CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)
Ședința publică de la 29.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE : P______ M______
Judecător : C_______ G_______ I___
Grefier M_____-A____ P________
********
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE G______ împotriva sentinței civile nr 473/08.10.2014 pronunțată de Tribunalul G______ Sindic în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea nr.85/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât S_____ G_____ C_______.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, după care
Nefiind cereri prealabile formulate sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea dispozițiilor art.223 alin.3) din Noul Cod de procedură civilă, astfel cum s-a solicitat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, reține următoarele:
Creditorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice G______ a formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar, S_____ G_____ C_______, pentru pasivul rămas neacoperit, conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Tribunalul G______ Sindic prin sentința civilă nr. 473/08.10.2014 pronunțată de Tribunalul G______ Sindic în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că Societatea a fost înființată în anul 2008, având ca obiect agenție de plasare a forței de muncă.
Prin rezoluție a directorului ORC G______ societatea a fost dizolvată ca sancțiune aplicată pentru nedepunerea raportărilor contabile obligatorii.
Lichidatorul judiciar desemnat prin ORC G______ la 19.07.2011 a sesizat Tribunalul la 05.03.2013 cu privire la neidentificarea reprezentanților societății și datoria fiscală de 5000 lei, amendă stabilită printr-un titlu executoriu emis în luna iunie 2010.
În urma verificărilor în prezenta procedură, nu au fost identificate arhiva contabilă ori bunuri în averea societății.
În motivarea cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale se susține că lipsa unor declarații privind impozitul pe profit, aferente perioadei 2008-2013 evidențiază nerespectarea obligației de întocmire a evidenței contabile ori, după cum rezultă din înscrisuri, la data dizolvării societății nu erau înregistrate debite cu titlu de impozite pe venit și pe profit, nu se cunoaște situația aplicării sancțiunii amenzii și comunicării acesteia cum și legătura cu omisiunea întocmirii situațiilor financiare, așa încât, nefiind dovedite în concret elemente ale faptei prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel ADMINISTRATIA JUDETEARNA A FINANȚELOR PUBLICE G______.
În motivarea apelului a arătat că în mod eronat s-a reținut că pârâtul nu a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit. d pentru că cererea de atragere a răspunderii a fost făcută în mod corect și justificat în baza analizei efectuate de organele fiscale asupra situațiilor financiare din care rezultă că administratorul societății se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență prin neținerea corectă a evidenței contabile. Debitoarea nu a depus la organul fiscal toate declarațiile fiscale, fapt ce contravine Codului de procedură fiscală.
A mai arătat că debitoarea nu a depus bilanțuri și raportări contabile și declarații de nefuncționare de la înființare și până în prezent, fiind dizolvată pentru neîndeplinirea acestor obligații.
Conchizând, a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligarea pârâtei la plata pasivului neacoperit respectiv a obligațiilor debitoarei.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 446 și urm. NC.PC.
În temeiul art. 223 alin.3 N.C.P.C a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Analizând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, Legea insolvenței,” În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte(…)
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Potrivit art. 10 alin.1 C.proc.civ. teza finală, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, (…) să își probeze pretențiile și apărările.
Astfel, conform textului legal menționat, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială; pentru a fi angajată este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția.
Curtea reține că prin reglementările din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care sa conducă la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății in stare de insolvență.
În aceste condiții Tribunalul a reținut în mod corect că în cauză nu există elemente probatorii de natură să ducă la aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006, acțiunea în răspundere civilă delictuală întemeiată pe acest text de lege având un dublu temei de fapt: starea de insolvență a societății comerciale a societății cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de legiuitor.
Sub aspectul faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. lit.d) tezele I și II, respectiv ținerea unei contabilități fictive și fapta de a face să dispară contabilitatea societății, Curtea constată că lichidatorul nu și-a îndeplinit obligația procesuală, în calitate de reclamant, de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâtul ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoarea.
În privința omisiunii ilicite constând în neținerea unei contabilități în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d) teza III), instanța reține că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea ilicită imputată ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Reclamantul se limitează la afirmații fără suport probatoriu și la prezumții nejustificate, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia. În plus, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea la societatea la care îndeplineau funcția de administrator, fără a se proba raportul de cauzalitate dintre această faptă și apariția stării de insolvență a societății, nu este de natură, prin el însuși, să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale conform art.138 alin.1 din lege.
Astfel, dispoziția legală arată că răspunderea patrimonială a persoanelor enumerate se antrenează dacă acestea, prin faptele descrise de ele au contribuit la producerea prejudiciului, provocarea stării de insolvență reiterând principiul de bază potrivit căruia nici o răspundere nu poate fi angajată în lipsa identificării tuturor elementelor răspunderii civile în mod cumulativ, natura juridică a răspunderii administratorului fiind aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Descrierea generică a faptei prin reiterarea conținutului textului de lege care reglementează această răspundere în motivarea cererii de chemare în judecată și în cererea de recurs, dublată de lipsa dovezilor care să permită instanței de fond individualizarea faptelor și conținutul lor obiectiv nu acoperă cerința procesuală impusă reclamantului de a-și proba susținerile, iar în aceste condiții acțiunea promovată apare lipsită de suportul temeiniciei.
Pentru acestea considerente, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 480 N.CP.C., Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamanta ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE G______.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE G______ cu sediul în G______, ___________________, județ G______ împotriva sentinței civile nr 473/08.10.2014 pronunțată de Tribunalul G______ Sindic în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul pârât S_____ G_____ C_______ domiciliat în G______, ______________________, __________, județ G______, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.09.2015.
Președinte, M______ P______ |
|
Judecător, C_______ G_______ I___ |
|
Grefier, M_____ A____ P________ |
|
Red.dact. M.P.
4 ex./20.10.2015
________________________>
Tribunalul G______
Judecător sindic: M______ M________ B_______