Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

DECIZIA CIVILĂ NR. 2172/A

Ședința publică de la 18 decembrie 2015

Curtea compusă din:

Pe rol apelurile declarate de apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE și de apelantul-pârât C_____ D___ G______ în contradictoriu cu intimatul-pârât P______ M_____ M____ împotriva Sentinței civile nr. 6527/01.09.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX având ca obiect - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-pârât C_____ D___ G______ prin avocat cu delegație f. 18 dosar, lipsind apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE și intimatul-pârât P______ M_____ M____.

Procedură de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Apelantul-pârât C_____ D___ G______ prin avocat arată că nu are cereri de formulat.

Nefiind cereri, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Apelantul-pârât C_____ D___ G______ prin avocat solicită respingerea apelului reclamantei și admiterea apelului pârâtului, cu cheltuieli de judecată. Arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, cât timp apelantul era asociat minoritar, iar dispozițiile art. 138 lit. c presupun existența unui subiect calificat; în mod eronat apelanta-reclamantă a considerat că apelantul-pârât are calitatea de administrator al societății debitoare.

CURTEA,

Asupra apelurilor:

La data de 06.10.2014 D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților C_____ D___ G______ și P______ M_____ M____.

A arătat apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE că scopul reglementării dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 a fost acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos, bazat pe două principii fără de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apărării drepturilor creditorilor societății față de faptele administratorilor care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se află în stare de încetare de plăți și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori; că, pârâții nu au solicitat deschiderea procedurii de insolvență, deși aveau această obligație potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006; că, răspunderea se impune a fi angajată conform Legii nr. 31/1990, fiind vorba de un mandat cu titlu oneros.

Prin Sentința civilă nr. 6527/01.09.2015, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C_____ D___ G______ și a respins ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost formulată de reclamanta D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, reținând că nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor prevăzute de dispozițiile legii speciale, respectiv cele impuse de art. 138 din Legea insolvenței.

Prin cererea de apel, apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii C_____ D___ G______.

Cererea de apel a reluat integral susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, apelanta-reclamantă apreciind că nevalorificarea acestor susțineri de către judecătorul-sindic a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

Prin apelul declarat, apelantul-pârât C_____ D___ G______ a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale, având în vedere că dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 impun săvârșirea unei fapte ilicite specifice, care presupune un subiect activ calificat, și anume persoana aptă să conducă activitatea societății. O astfel de calitate nu o poate avea un asociat minoritar, ci exclusiv administratorul, în virtutea mandatului ce i-a fost încredințat. Prin urmare, singurul care ar avea calitate procesuală pasivă este cel de-al doilea pârât, administratorul P______ M_____ M____.

Analizând apelurile formulate, văzând și dispozițiile art. 476-80 C.proc.civ., Curtea reține:

Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Contrar opiniei apelantului-pârât C_____ D___ G______, orice persoană poate avea calitatea procesuală pasivă în acțiunea în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței, pentru că o astfel de acțiune vizează angajarea răspunderii pentru o faptă ilicită, afirmat a fi fost săvârșită de o anumită persoană. Împrejurarea că fapta nu a fost (ori nici nu putea fi) săvârșită de persoana indicată de reclamant determină respingerea pe fond a cererii, nefiind întrunite cumulativ condițiile angajării răspunderii - adică prejudiciu, faptă ilicită, legătură de cauzalitate și vinovăție, nicidecum pe cale de excepție.

Condițiile antrenării răspunderii reprezintă elemente de fond care trebuie probate în egală măsură și de aceea, într-un litigiu vizând angajarea răspunderii delictuale nu se ridică problema lipsei calității procesuale pasive, după cum nu se pune nici problema calității procesuale active: cele două condiții – ca persoana ce reclamă să fi fost cea prejudiciată și ca persoana chemată în judecată să fi fost autorul faptei prejudiciante – se analizează pe fondul litigiului, pentru că reprezintă două dintre cele patru cerințe necesar a fi probate cumulativ pentru angajarea răspunderii.

În consecință, reținând că soluția de respingere a excepției este corectă, în temeiul art. 480 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât C_____ D___ G______.

Analizând apelul declarat de reclamantă, se observă că cererea de chemare în judecată a vizat angajarea răspunderii patrimoniale în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală.

Contrar opiniei exprimate de apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, din perspectiva condiției faptei ilicite există o diferență netă între răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea insolvenței, pe de o parte, și răspunderea administratorului față de societate ori răspunderea directă față de un creditor, pe de altă parte: răspunderea în caz de insolvență se poate antrena numai pentru faptele strict delimitate de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței; răspunderea față de societate - ori, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, față de un creditor - poate fi antrenată, în baza art. 72-73 din Legea societăților comerciale, pentru orice faptă de încălcare a contractului de mandat dintre părți, precum și pentru orice faptă de încălcare a atribuțiilor și obligațiilor administratorului ce rezultă din lege. Prezumția de culpă a administratorului statutar există doar în cazul acțiunii directe prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990; dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie nicio prezumție de culpă, reclamantul fiind ținut a proba toate elementele răspunderii civile.

Omisiunea formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu poate contribui la incapacitatea de plată în sensul art. 138 alin. 1 lit. c din Legea insolvenței, pentru că o astfel de omisiune este ulterioară apariției stării de insolvență și nu anterioară, astfel încât nu se poate constitui într-o cauză a insolvenței. Mai mult, continuarea activității societății nu poate fi interpretată în sensul aplicării dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 întrucât, contrar opiniei exprimate de D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, dispozițiile legale nu se referă la întreaga activitate a societății, ci la o anume activitate, precizată, ce nu ar corespunde interesului social, de realizare a profitului, ci dimpotrivă, ar prejudicia vădit societatea; textul de lege se referă la continuarea ”unei activități”, și nu la continuarea ”activității”. Apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE nu a indicat nicio activitate concretă a cărei continuare ar fi fost susceptibilă a determina incapacitatea de plată și, în plus, nu a identificat ”interesul personal” care ar fi determinat continuarea unei activități.

Pentru aceste considerente, reținând că soluția reținută prin Sentința civilă nr. 6527/01.09.2015 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.proc.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006 urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a apelantei-reclamante, urmează a fi obligată apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE la plata cheltuielilor de judecată avansate în apel de către pârâtul C_____ D___ G______ – intimat în apelul reclamantei – în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial facturat prin factura fiscală nr. 48/12.11.2015, achitat prin chitanța fiscală de la aceeași dată; diferența de onorariu urmează a rămâne în sarcina apelantului-pârât C_____ D___ G______, acesta aflându-se în culpă procesuală prin declararea unui apel nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, _____________________ și de apelantul-pârât C_____ D___ G______, cu domiciliul în sector 2, București, _______________________. 24, în contradictoriu cu intimatul-pârât P______ M_____ M____, cu domiciliul în sector 2, București, ___________________, nr. 228, _____________, __________________________ civile nr. 6527/01.09.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

Obligă apelanta-reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500,00 lei în favoarea intimatului-pârât C_____ D___ G______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2015.