Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1639

Ședința publică de la 21 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A__ M____ S____ U________

Judecător G_______ VINȚANU

Grefier C_______ M_____

****************

Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1398/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți A_______ A_____ și M___ A_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Curtea, deliberând, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul pârât M___ A_____ prin întâmpinarea depusă la dosar, față de dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VII-a Civilă la data de 10.04.2014 sub nr.XXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta creditoare Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2, reprezentată de Direcția Generală Regională Finanțelor Publice București a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâții A_______ A_____ și M___ A_____, să dispună obligarea acestora din urmă la suportarea pasivului societății debitoare S.C. EPI Construct S.R.L.

Reclamanta a formulat cerere de admitere a creanței sale în valoare de 40.164 lei, reprezentând obligații restante la bugetul general consolidat, creanță ce a fost înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei de către lichidatorul judiciar.

În urma demersurilor lichidatorului judiciar a rezultat lipsa oricăror bunuri în patrimoniul societății debitoare, astfel încât nu a fost posibilă recuperarea creanțelor înscrise în tabelul obligațiilor.

Față de această situație se impune obligarea reprezentanților organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea datoriilor în raport cu creditorii debitoarei.

În acest sens, reclamanta a arătat că răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societate reprezintă o răspundere civilă delictuală specială, care intervine în situația în care faptele administratorilor au determinat starea de insolvență a societății.

În speță, reclamanta a arătat că pârâții, în calitate de administratori ai societății debitoare, au exercitat un management defectuos, în sensul că au dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare la starea de insolvență.

În vederea menținerii unui climat economic sănătos, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006, care impune obligația debitorului aflat în stare de insolvență de a se adresa tribunalului pentru a fi suspus dispozițiilor acesteia, în termen de maximum 30 de zile de la data apariției stării de insolvență, aceeași posibilitate fiind prevăzută și pentru debitorul aflat în stare iminentă de insolvență.

În această situație, formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu reprezintă o opțiune, ci o obligație, astfel că aplicarea prevederilor art. 138 din Lege reprezintă o sancțiune aplicată administratorului pentru nerespectarea acesteia.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c) și alin. 3 din Legea 85/2006.

La data de 10.02.2015 pârâtul M___ A_____ a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr.1398/10.02.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M___ A_____, și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active, s-a reținut că, potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, la momentul deschiderii procedurii insolvenței, ambii pârâți aveau calitatea de asociați în cadrul societății debitoare, iar pârâtul A_______ A_____ avea și calitatea de administrator al societății.

În acest condiții, instanța reține caracterul neîntemeiat al susținerilor pârâtului M___ A_____, în sensul în care nu se confirmă pierderea de către acesta a calității de asociat la nivelul anului 2003. Dimpotrivă, acesta avea la data deschiderii procedurii insolvenței calitatea de asociat al debitoarei, perspectivă din care se justifică în cauză calitatea sa procesuală pasivă.

Pe cale de consecință, atât în ceea ce îl privește pe pârâtul M___ A_____, cât și în ceea ce îl privește pe pârâtul A_______ A_____, este întrunită în speță condiția specială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce privește întrunirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale în cauză, instanța reține că faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art. 138 din lege.

Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere ori de conducere din cadrul societății, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Or, în speță, reclamanta s-a limitat la simple alegații referitoare la omiterea de către pârâți, cu știință, de a solicita declanșarea procedurii de reorganizare judiciară a societății îndată ce au observat că societatea se află în iminentă încetare de plăți, fără a indica în concret și fără a proba îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. c) în persoanele acestora.

Fără a ignora pertinența argumentelor reclamantei legate de necesitatea manifestării unei diligențe sporite a asociaților și administratorilor în activitățile legate de managementul societății, instanța apreciază că simpla calitate de asociat ori administrator statutar nu poate impune per se concluzia existenței unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c).

Atragerea răspunderii pârâtului nu poate fi decât rezultatul unor probe certe, de natură a releva atât săvârșirea faptei imputate, cât și vinovăția pârâților și legătura de cauzalitate.

Aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, ce privește fapte anterioare apariției stării de insolvență și care au determinat-o ori au contribuit la aceasta, motiv pentru care angajarea răspunderii nu poate interveni pentru o faptă ulterioară apariției insolvenței, respectiv omisiunea de a formula cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, apreciind că hotărârea instanței de fond ca lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și solicită modificarea acesteia pentru următoarele motive de fapt și temeiuri în drept:

Apreciază că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) în sensul că reprezentanții societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, societatea înregistrând pierderi, astfel cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a societății debitoare, întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosarul cauzei.

În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr.85/2006 în care se arată că "debitorul aflat in stare de insolvență este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, in termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolventa" si "va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă".

Rezultă că administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți, ci chiar în situația în care această stare este iminentă. în acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență. In aceasta situatie, formularea unei cereri intemeiata pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot incalca, iar dispozițiile art. 138 lit. c) apar ca o sancțiune aplicata administratorilor pentru incalcarea dispozițiilor art. 27 din aceeași lege.

Se creează astfel legătură de cauzalitate între fapta ilicita a administratorului societății debitoare (respectiv managementul defectuos al societății în sensul că a continuat să mai funcționeze deși pierderile din afacerile societății erau iminente) și prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor așa cum rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății debitoare depus la dosar) și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

Analizând motivele invocate de apelantă se constată, având în vedere dispozițiile legale menționate, că Tribunalul a reținut în mod corect că în cauză nu există elemente probatorii de natură să ducă la aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Curtea reține, sub aspectul faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, că apelanta, deși a invocat aceste prevederi, nu a indicat în concret prin care fapte săvârșite de către administrator - pârât în cauză - s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare.

Faptul că, într-adevăr, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 “Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență" nu este suficient pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății sau cu parte sau întreg prejudiciul cauzat.

De asemenea, dezinteresul și pasivitatea administratorului, aspecte invocate de către apelantă nu pot fi reținute ca echivalând cu dispunerea continuării în interes personal a activității, având ca rezultat încetarea de plăți, faptă reținută de lit. c a art. 138; de altfel apelanta nu numai că nu a probat, dar nici nu a invocat/indicat activitățile care ar fi continuat în interes personal. Simpla nedeclarare la timp a insolvenței nu poate echivala cu fapta indicată de art. 138 alin. 1 lit. c atât timp cât, de la momentul insolvenței reale (iar nu declarate), activitatea putea înceta de facto.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca nerespectarea obligației din art. 27 să atragă răspunderea prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din legea 85/2006, ar fi fost foarte facil să indice acest lucru. Cum nu a făcut-o, este evident că între respectiva nerespectare (faptă ilicită), starea de insolvență și cuantumului indicat al prejudiciului trebuie să se probeze o legătură de cauzalitate, ceea ce nu s-a dovedit de către partea care a invocat-o.

Față de aceste considerente și față de dispozițiile articolului 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ____________________ Gerota, nr. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1398/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți A_______ A_____ domiciliat în București, Calea V____, nr. 119, _______________, _____________, sector 3, și M___ A_____ domiciliat în București, __________________, ______________, ____________, sector 2, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 octombrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A__ M____ S____ G_______ VINȚANU

U________

GREFIER

C_______ M_____

Red.Jud.A.M.S.U.

Tehnored.I.N.

Ex.4

16.11.2015

……………………..

Tribunalul București Secția a VII-a Civilă

Judecător sindic: E____ B______ M_______