și fapte care au fost invocate prin raportul întocmit conform dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 85/2006 nu lac dovada culpei pârâtei.. Din raportul cauzelor care au condus la starea de faliment, rezultă în mod indubitabil faptul că societatea a avut o activitate neprofitabilă, administratorul conducând activitatea economică a societății către faliment. De asemeni, arată apelanta faptul că suma înscrisă în tabelul definitiv de creanțe (117.355,97 lei) putea fi acoperită prin valorificarea activelor societății pe care societatea le deținea si a sumelor înscrise în contul "casa și bănci" conform situațiilor financiare aferente anilor 2009-2011. Sumele înscrise în actele contabile declarate și depuse la organele fiscale nu au fost identificate, drept pentru care este vădită însușirea lor de către administratorul statutar în frauda creditorilor societății, (fapta încadrându-se în prevederile art. 138 alin. 1 lit.a).

În lumina celor prezentate mai sus cât și în cererea privind atragerea răspunderii personale a administratorului, susține apelanta că argumentele sale converg către ideea de culpa evidentă a acestora în ceea ce privește crearea stării de insolvență a societății cu consecința neacoperirii prejudiciului creat creditorilor.

Apelanta consideră că nu se poate reține opinia instanței de fond că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art.998 Cod Civil.

Arată apelanta în acest sens că existenta prejudiciului este dovedită prin titlurile executorii emise de către creditorii înscriși în Tabelul de creanță; fapta ilicită este reprezentată de neplata sumelor datorate bugetului consolidat al statului calculata în urma declarațiilor făcute pe propria răspundere de către administratorii societății și însușirea acestor sume; există o legătură indisolubilă între neplata sumelor datorate, cuantumul acestora (cert, lichid si exigibil) și dorința evidentă de eludare a legilor din partea administratorului statutar (vinovăția).

În concluzie, față de cele arătate mai sus, consideră apelanta că sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii administratorului statutar al debitoarei falite, B_______ D____, pentru acoperirea pasivului neacoperit (94.842,06 lei) din averea proprie.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului motivat de faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Examinând criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.

Apelantul, în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare _________________ a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei-intimate B______ D____ pentru pasivul rămas neacoperit al societății debitoare, în temeiul art. 138 lit. a din legea nr. 85/2006.

În susținerea cererii, cât și în apel s-au invocat fapte care prin natura lor nu pot face aplicarea ipotezei prevăzute de art. 138 lit. a.

Potrivit acestui text se poate atrage răspunderea fostului administrator dacă se dovedește că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Or, în cauză reclamantul-apelant nu a dovedit îndeplinirea condițiilor cuprinse în această ipoteză.

Astfel, existența unor datorii în sarcina debitoarei, activitatea economică neprofitabilă nu sunt de natură a face aplicarea automată a dispozițiilor art. 138 lit. a.

În ceea ce privește împrejurarea că suma inserată în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei în valoare de 117.355,97 lei ar fi putut fi acoperită prin valorificarea activelor nu poate duce automat la atragerea răspunderii. Aceasta deoarece din actele contabile ale societății rezultă că la 30.06.2011 societatea debitoare nu avea înregistrate stocuri, iar suma de 3035 lei aflată în casă și conturi nu putea acoperi nici 1% din datoriile existente în 2011, care erau de 389.505 lei.

Așa fiind, Curtea constată că printr-o corectă aplicare a dispozițiilor art. 138 lit. a din legea nr. 85/2006 instanța a respins acțiunea, soluție ce va fi păstrată prin respingerea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de R______ I____ împotriva sentinței civile nr. 653 din 8.04.2015 a Tribunalului Iași pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2015.

Redactat GE

Tehnoredactat HA

02 exemplare/19.10.2015

Tribunalul Iași: A______ D__