Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SPECIALIZAT ARGEȘ

,,,

SENTINȚA NR. 829/F

Ședința publică de la 09 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____-R_______ I______, judecător sindic

Grefier R_____ L___

Pe rol pronunțarea asupra cererii formulată de reclamantul D___ S_____ I_____, cu sediul în Pitești, _________________, ______________, _________________, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Andryana Leotrans S.R.L., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul social în Topoloveni, _______________________, ______________, ___________, camera 3, jud. Argeș, pentru angajarea răspunderii personale a pârâtului L_____ I____, domiciliat în com. Rătești, ________________________.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată. Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 09.10.2015, încheierea de ședință din 02.10.2015 făcând parte integrantă din prezenta sentință.

După deliberare,

JUDECĂTORUL SINDIC:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, la data de 05.01.2015, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXXXX, reclamantul D___ S_____ I_____, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Andryana Leotrans SRL, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul L_____ I____, angajarea răspunderii acestuia, în scopul acoperirii prejudiciului cauzat societății debitoare, în cuantum de 3.175.217,84 lei.

În motivare, reclamantul a învederat, în esență, că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a), b), c) și e) deoarece a folosit semiremorcile închiriate și pe cea proprietatea debitoarei fără să evidențieze venituri în contabilitatea acesteia, în anul 2014; s-a folosit de societate pentru a închiria mai multe semiremorci, cu scopul de a le sustrage sau de a le folosi în interes propriu; a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, deoarece a închiriat mai multe semiremorci fără să plătească chiria acestora și fără a le restitui proprietarilor, astfel că creditorul Schwarzmuller România SRL nu a reușit să le mai găsească, deși a apelat la organele de poliție; pe de altă parte, deși lichidatorul judiciar i-a solicitat să predea bunurile societății, acesta a refuzat.

De asemenea, a arătat că prejudiciul aflat în raport de cauzalitate cu faptele pârâtului este de 3.175.217,84 lei, ce reprezintă pasivul societății debitoare.

În drept, a invocat dispozițiile art. 72, 73, 148 din Legea nr. 31/1990, art. 138 din Legea nr. 85/2006.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtului.

Deși legal citat, pârâtul nu a depus în termen legal întâmpinare.

Judecătorul-sindic a încuviințat pentru reclamant probele solicitate. Din oficiu, a dispus atașarea dosarului de insolvență.

Prin precizarea depusă la 01.10.2015, reclamantul a învederat că, pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit. a) prin aceea că a folosit semiremorcile închiriate, marca Schwarzmuller, nr. de șasiu VAVSPAP3382H172862 și marca Schmitz, nr. de șasiu WSMSxxxxxxxxxxxx4 și semiremorca proprietate a debitoarei, marca Schmitz, nr. de șasiu WSMSxxxxxxxxxxxx8, fără să evidențieze venituri în contabilitatea societății în perioada 2013-2014 și fără a raporta venituri în perioada de observație; în plus, nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile, deși acestea i-au fost solicitate în scris.

Pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit. b), prin aceea că a închiriat mai multe semiremorci, cu scopul de a le sustrage sau de a le folosi în interes personal, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de bază de creditoarea Schwarzmuller România SRL. A săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit. c) deoarece a premeditat inducerea societății în încetare de plăți, deoarece a închiriat mai multe semiremorci fără să plătească chiria acestora și fără să le restituie proprietarului. În perioada 2010-2012, societatea a înregistrat pierderi financiare, însă pârâtul a dispus continuarea activității, iar din anul 2013, nu a mai depus bilanț contabil. În plus, a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit. e) deoarece, deși lichidatorul judiciar i-a solicitat să predea bunurile societății, respectiv cele două semiremorci închiriate și semiremorca aflată în proprietatea debitoarei, acesta a refuzat.

Analizând materialul probator administrat în cauză, judecătorul-sindic reține următoarele:

Prin contractul de locațiune nr. 42-SM din 16.03.2010, debitoarea Andryana Leotrans SRL, reprezentată prin administrator statutar L_____ I____, a închiriat de la Schwarzmuller România SRL semiremorca cu prelată culisantă marca Schwarzmuller, nr. de șasiu VAVSPAP3382H172862, pe o perioadă de 3 luni, în schimbul unei chirii de 500 Eur/lună, la care se adaugă TVA (f. 20-23, dosar conexat). Contractul a fost prelungit prin două acte adiționale pe o perioadă totală de 7 luni. (f. 24, 25)

Prin contractul de locațiune nr. 63-SM din 11.08.2010, debitoarea Andryana Leotrans SRL, reprezentată prin administrator statutar L_____ I____, a închiriat tot de la Schwarzmuller România SRL semiremorca marca Schmitz, nr. de șasiu WSMSxxxxxxxxxxxx4 pe o perioadă de 3 luni, în schimbul unei chirii de 1000 Eur/lună, la care se adaugă TVA (f. 26-28, dosar conexat). Contractul a fost prelungit prin actul adițional din 11.11.2010, pe o perioadă totală de 3 luni. (f. 30).

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 75-SM/02.11.2010, debitoarea Andryana Leotrans SRL, reprezentată prin administrator statutar L_____ I____, a cumpărat de la Schwarzmuller România SRL semiremorca marca Schmitz, nr. de șasiu WSMSxxxxxxxxxxxx8, în schimbul unui preț de 4500 Eur, la care se adaugă TVA (f. 31-35).

Urmare a neachitării de către debitoare a chiriilor născute din folosința semiremorcilor și a nerestituirii acestora, creditoarea Schwarzmuller România SRL a solicitat la 02.12.2013, deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei, cererea sa fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Fiindu-i comunicată această cerere, debitoarea Andryana Leotrans SRL, prin reprezentant legal L_____ I____, a solicitat și ea deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva sa, arătând că înregistrează datorii față de bugetul de stat, salariați și furnizori ce depășesc suma de 393.173 lei. La cerere a anexat lista bunurilor sale, în care a menționat că societate deține o remorcă Schmitz, cu ________ șasiu nr. WSMSxxxxxxxxxxxx8 și, de asemenea, că deține în folosință autovehicule de mare tonaj care nu sunt proprietatea societății (f. 8). Totodată, a depus o propunerea cu privire la modalitatea de reorganizare a activității debitoarei, în care a menționat că societatea efectuează transporturi rutiere de marfă, având mijloace de transport în folosință. A preconizat că în perioada următoare, societatea va înregistra o cifră de afaceri de minimum 50.000 lei pe lună, estimând un profit de 30.000 lei/lună, din care suma de 11.000 lei urma a fi plătită lunar în contul datoriilor (f. 11).

Cererea sa a fost admisă de judecătorul-sindic prin încheierea de ședință din 25.04.2014, prin care a fost deschisă procedura generală de insolvență și a fost numit ca administrator judiciar provizoriu, CII D___ S_____ I_____.

A fost întocmit tabelul preliminar de creanțe, în care creditoarea Schwarzmuller România SRL a fost înscrisă cu suma de 33.101, 49 lei – creanță garantată, născută în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 75-SM/2010 și cu suma de 3.109.624,35 lei, creanță chirografară (f. 74, dosar de bază). Aceste creanțe nu au fost contestate de debitoare, astfel că a fost întocmit tabelul definitiv de creanțe și, ulterior, tabelul definitiv consolidat (f. 110, 111, dosar de bază).

Administratorul judiciar a întocmit raportul nr. 353/27.05.2014, asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, în care a reținut că societatea a desfășurat și, în continuare, desfășoară activitate de transporturi rutiere de mărfuri cu autovehicule închiriate de la alte societăți, singurul vehicul proprietatea acesteia fiind o remorcă de mare tonaj. Societatea a avut o evoluție bună până în perioada anului 2011, când nu a reușit să recupereze o creanță de aproximativ 200.000 lei de la Eurofreight. A prestat servicii de transport, pe bază de contract încheiat pe termen lung, pentru două societăți – Ecocons Mediu Green SRL și D_____ Bazar SRL, cu care are contract și în prezent pentru o perioadă de aproximativ un an. Societatea a avut o cifră de afaceri mică, iar rata profitului nu a acoperit cheltuielile ridicate, astfel că, în anul 2013, datoriile neachitate au crescut ca urmare a calculării de accesorii.

Administratorul judiciar a concluzionat că nu există indicii privind săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 din legea insolvenței (f. 66-70, dosar de bază).

Prin adresa nr. 4954/05.06.2014, Primarul Orașului Topoloveni a comunicat că societatea debitoare figurează în evidențele sale cu remorca marca Schmitz, cu nr. de identificare WSMSxxxxxxxxxxxx8 (f. 80, dosar de bază).

Prin sentința nr. 1074/22.09.2014, judecătorul-sindic a dispus trecerea debitoarei la faliment pentru nedepunerea unui plan de reorganizare în termenul prevăzut de lege, numind în calitate de lichidator judiciar provizoriu pe CII D___ S_____ I_____.

Prin notificarea emisă sub nr. 541/23.09.2014, lichidatorul judiciar i-a solicitat pârâtului L_____ I____ ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia, să-i predea actele și bunurile societății (f. 105, 106). Acesta nu s-a conformat acestor obligații, motiv pentru care lichidatorul judiciar a întocmit o completare a raportului cauzal inițial, în care a învederat că, deși creditoarea Schwarzmuller România SRL a reziliat contractele de închiriere încheiate cu debitoarea și a solicitat pârâtului restituirea autovehiculelor, acesta nu le-a restituit.

Totodată, lichidatorul judiciar a precizat că, în luna octombrie 2014, a fost contactat de o persoană din B_____ care a reclamat că a închiriat debitoarei o semiremorcă de mare tonaj, iar administratorul statutar nu a achitat contravaloarea chiriei și a refuzat înapoierea bunului către proprietar.

În plus, după trecerea la faliment a debitoarei, a solicitat pârâtului L_____ I____ să predea bunurile și documentele societății, dar acesta nu s-a conformat dispozițiilor legii nr. 85/2006.

Astfel, a reținut în sarcina pârâtului faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, b, c și e din Legea nr. 85/2006 (f. 107).

În drept, potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Răspunderea prevăzută de acest articol este o răspundere civilă delictuală, fiind necesar a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357, 1358 Cod civil, cu privire la existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și, sub aspect subiectiv, a săvârșirii faptei cu vinovăție.

Sub aspectul săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, se reține că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 75-SM/02.11.2010 și a contractelor de închiriere nr. 42-SM din 16.03.2010 și nr. 63-SM din 11.08.2010, ce se coroborează cu lista bunurilor semnată de pârâtul L_____ I____, anexată cererii de deschidere a procedurii de insolvență, în patrimoniul debitoarei trebuiau să se regăsească, cu titlu de proprietate, remorca marca Schmitz, cu nr. de identificare WSMSxxxxxxxxxxxx8 și, cu titlu de folosință, cele două semiremorci închiriate de la Schwarzmuller România SRL.

Deși pârâtul a susținut că societatea își continuă activitatea de transport și că există șanse de reorganizare, nu a depus nici un plan; ba mai mult, după trecerea la faliment, deși a fost notificat de lichidatorul judiciar pentru predarea bunurilor societății, nu a răspuns acestei notificări. Pentru a justifica această atitudine, pârâtul a depus la dosar traducerea în limba română a certificatului emis de Ministerul Internelor – Departamentul Siguranței Publice nr. 787/08.10.2012, în cuprinsul căruia se menționează că autovehiculul marca Schwarzmuller, nr. de șasiu VAVSPAP3382H172862 a fost implicat într-un accident de circulație ce a avut loc în 08.10.2012 (f. 25-31). Însă, se constată că certificatul depus la dosar în copie comunicată prin fax, poartă o ștampilă ilizibilă și conține, de asemenea, mențiuni ce sunt ilizibile, iar traducerea acestuia nu probează sub nici un aspect destinația pe care a primit-o autovehiculul respectiv după accidentul produs în 08.10.2012.

În plus, pârâtul nu a prezentat justificări și nici nu a depus dovezi în privința celorlalte două autovehicule, dintre care unul aflat chiar în proprietatea debitoarei și care figurează în balanța de verificare aferentă lunii februarie 2014 (f. 12, dosar de bază). Atât lichidatorul judiciar, în ședința din 04.09.2015, cât și apărătorul ales al pârâtului, în ședința din 02.10.2015, au precizat că pârâtul le-ar fi comunicat telefonic că autovehiculul proprietatea debitoarei ar fi fost vândut, fără a face alte precizări.

În baza probatoriul administrat, judecătorul-sindic reține că pârâtul a înstrăinat și a ascuns bunurile aflate în proprietatea sau în folosința debitoarei, pentru a le sustrage de la urmărirea creditorilor și astfel a săvârșit fapta ilicită prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006.

Procedând astfel, pârâtul a sporit incapacitatea societății debitoare de a-și achita datoriile către creditori, contrar aprecierilor făcute la momentul prezentării intenției de reorganizare a activității societății. Astfel, a contribuit prin fapta sa la agravarea stării de insolvență a debitoarei, lipsa nejustificată a bunurilor declarate a fi în patrimoniul acesteia la începutul deschiderii procedurii determinând imposibilitatea valorificării lor și obținerii sumelor necesare pentru acoperirea datoriilor societății.

Prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta pârâtului este reprezentat de masa credală, care se ridică la suma de 3.109.624,35 lei, potrivit tabelului definitiv consolidat de creanțe (f. 4).

Cât privește săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 lit. b), prin aceea că a închiriat mai multe semiremorci, cu scopul de a le sustrage sau de a le folosi în interes personal, judecătorul-sindic reține că, pârâtul a încheiat contractele de locațiune a semiremorcilor în calitate de administrator al debitoarei. Reclamantul nu a probat că, ulterior semnării acestor contracte, pârâtul ar fi săvârșit acte de comerț în legătură cu semiremorcile închiriate.

Nici afirmația reclamantului cum că pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți nu poate fi primită, nefiind făcută dovada că motivul deciziei de continuare a activității sau a omisiunii de a lua decizia de sistare a acestei activități rezidă în satisfacerea unui interes personal.

Cât privește fapta prevăzută de art 138 alin. 1 lit. a), judecătorul-sindic reține că aceasta este o faptă pozitivă ce trebuie dovedită, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba că pârâtul a folosit bunurile societății în interesul său, or în prezenta cauză nu s-a făcut această dovadă. Nepredarea bunurilor declarate la deschiderea procedurii, către lichidatorul judiciar, prezumă săvârșirea faptei prevăzute de art 138 lit. e), iar nu a celei prevăzute de această dispoziție legală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va admite cererea formulată de reclamantul D___ S_____-I_____, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Adryana Leotrans SRL, în contradictoriu cu pârâtul L_____ I____ și îl va obliga pe pârât să suporte din averea proprie și să aducă la masa credală a debitoarei Andryana Leotrans SRL suma de 3.109.624 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamantul D___ S_____ I_____, cu sediul în Pitești, _________________, ______________, _________________, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Andryana Leotrans S.R.L., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul social în Topoloveni, _______________________, ______________, ___________, camera 3, jud. Argeș, în contradictoriu cu pârâtul L_____ I____, domiciliat în com. Rătești, ________________________.

Obligă pârâtul să suporte din averea proprie și să aducă la masa credală a debitoarei Adryana Leotrans SRL suma de 3.109.624 lei.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Specializat Argeș.

Pronunțată în 09.10.2015, prin punerea sa la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

	Președinte, M____-R_______ I______
	Grefier, R_____ L___

Red./Tehnored./M.R.I.

5 ex./10.11.2015